8,697 matches
-
aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul la tâmplă. — Cum, ești robot? se miră Felix S 23. Nu. Sunt ființă. — Și cum te cheamă? zise Stejeran 1. — Benga, răspunse copilul. — Benga și mai cum? întrebă Getta 2. La auzul întrebării, micuțului îi dădură din nou lacrimile. — Benga Williams, răspunse el suspinând. — Williams? Ăsta e un nume saxon! făcu uimit Felix S 23. Au ajuns saxonii până în Alpha? — N-au ajuns, răspunse micul Benga. Adică n-au ajuns toți. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă, ceva. — Dar rețeta propriu-zisă - întrebă el - pe ce se bazează în principiu? La auzul acestor cuvinte, lingurile câtorva mediocri care erau așezați în apropierea pământenilor încremeniră în aer. Tânăra comeseană de vizavi, fără să ridice ochii din farfurie, spuse încet: — Rețetele nu țin de competența noastră. Noi avem datoria să mâncăm. Și v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o apariție năucitoare. S-a uitat în ochii ei și a fost copleșit. Când a sărutat-o, vocea lui a fost ca geamătul unui bărbat care se culcă cu femeia lui. Iar Rahela s-a ridicat din propria copilărie la auzul acestui sunet. Și apoi nici n-a prea avut timp să povestească mai multe despre întâlnirea ei cu Iacob. Pentru că Iacob a venit să vorbească cu Laban. Rahela l-a privit pe tatăl ei cum îl măsura din priviri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că nepotul n-avea nici bani, nici pământ, Laban s-a gândit că o să-l cumpere ieftin și a făcut mărinimoasa ofertă de a-și da fiica în schimbul a șapte ani de muncă în folosul lui. Iacob a râs la auzul acestei oferte: - Șapte ani? Vorbim despre o fată aici, nu despre o țară. În șapte ani, fata ar putea să și moară. Sau eu aș putea să mor. Dar mai ales tu ai putea să fii mort, bătrâne. Îți ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la care nu se gândise înainte: - Nu putem să te liniștim cu dovezi, Zilpa. Zeii rămân mereu tăcuți. Știu, am văzut că femeile aflate în chinurile facerii se liniștesc auzind numele zeilor. Le-am văzut luptând dincolo de puterea omenească la auzul incantațiilor. Am văzut viața biruind în ultimul moment, fără nici un alt motiv decât speranța. Dar știu și că zeii n-o cruță nici pe cea mai pioasă femeie, că nici cea mai supusă dintre ele nu e scutită de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea în timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici în afară de ceea ce tu însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oameni cu părul roșu pe aici. Acolo de unde vin eu se zice că femeile cu părul roșu sunt concepute în timp ce mamele lor sunt la menstruație. Așa de înapoiați sunt oamenii în nord. Bilha a izbucnit într-un râs zgomotos la auzul unei așa mojicii din partea unei străine. Asta a părut să-i facă plăcere musafirei noastre, pentru că s-a întors spre Bilha și s-a prezentat: - Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate ca să vedem cercelul prins sus pe ureche cu un buton de bronz. Sunt cea mai fericită sclavă din lume. Bilha a râs din nou la auzul acestor vorbe directe. Am chicotit și eu. După ce bărbații au fost hrăniți, Lea a trimis după Iacob și i-a prezentat mesagera, care în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că glumește din nou, dar femeia cu părul roșu mi-a aruncat o privire plină de mâinie. M-am simțit de parcă aș fi luat o palmă și obrajii mi s-au făcut purpurii ca părul ei, care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ani în urmă își amintise de femeia cu înfățișare ciudată care slujea Oracolul și-i recunoscuse și traista. El adunase ce mai rămăsese din ea și-i adusese oasele înapoi la Bunica, care nu s-a arătat deloc tulburată la auzul veștii îngrozitoare. Legătura pe care o aducea era nespus de mică și am îngropat-o adânc în pământ, într-un vas simplu de lut. Le-am auzit pe Debore plângând în acea seară, iar eu am adăugat încă un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Prinde geamănul. Cu o singură împingere, Hatnuf a mai născut un copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o bucătărie cu grădină. Meryt a lăudat mâncarea, care era bine condimentată și bogată și a declarat că berea era mai bună decât orice bere pe care o mai gustase în casele boierilor de la oraș. Nora ei a înflorit la auzul acestor vorbe, iar fiul a dat din cap cu mândrie. Copiii se holbau la mine, pentru că nu mai văzuseră niciodată o femeie așa de înaltă sau o față așa de evident străină. Se țineau departe, cu excepția micuțului paznic, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui dreaptă. Și iată-mă pe mine, fără soție, fără copii, servitorul unui barbar. M-am încordat la auzul cuvântului. Re-mose mi-a văzut reacția și s-a înroșit de rușine. - O, Ma, tu nu, a zis repede. Tu nu ești ca ceilalți, pentru că altfel tata și bunica nu te-ar fi ales niciodată. Tu ești rafinată, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tot satul fu trezit de strigătul omului de strajă. Începură să iasă din colibe, înfrigurați, și întîia lor privire se îndreptă spre cer. Ochiul zeului nu se închisese. În sat părea să fie liniște. Dar îndată fiecare putu asculta, cu auzul încordat, un sunet de tobe străine. Tobele băteau departe, parcă undeva spre apus. Oamenii se îngrijorară, apoi începură să se adune toți bărbații în fața colibei mari a lui Tatrakpo. Cei patru sfetnici ai căpeteniei satului își luară tobele și începură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu se scurgeau în singurătate și când trebuia sau să-și încordeze auzul ca să nu scape comenzile căpitanilor, sau silit de iureșul obștesc să stea cu ochii încordați ca să vadă primejdia ori prada. În celelalte drumuri rareori își lăsase gândurile să-i umble în voie. Numai drumul acesta blestemat îi aducea sute de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui. Și de ce să ucidă un om care nu-i făcuse nimic și care se purta cu el ca un frate mai mare! Era rob, dar se purta ca un frate. Și dacă totuși... Dar Auta, la început tresărind la auzul unei întrebări atât de neașteptate, pricepu îndată tot ce era de priceput. Ar fi vrut să tacă știind că acum nu mai era vorba de întrebare, însă privirea soldatului îl făcu să-i fie milă și spuse cât putu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drumului unei nopți înaintea armatei și în fiecare zi credeam că nu vom mai putea merge. Totuși, în noaptea următoare mergeam mai departe, ca și în cea care a trecut. Arșița ne istovea nu o dată. Pietrele din nisip crăpau în auzul nostru. Într-o zi, gâtlejul mi s-a uscat de tot, gura îmi era plină de pulbere fierbinte și arunci mi-am zis: iată și gustul morții! Dar gustul acela a trecut ca orice gust și am rămas viu. Asta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ridice. Printre ei era și Mpunzi. Auta află că era o ceată care se rătăcise de mulțimea răsculaților și pe care Mpunzi a întîlnit-o când se întorcea cu vești de la Mai-Baka. - Mai-Baka îți trimite slavă, zeule bun, și îți bucură auzul cu vestea că au mai venit în tabere de patru ori câte o mie de robi. Pe aceștia i-am adus la tine pentru că umblau pe-aproape. De aici îi voi duce la Mai-Baka. Auta se uita curios la un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și îndrăzni în sfârșit să întrebe: - Asta-i zeița ta? și se uită cu umilință la Nefert. - Sunt soția lui Auta! zise Nefert râzând. Dar Auta se gândea la altceva. Zise pe neașteptate: - Spune-mi, Mai-Baka, cine-i Mener? La auzul acestui nume, Mai-Baka se cutremură înfricoșat și-i făcu semn să tacă. Scăzând puțin vocea, Auta urmă: - Țin minte că a venit de câteva ori la palatul din Piscul Sfânt un prințișor nătâng... tot Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vorbească despre ea. E mulțumit că a scăpat cu o rană Încasată În slujba Angliei - mai exact treizeci de răni mici, treizeci de schije de mortier german care i-au trebuit extrase dureros din cap, corp și picioare - și cu auzul irevocabil afectat de explozie; mulțumit că se află Într-o permisie de convalescență prelungită printr-o dispensă specială, astfel Încât Își poate ajuta distinsul stăpân (care are prieteni În poziții Înalte - până la prim-ministrul Însuși, dl Asquith) și cu speranța unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În acest scop. — Scuzați-mă, doamnă James, zice Burgess după o pauză, dar Ordinul ăsta de Merit... e așa, ca o medalie? — Înțeleg că e o distincție foarte importantă, acordată de rege la recomandarea prim-ministrului, spune dna James. (La auzul cuvântului „rege“, un mic fior de Încântare străbate auditoriul.) Ceva ca un grad nobiliar, dar fără „sir“ adăugat, continuă ea pe un ton rece, aproape nepăsător. În ce o privește, sentimentele pe care i le-a stârnit vestea aceasta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau „mica doamnă de excepție“, a cărei companie o aprecia pentru inteligența și logica ei. Începu să i se adreseze familiar cu „Fenimore“, defeminizând-o și punând accentul pe referințele ei literare. Acest joc social era susținut de faptul că auzul ei se deteriorase tot mai tare, obligând-o să poarte la teatru o pâlnie auditivă: cine l-ar fi putut suspecta că Întreține o legătură amoroasă printr-o pâlnie auditivă? Nu că ar fi avut vreo legătură amoroasă, dar Întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]