13,375 matches
-
Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost acolo? Ce soluție trebuie adoptată? Ce-i de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prevăzut la subsol cu un soi de "sală polivalentă", care ar trebui să slujească sărbătorilor de tot soiul, discotecă etc. Atmosfera este rece, de beton armat, la propriu și la figurat, căci se învecinează cu un soi de bunker și adăpost antiaerian, un accesoriu obligatoriu pentru toate clădirile din Elveția. Încercare total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doborât trei bombardiere sovietice... A.R. ...exact ...doamna Agarici, care, sfidând autoritățile și patrulele nemțești, venea în numele Crucii Roșii la gară, le dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
plătind în schimb această falsă libertate cu articole de gazetă unde dă Cezarului ce este al Cezarului. Scriitorul există prin cuvânt [...] și, o dată terfelit, cuvântul nu se mai întoarce neprihănit de pe pagina de ziar în volumul ce se voia (la) adăpost de concesii“. Această imposibilitate de a separa discursul de gazetă de discursul literar elevat este, probabil, explicația plafonării multora dintre cei care au încheiat pactul cu diavolul. Dacă în cazul marilor scriitori din anii ’50 (George Călinescu, Tudor Vianu, Tudor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dat cea mai coerentă și completă definiție a noului concept de securitate europeană: un sistem de angajamente liber consimțite, clare și precise, din partea tuturor statelor, însoțite de măsuri concrete care să ofere tuturor țărilor garanția deplină că se află la adăpost de orice act de agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor interese și propriei voințe, și că pot coopera pe baza respectării principiilor fundamentale ale dreptului internațional.“ („La zece ani după Helsinki“, Contemporanul, 26 iulie 1985) „Pentru diplomația țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ochii printre zăbrelele de la dubiță. Își adună demnă poșetuța caraghioasă lângă ea, îl strânse pe Gabriel de mână și se gândi numai la ce-o să zică tata. Scârța-scârța. „Să trăiți, tovarășe maior! Permiteți să raportez, tovarășa Rodicuța e aici, la adăpost. A fost o mică altercație, să trăiți, e scris și în raport, dar se aranjează, tovarășu’, se aranjează, n-aveți grijă, ne ocupăm, dar cu... Doar o mică întrebare aș avea, dacă nu-i cu supărare. Cum se face că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
coloniza aici unguri și sași a mers foarte greu în marea de români recalcitranți. În contactul cu băștinașii, veneticii nu puteau rezista, și desele conflicte și amenințări grave îi determinau să plece în alte părți, unde puteau fi mai la adăpostul puterii de stat. Starea aceasta era determinată de faptul că străinul aciuat aci între români, găsea tot felul de pretexte pentru a-i nedreptăți și ai chinui, ceea ce aducea inevitabil răzbunarea cumplită a acestuia. Ca administrația să fie sigură că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-și mai face un braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită în propriile lor livezi, erau aspru pedepsiți, obligați să achite fără zăbavă la termenele fixate, fânul necesar armatei pentru iarnă. Uneori iobagii erau puși să curețe și adăposturile cailor, sub supravegherea disprețuitoare a soldaților. Produsele naturale ce constituiau obiectul impunerii se achitau în bani sau în natură. Atunci când obligațiile se percepeau în bani, acestea erau stabilite la prețuri mult superioare față de cele din târg, iar când se plăteau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se mute în Arpașul de Jos. În semn de batjocură, învățătorul a fost poreclit «Popa Buteanu». Eventuala investiție a economiilor în muntele Buteanu ar fi fost nu numai o afacere aducătoare de substanțiale beneficii locuitorilor satului, ci și punerea la adăpost a capitalului lor. Afacerea cu muntele fiind după cum am văzut ratată, oamenii s-au întrebat, care ar fi cea mai cuminte măsură pe care trebuie s-o intreprindă, ca banii lor să nu lâncezească, știindu-se că cei mai răi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
află cotețele porcilor, spațiul de trecere a vitelor mari către grajd, grajdiul propriu zis pentru drigane, vaci și cai, o a treia despărțitură pentru uneltele agricole mari (carul, plugul, grapa, rotilele, etc.), și în sfârșit ultima încăpere, ferdela, locul pentru adăpostul oilor în timpul iernii. Ambele construcții sunt acoperite cu paie de secară, acoperiș care dacă e bine executat poate dura chiar și 20 de ani. Muzeul are menirea de a face cunoscută istoria satului, oaspeților ce ne vizitează zona cât și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și să-și facă aproape toate lucrurile necesare casei și gospodăriei numai prin meșterii satului, care învățau și practicau toate meșteșugurile necesare vieții de zi cu zi. Dintru început, meșteșugul cel mai frecvent a fost prelucrarea lemnului, absolut necesar construcției adăpostului în care trebuia să se protejeze pe el, familia lui, animalele care îi deveniseră indispensabile. Și-a confecționat mai întâi securea, budacul, barda, tesla și încă alte câteva scule, a intrat în pădure, și-a ales copacii cei mai potriviți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu băieții și fetele în fața blo cului. Lumina stinsă ne oferea o intimitate pe care altfel nu am fi găsit-o. Vorbeam cîte în lună și-n stele, mai și flirtam, dar activitatea principală era fumatul. Întunericul ne ținea la adăpost de privirile babacilor. Cînd se aprindea lumina, la opt, și trebuia să mergem în casă, rupeam de fiecare dată cîte o crenguță din tufele de tuia și o mestecam, să ni se ducă mirosul. Revenirea curentului era întîmpinată de toți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că cei mai mulți copii fac, mai curând, diverse munci în gospodărie decât plătite. Astfel, 75% din copiii în cauză muncesc cel puțin 5 ore pe zi pentru părinți (s.n.) (curățenia casei, gătitul, hrănitul animalelor, îngrijirea fraților mai mici, mulsul animalelor, curățirea adăpostului animalelor...). Includerea activităților citate mai sus între formele de exploatare infantilă este o gravă eroare pentru că discreditează educația prin muncă în familie și induce o opinie greșită despre muncă. Nici nu se poate pomeni de exploatare când un copil participă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a cărei idee nu o împărtășesc a călăuzit pe mulți dintre înaintașii noștri în creșterea și educația copiilor dar a început să-și piardă din valoare în zilele noastre. Directivele forurilor internaționale privind drepturile copilului îl pune pe acesta la adăpost, apărându-l de abuzurile și violențele de orice fel. Este normal să existe un cod legislativ care să apere pe copil pentru ca acesta să nu cadă victimă unor părinți sau altor persoane măcinate de vicii și practici aberante. Aceasta nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră întâlnire de promoție anuală din 20 iulie a.c., de la care tu vei lipsi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sunt, e adevărat, mai atenuate. Rămâne însă tendința de-a te integra întrun grup. Să vezi meciul singur nu are nici un farmec. Așa că îți inviți câțiva amici și cumperi o navetă de bere. Și astfel te vei simți OK la adăpostul grupului, te vei con sidera bărbat adevărat, te vei lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după o gură de bere sau vei răcni ca un mascul feroce când situația va cere asta. Dar nu numai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
liniștit și, dacă e vorba de noi înșine, și o simplă gripă o ve dem ca pe o catastrofă. Asta nu înseamnă, însă, că nu ne place să asistăm la grozăviile care li se întâmplă altora. Stăm în fotoliu, la adăpost de orice pericol, iar imaginile violente pe care le vedem ne dau un sentiment de invulnerabilitate. Nouă nu ni se poate întâmpla nimic din ce vedem, noi supraviețuim în tot deauna. Oare așa să fie? (2007) Modificarea privirii Nu ne
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ierusalim 1. Așa încât, la începutul anului 1523, porni spre Barcelona de unde voia să se îmbarce. Deși s-au oferit unii să-l însoțească, a voit să călătorească singur, deoarece toată avuția sa era să-L aibă numai pe Dumnezeu ca adăpost. Într-o zi, au stăruit mai mulți ca să-și ia un însoțitor, întrucât nu cunoștea nici italiana, nici latina, spunându-i-se că i-ar fi de mare ajutor. El a răspuns că, chiar de-ar fi vorba de fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întrucât nu vorbesc nimănui despre cele ale lui Dumnezeu; dar după încheierea școlii ne vom întoarce la obiceiurile de mai înainte”. 83. În timp ce stăteau ei de vorbă, veni un călugăr la doctorul Frago ca să-l roage să-i găsească un adăpost, deoarece acolo unde stătea muriseră mulți, iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
octombrie 19271 noiembrie 1929 și 22 martie 1934 - 13 februarie 1938. În anii 1927-1929, când se dădea bătălia pentru refacerea orașului afectat de lipsurile anilor 1916-1918, când Iașul a fost „capitala de război a României“, în care și-au găsit adăpost peste 400.000 de refugiați din teritoriile ocupate, au funcționat comandamente operative și au fost îngrijiți mii de răniți în școlile transformate în spitale. Străzile stricate de vehiculele militare erau pline de șanțuri, impracticabile, clădirile erau în ruină, conductele și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
definitiv. Învățase de la el cum să iubească și se simțea iubită. Îi așteptau vremuri bune sau poate și mai puțin bune. O cuprinse o mulțumire nespus de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze” definitiv și exact asta făcea. - Lasă-mă să te mai țin în brațe, să te sărut, să nu mă satur de tine niciodată. Gura lui căuta din nou cu disperare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
singură și abandonată. De Valentin știa că nu era fericit fără ea, dar nici cu ea. În fuga ei distrusese multe, dărâmase totul fără voia ei. În acel moment se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine? Aroganța, ignoranța unora, trufia și subestimarea ne transformă în niște oameni trădați ca de o umbră de demoni, oameni jigniți și umiliți, oameni priviți altfel decât ar merita valoarea umană pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și în suferința altora. Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări opuse. El te poate ridica, crucifica sau te poate încătușa. Umplându-și plămânii cu aerul curat din afara adăpostului, pășea încrezătoare și triumfătoare cu pași siguri spre un nou început. Arăta ca o floare cu doi boboci, iar pe dinăuntru era ca o buruiană ofilită de soare. Partea a II-a Viața în pribegie Cap. I În fuga trenului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]