10,318 matches
-
să nu vrei să fii așa nu e și asta o suferință dintre cele mai chinuitoare ... Voi fi astfel singur ... Să fie așa ... Singurătatea are și ea puterile ei misterioase. Mă încred în ele și cât timp nu mi-a adormit în suflet credința, nădejdea nu poate fi pentru mine șovăire, descurajare Viața nu mi-am închipuit-o niciodată să fii o umbră printre alții” Se observă în aceste cuvinte chiar tristețea sufletului scriitorului de a fi rămas singur o viață
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de texte sacre nu este deloc anodină deoarece interfera cu Sfânta Scriptură. 60 Mama era în așteptarea pruncului, undeva, spre miezul nopții (între orele 20-22)ll. Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost un șoc pentru amintita "instanță" (născătoare și naratoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
3 Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, 4 dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit". Mai departe, vezi în carte și în diversele interpretări propuse de predicatori. 61 O puteți găsi la adresa http://www.zones-subversives.com/article-arthur-cravan-la-vie-est-une-aventure. 62 Are sensul de "care fortifică" și se aplică unor substanțe sau unor activități, după cum vedem și din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
va găsi locul și nu se va realiza în stereotipul mental și social omologat. Este cazul lui Mary Louise Dallon, căsătorită cu Elmer, proprietarul unui magazin de țesături, mai în vârstă cu vreo 20 de ani, de meserie voyeurist ce adoarme în noaptea nunții, amețit de alcool și îmbrăcat, alături de tânăra mireasă. Un eșec erotic ce va confirma incompatibilitatea, inclusiv spirituală, a partenerilor și va decide treptata lor înstrăinare și despărțire. Surorile lui Elmer, cele două fete bătrâne, țesătoare la o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un Christos cu față de furnizor de droguri, mort de o supradoză, aștepta autopsia pe perete, perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în tropii viciilor și decrepitudinii fizice urmărite pas cu pas, cât și în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unul din Însemnele consacrării poate să se Înfățișeze fetei. Marea a spălat caracterul stelar. Apa are atributele nopții, ale golului, al căldurii, al feminității. Marea mai simbolizează legănarea, este doica, este liniștea. Lamartine spunea: „apa ne poartă, ne leagănă, ne adoarme, apa ne-o restituie pe mama”. Scufundarea În mare este și pentru a căpăta o nouă identitate. Cătălina face doua propuneri prima astrului și Îl atrage sub boltă și a Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. doua pajului pe care-l
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască/ Aluaturi tapisate crescând grele/ Într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem numit emblematic Adormind, inclus în Versurile de debut, descrie efectele unui veritabil desfrâu senzorial: "Subțire și isteric piperul mă înțeapă,/ Un miros gros de pâine mă mângâie pe mână,/ Parfumuri moi și albe din maldăre de lână.../ Și-n toate, unsuroasă, aroma grea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu ochi umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
radicale ca în, spre exemplu, nu plânge a Ilenei Mălăncioiu ("Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel,/ Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu/ Și te voi dezmierda în tăcere o vreme/ Și doar apoi voi adormi și eu) ci pe înfruntarea fățișă, aproape sfidătoare a morții: "iubită moarte, cu pași de panteră de-ai merge,/ și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz/ de culoarea sângelui dogorind din stomac/ mă umflă râsul la gândul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unul câte unul,/ tot mai singure, cad pe hârtie/ într-o ordine parcă prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de mult din Abdera, acolo unde se înscenează un ritual total diferit de ceremonia plină de gravitate din Îndoirea luminii lui Nichita Stănescu: "abia o lumină în patru labe/ din când în când mi-adoarme la picioare/ și tremurând în vis mănâncă flori"). Mai mult, Demonul își permite nu o dată luxul riscant al amenințării cititorilor nedemni cu o gestică arogantă sau chiar agresivă, care să le puncteze inferioritatea. Există, de fapt, nu mai puțin de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că patria numeroaselor revoluții din secolul al XIX-lea n-a schimbat aproape deloc destinul feminin. Astfel, în Franța, conform expresiei lui Geneviève Fraisse [1995, p.8], democrația a fost exclusivă, iar Republică masculină. Noțiunea de progres, schemă comoda care adoarme vigilenta contemporanilor, rămâne fără soluționare pentru destinul femeilor secolului al XIX-lea. Ruptură revoluționară încearcă să rezolve problemele seculare ale relațiilor dintre genuri (reflectate în renumitele dispute querelle des femmes, querelle des sexes și querelle du mariage). Va fi nevoie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ambiguitate Cultură secolului al XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres, care adoarme vigilenta secolului, este ambigua în cazul femeii. Schimbările politice, sociale și morale sunt determinante pentru soarta femeilor și formează o matrice ce participa la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să devină acționari responsabili ai sistemului internațional. Noul președinte american ar trebui să demonstreze mai multă înțelegere și respect față de alte culturi sau religii, sau măcar să știe să asculte. Dacă vrei să-i explici d-lui Bush ce este confucianismul adoarme în cinci minute. Cu alte cuvinte, e o chestiune de stil cea care trebuie schimbată. Cum spunea fostul președinte al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, " Dacă viitorul președinte va reuși să răstoarne percepția că puterea americană este surdă la apelurile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fac să trăim și-n viața altor oameni, să ne-amestecăm visurile și gândirile noastre cu ale lor...În ele trăiește Archaeus... Poate că povestea este partea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele... 56 ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 209). (h1d ) Toamna vieții vine fără să știi când, nici de unde...numai vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ș-atunci se simte omul bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei./ Dulce confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna pe luciul ei/ Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta liniște, că timpul/ Nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor./ Apa nu-ngăima nicio undă,/ Doar tălpile goale,/ Călcând în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste a textului. Căpătând semnificații doar în interiorul textului, scos din context el pierzându-și substanța, cuvântul, îmbărcat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]