8,108 matches
-
Landesausschuss-ul (în traducere directă, "comitetul țării") era în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
oficială. Monarhului îi era permis să conducă în mod personal ședințele Consiliului. La început, membri ai Consiliului Ministerial erau doar cei trei miniștri comuni: Începând cu 1869 au început să ia parte în mod oportun la întruniri și prim-miniștrii "austriac" și "maghiar" care aveau drept de vot, iar în caz de necesitate participau și alți miniștri ai ambelor guverne, precum și alți înalți funcționari. Adesea era prezent și șeful de stat major, care avea dreptul să raporteze direct monarhului. Prezența monarhului
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
din 1907 s-a introdus votul universal, egal, secret și direct pentru bărbați. "Legea constituțională a drepturilor cetățenești" (în ), concepută pe modelul Constituției din martie 1849, a fost singura lege a "Constituției din decembrie" preluată în bună parte de constituțiile austriece ulterioare. Cuprindea următoarele articole: "Legea constituțională pentru instituirea unei Curți Imperiale de Justiție" (în ) a apărut la inițiativa Comitetului constituției. Modelele ei au fost variate, constând pe de o parte în planurile pentru o Curte Imperială de Justiție prezente în
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
și responsabilitatea miniștrilor. Monarhul rămânea conducătorul suprem al forțelor armate; dreptul de emitere a decretelor de către miniștri a fost reglementat. Inoficial numită „Legea delegației” (acest titlu nu apare în Foaia legilor imperiale), "Legea despre afacerile comune ale tuturor țărilor monarhiei austriece și despre metoda abordării lor" (în ) este una dintre cele patru propuneri legislative ale guvernului de la Viena ajunse spre dezbatere în Consiliul Imperial în iunie 1867 și era pandantul austriac al articolului XII/1867 din noua constituție a Ungariei, articol
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
legilor imperiale), "Legea despre afacerile comune ale tuturor țărilor monarhiei austriece și despre metoda abordării lor" (în ) este una dintre cele patru propuneri legislative ale guvernului de la Viena ajunse spre dezbatere în Consiliul Imperial în iunie 1867 și era pandantul austriac al articolului XII/1867 din noua constituție a Ungariei, articol care trata despre compromisul austro-ungar. Numele scurt și inoficial al legii este datorat faptului că legislația în privința afacerilor comune ale monarhiei urma să se facă prin intermediul unor întruniri anuale paralele
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
număr egal de membri din cele două delegații, chiar dacă într-una dintre ele erau prezenți mai mulți membri decât în cealaltă. În această situație, voturile pro și contra erau numărate împreună, nu erau separate pe delegații. Cum în viziunea părții austriece ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
Martini. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală cu încărcarea unui nou cartuș pentru fiecare tragere. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu gheară. "Modelul 1879" a fost construit de fabricantul austriac Steyr, doar pentru România.
Pușcă „Martini–Henry”, model 1879 () [Corola-website/Science/337494_a_338823]
-
Constituției din decembrie 1867 la data de 19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la patenta imperială din 4 martie 1849 ("Reichsverfassung für das Kaiserthum Österreich", mai tâziu cunoscută și ca "Oktroyierte Märzverfassung"), funcția era numită vag în tot Imperiul Austriac drept "Statthalter". Landeschef-ul era însărcinat de către Împăratul Austriei ca reprezentant al persoanei imperiale și al guvernului cezaro-crăiesc din Viena (potrivit § 2 al legii). În Salzburg, Carintia, Craina, Silezia austriacă (Ducatul Sileziei de Sus și de Jos) și Ducatul Bucovinei, potrivit
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
și ca "Oktroyierte Märzverfassung"), funcția era numită vag în tot Imperiul Austriac drept "Statthalter". Landeschef-ul era însărcinat de către Împăratul Austriei ca reprezentant al persoanei imperiale și al guvernului cezaro-crăiesc din Viena (potrivit § 2 al legii). În Salzburg, Carintia, Craina, Silezia austriacă (Ducatul Sileziei de Sus și de Jos) și Ducatul Bucovinei, potrivit § 5 al legii, Landeschef-ul purta titlul de "Landespräsident" și se afla în fruntea unui guvern provincial; în celelalte țări ale Coroanei purta titlul de "Statthalter cezaro-crăiesc" și se afla
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Satul a făcut parte din punct de vedere administrativ din Torontal în Habsburgic, Regatul Ungariei. În 1848-1849, sătul făcea parte din autonome Voivodina sârbească, și în perioada 1849-1860 a fost parte a Voievodatului Șerbia și Banatul Timișian, un teren separat Austriac. După eliminarea voievodatul în 1860, sătul a fost din nou inclus în Torontal. Acesta a fost, de asemenea, o parte din Hatzfeld district în cadrul județului. În 1910, sătul a avut o majoritate etnic nemțeasca . În 1918, era parte a Banatului
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care era administrată în comun de Cisleithania și Transleithania. În 1918, ele au fost desfiinațate
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care era administrată în comun de Cisleithania și Transleithania. În 1918, ele au fost desfiinațate în favoarea noilor parlamente ale statelor succesoare
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
împăratul Francisc Iosif I și au fost reconvocate pentru prima dată după 1860, sub o nouă formă: cele 11 parlamente regionale ale celor 13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac au pătrat un singur parlament regional comun) au fost înființate de către împărat în 26 februarie 1861 printr-o anexă la o patentă imperială, numită de juriști și de istorici Patenta din Februarie pentru a o deosebi ușor de alte corpusuri
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general afiliat ministerului. Șeful comandamentului general avea dreptul de a raporta direct monarhului. Legea austriacă din 11 aprilie 1889, prin care se înnoia „Legea apărării” din 1868, revizuită în 1882, (o lege cu același conținut fusese adoptată concomitent în Ungaria), stabilea la § 2: Prin § 14, contingentul anual de recruți pentru Armata Comună și pentru Marina
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
de Război a fost fixat la 103.000 de bărbați, din care 60.389 trebuiau să provină din "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Spre comparație, contingentul de recruți pentru k.k. Landwehr a cărui misiune era apărarea teritoriilor austriece se ridica la 10.000 de bărbați. Contingentele k. u. k. erau adaptate necesităților la fiecare zece ani prin acorduri politice (și prin legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
să fie folosite până la epuizarea stocului. Spre deosebire de k.k. Landwehr și de Honvéd, Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală (cea mai mare parte a echipajelor marinei militare veneau, totuși, din regiunea din jurul orașului Triest și din restul litoralului austriac - în marină se vorbea majoritar italiana) își recrutau soldații de pe întreg cuprinsul Dublei Monarhii, atât din Cisleithania cât și din Transleithania. Toate trupele care nu erau originare din Regatul Ungariei (inclusiv din Ungaria de Sus, Transilvania și Banat) sau din
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
de sculpturi din bronz a lui Istvan Ferenczy. De la acesta din urmă provine una dintre cele mai frumoase piese, o sculptură ecvestră mică realizată de Leonardo da Vinci. Câteva sculpturi din lemn pictate se află expuse în secțiunea germană și austriacă. Colecția prezintă expoziții temporare de 10.000 de desene și 100.000 de gravuri care provin în principal dintre achizițiile lui Esterhazy, Istvan Delhaes și Pal Majovsky. Toate perioadele artei grafice europene sunt bine reprezentate. Printre piesele importante se află
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
fost construite pe pajiștea din apropiere. "Emmausjárás" (Calea Emausului) sau "tojásbúcsú" ("pelerinajul oului") a fost una dintre cele mai populare sărbători catolice ale anului în perioada secolelor XVIII-XIX. Fortăreața a fost construită după revoltă maghiară din 1848-1849 împotriva guvernanților habsburgici austrieci, ca un loc strategică pentru apărarea Budei și Pestei în cazul unei revolte viitoare. Pe dealul Gellért au avut loc acțiuni militare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a Revoluțiuei ungare din 1956, cănd tancurile sovietice
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
publicat de Bruno Walter în 1906. Simfonia lui Mahler publicată există în forma tradițională de patru părți. Prima parte este într-o formă de sonată modificată. Al doilea este un scherzo și trio bazat pe un Ländler, un dans tradițional austriac, precursor al valsului. Al treilea este un marș funebru iar a patra parte servește ca final. Inițial mai exista o parte, "Blumine", dar a fost eliminată de Mahler de la publicare finală din 1899. Prima parte este o formă de sonată
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
("germană: Constantin Hormuzaki"); n. 12 noiembrie 1811, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 15 februarie 1869, Viena, înmormântat la Dulcești, Județul Neamț), a fost doctor în drept austriac, politician român și ministru. Familia, care este de proveniență greacă, fanariotă, a aparținut din secolul XVII-lea boierimii moldovenești. În 1636, unui Hurmuzaki a
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
("germană: Constantin Hormuzaki"); n. 12 noiembrie 1811, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 15 februarie 1869, Viena, înmormântat la Dulcești, Județul Neamț), a fost doctor în drept austriac, politician român și ministru. Familia, care este de proveniență greacă, fanariotă, a aparținut din secolul XVII-lea boierimii moldovenești. În 1636, unui Hurmuzaki a fost dăruită, datorită contribuților sale la Divanul Moldovei, o moșie. Sub domnia voievodului Nicolae Mavrocordat Emanoil
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave într-o singură entitate politică (sub protecția Rusiei). S-a conturat în sec. 19, în special în țările Europei Centrale, supuse dominării austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui František Palacký, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
(în ) este o fortăreață aflată în vârful dealului Gellért din Buda, în sectorul XI al Budapestei. A fost ridicat de autoritățile militare austriece în anul 1854, după înfrângerea revoluției maghiare de la 1848-49. În prezent, este un monument istoric și un important reper turistic al capitalei maghiare. Din 1987, zona ce cuprinde și Citadela este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a obiectivului
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
festivitățile de inaugurare. La asediul cetății Buda de către armata revoluționară maghiară din anul 1849, artileriștii maghiari au amplasat bateriile de asalt pe platoul din fața observatorului astronomic în ciuda protestului energic a conducerii instituției și a universității. Riposta de artilerie a defensivei austriece din cetate, a dus la avarierea gravă a edificiului instituției, iar după căderea cetății unitățile revoluționare au părăsit locația, biblioteca, mobilierul și aparatele observatorului cazând pradă jafului. După înfrângerea revoluției maghiare, Consiliul de Război din Viena, folosindu-se de experiența
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
în fața unor eventuale atacuri străine și, în același timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de două sute de mii de florini de aur. Locația a fost stabilită pe amplasamentul vechiului observator astronomic, distrus în 1849, extins la grădinile și viile
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]