11,066 matches
-
poziția celui încredințat că n-a fost vorba decât de o ciudățenie firească, explicabilă întru totul. Constatarea este legată de prezența concomitentă a celor două luni pe bolta astrală: ,, Deodată, printr-o spărtură de nor se arată felia din urmă aplecată pe o rână. Arătarea m-a amețit ca o lovitură de măciucă la mir. Mi-era în față... Atunci sunt două luni pe cer! Eu merg la deal; luna trebuie să-mi fie în spate. Și mi-am întors repede
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe conceptul "culturii de masă"; în egală măsură, o puternică dispersie disciplinară între diferite sociologii: artă, literatură, sport, cotidian, sociabilitate, socializare, științe, migrații... Un alt exemplu: Tratatul de sociologie coordonat de Boudon (1992) cuprinde un capitol intitulat "Cultura", care se apleacă asupra diferitelor aspecte ale fenomenului (filozofic, antropologic, sociologic), dar care accentuează totodată sentimentul că avem de-a face cu o temă complexă, greu de stăpânit în totalitatea sa. În final, perspectiva sociologică nu ajunge să se impună. Antropologii par a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare. Sociologia franceză s-a inspirat, în parte, din structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social. Foarte devreme, el și-a orientat analizele asupra producției simbolice a grupurilor sociale și asupra "luptei de clasament" dintre ele (Bourdieu, 1972). În studiile sale despre inegalitățile școlare, el prezintă luptele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
influența dublei formații a lui Weber, juridică și economică, două discipline practico-teoretice. Estetica pragmatistă Numeroși filozofi ai esteticii adoptă această poziție pentru a evita aporiile dialogurilor socratice (de tipul: ce sunt "opera de artă", "frumosul", "urâtul"?). Ei preferă să se aplece asupra efectelor calificate drept "artistice", "culturale", pentru a le specifica. Nelson Goodman se întreabă, de exemplu, cum "funcționează" bunurile artistice. Pentru el, esențial este să se înțeleagă ce face arta, nu ce este ea (Manières de faire des mondes, trad
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apoi s-a oprit, a spus încă o dată același cuvânt, îl repeta încă străduindu-se în van să își completeze gândirea. Emoționați de acest spectacol, l-am conjurat să își suspende explicația și să se odihnească un pic. Abatele se aplecă pentru a-l ajuta să își reașeze capul pe pernă. Atunci suflul buzelor sale nu mai putea ajunge la mine. A spus, fără ca eu să îl aud, aceste cuvinte pe care abatele mi le-a transmis imediat și pe care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
artei către care artistul tinde și imaginea frumuseții încarnate. Curiozitatea atentă pe care Tizian o manifesta față de femei s-ar putea asemăna cu aceea a lui Leonardo da Vinci. Amândoi erau "detașați", aproape indiferenți la grațiile feminine asemenea unor medici aplecați asupra misterelor aparenței fizice. Tizian a creat unele dintre cele mai frumoase opere ale artei occidentale. A fost cel mai mare colorist al tuturor timpurilor, a deschis perspectiva picturii secolelor următoare. Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), un reprezentant de frunte
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de dealuri, Printre brazi crescuți pieziș, Între vremuri fără maluri, Sus, la locul Păltiniș, Ca o perlă prinsă-n scoica Unui ceas întîmplător, Își petrece domnul Noica Umbletu-i netrecător. Prins în gânduri și surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului Trei. Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel, Sfâșiat de-alternative Care nu depind de el. Iar la stânga
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
combat și detestă de pe încă alte poziții? Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog să nu-l căutați în latura de ridicol a problemei. Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea. Românescul nu se rezolvă numai în balcanism și în degringoladă parlamentară. Există momente ale seriozității peste care nu poți trece ușor numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu care urma să-l frec bine pe cap, pentru a-i usca părul aburind. Nu i-am cunoscut râsul acela de prunc fericit, culcat pe spate, care bate aerul cu picioarele și întinde mâinile pentru a atinge chipul bărbatului aplecat deasupra lui. Nu l-am ajutat nici să facă primii pași, ținîndu-l de mână și însoțindu-i emoția verticalității, cea mai mare, pesemne, a vieții noastre și atât de bine împachetată în uitare. Nici nu m-am jucat cu el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
termin treaba pentru care am venit aici? Dacă trebuie să mă întrerup și să plec în țară, cu gândul că acolo aș putea fi preluat, smuls din hău și purtat pe brațe către lumină? Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi. 30 septembrie Nu-mi place să notez vise. Și totuși. Am visat că intram la Opera din Viena (toalete somptuoase, aur, catifea) însoțit de o superbă vacă roșcată, curată și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
element potrivnic care întruchipează răul (fie el balaur, prinț negru sau altceva de genul acesta) și care îl supune pe erou unor atacuri repetate. Acesta, cu mâna întoarsă în dreptul ochilor, ca și cum s-ar apăra de o lumină prea puternică, se apleacă ritmic și grațios când în dreapta, când în stânga, sugerând un soi de eschive în fața vieții care a căpătat brusc caracterul amenințătorului. Când același gest este făcut de o balerină, el are îndeobște o cu totul altă semnificație: eroina îl face cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai în tine ca să vrei atât de puțin de la ceea ce este în afara ta? Mă uit la biata Hütte și mi se pare că ceea ce văd este o lecție pură de fenomenologie. Pe vremuri, în Jurnalul păltinișean, îl înțelesesem pe Noica ― aplecat peste ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sa, principesa îi apasă din nou principelui mâna cu podul palmei când acesta revine pe sofa, Regele spune din nou cele două propoziții despre sărbătorirea în exces a aniversării sale și le adresează celor de față urările de Crăciun. Mă aplec către Sfinția Sa și îl întreb dacă nu dorește să spună ceva din partea Bisericii. Nu m-am pregătit, domnule profesor, dar dacă e nevoie..." Consilierul primăriei îi dă cuvântul și totul merge bine, în afară de faptul că reginei Ana Sfinția Sa îi spune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ograda omenirii nu poți intra decât pe portița pe care este scrijelit numele tău, că trebuie să te îngrijești mai întîi de tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești "ca pe tine" ― îmi rămăsese până atunci străin. Dar pesemne că "ajungerea la tine" nu se poate face la comandă și pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta își are prețul lui de suferință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
calabalâcul intelectual al dramelor de senzație. Dar fiindcă mare parte din public - din cel ce se crede cult chiar - are nevoie de asemenea drame, în cari, după un distic clasic, "virtutea s-așază la masă, după ce viciului i s-au aplecat ", de aceea acest soi de repertoriu, necesar din cauze reale, e un adevărat pericol pentru inima și creierii actorului, un pericol ce nu se poate neutraliza decât printr-un repertoriu seriu mic, însă ales, care să-i readucă pe nefericiții
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
elaborarea violenței în școală ca subiect de îngrijorare rămâne în mare măsură de analizat. În acest scop, voi folosi mai întâi un anumit număr de observații directe, înainte de a încerca să le sistematizez. Într-adevăr și mai departe mă voi apleca asupra acestui fapt -, cercetările mele fiind amplu mediatizate, am avut ocazia să întâlnesc o mulțime de potlogari cu practici îndoielnice, dar și jurnaliști onești, de o deontologie scrupuloasă. Acestea fiind zise, însăși situația interviului, în funcție de forma de presă și de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o festă răutăcioasă blănii. (Se întoarce cu spatele la oglindă și se așază) Trei sferturi de oră m-am tot frământat până să dau blana pe mâna poliției. (Grete ia o mină serioasă și încearcă calitatea blănii cu două degete. Erna se apleacă ca să-i ușureze Gretei cercetarea.) Și-acu', după un an, iată că nu a anunțat nimeni pierderea blănii. Și mai era acolo, la biroul de obiecte pierdute un polițist drăguț, care mi-a zis: sunteți o femeie simplă pentru că sunteți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu spatele) Așa că vin la mine oameni din casele cele mai bune când se înfundă un closet. Și așa ajunge Mariedl în casele cele mai bune și peste tot lumea se poartă prietenos cu ea. Mie de-a-devăratelea nu mi se apleacă când bag mâna în closet, aduc jertfa asta lui Isus Christos care a murit pentru noi pe cruce. Oamenii din casele bune mă întreabă de fiecare dată dacă nu am nevoie de mănuși de cauciuc, pentru că ei știu să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oamenii de proastă calitate să își cumpere. ERNA: De așa ceva n-aș fi în stare. Pur și simplu, nu aș fi în stare de așa ceva. Mi s-ar tăia respirația. Mi-ar ieși stomacul afară din burtă. Mie mi se apleacă numai de la spălatul pe dinți. Și când Herrmann vede cum mi se apleacă mie la spălatul pe dinți face așa ca și cum și lui i s-ar apleca. Și lungește prefăcătoria atât de mult, până când chiar scuipă afară chifla lui cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în stare. Pur și simplu, nu aș fi în stare de așa ceva. Mi s-ar tăia respirația. Mi-ar ieși stomacul afară din burtă. Mie mi se apleacă numai de la spălatul pe dinți. Și când Herrmann vede cum mi se apleacă mie la spălatul pe dinți face așa ca și cum și lui i s-ar apleca. Și lungește prefăcătoria atât de mult, până când chiar scuipă afară chifla lui cu pateu. Și pe urmă porcul de câine îmi spune cu privire nevinovată: Uite
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ar tăia respirația. Mi-ar ieși stomacul afară din burtă. Mie mi se apleacă numai de la spălatul pe dinți. Și când Herrmann vede cum mi se apleacă mie la spălatul pe dinți face așa ca și cum și lui i s-ar apleca. Și lungește prefăcătoria atât de mult, până când chiar scuipă afară chifla lui cu pateu. Și pe urmă porcul de câine îmi spune cu privire nevinovată: Uite, mamă, eu chiar că nu pot să suport pateul. GRETE: Fugi de aici, Erna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Grete. Și Grete se uită la el cu coada ochiului și vede că sărmanul Freddy e tot roșu în obraji, până la rădăcina părului lui blond. Lydi latră din răsputeri de sub masa lui Grete, pentru că-i geloasă de numa'. Dar Freddy apleacă capul sub masă și-o mângâie pe Lydi așa de cu știință că răsucește de tot căpșorul ei. MARIEDL: Și numai ce-o descoperă pe Mariedl între oameni. Și oamenii o aplaudă cu entuziasm. Trăiască, trăiască, trăiască, strigă oamenii și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
încurajeze pentru latrina următoare. Și iar râde domnul preot ștrengărește și-i flutură în față mănușile de cauciuc. Dar oamenii înveseliți strigă deja în cor: Mariedl asta o face și fără, Mariedl asta face și fără... Și numai ce se apleacă Mariedl adânc înăuntru, că e în stare de așa ceva, Mariedl asta. Hîrtia igienică fleșcăită a dat-o deja la o parte și scaunele ceva mai moi, că numai ce simte ceva mai tare... ca o sticlă, așa-și închipuie ea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]