7,915 matches
-
tabloidelor, au intrat cu mașinuța lor în limuzina de lux închiriată de prințul moștenitor al dinastiei Al-Faed. Dincolo de lecturile stângiste ale celor deranjați mintal, care vedeau aici fronda "sans culoților" din Fiat Uno împotriva Mercedes-ului privilegiaților lumii, în realitate biata Lady Di a fost victima curiozității nesațioase a lumii întregi, indiferent de studii și maniere, care a vrut să se uite pe gaura cheii pentru a se bucura de necazurile și intimitățile mai-marilor zilei. E ceva odios în această pornire
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care lucrează în cultură și care fac proiecte inter-naționale de decenii, având oarecare experiență în astfel de prezentări, a făcut, împreună cu colegul ei, totul, absolut de capul ei, punându-și, cu această ocazie, și ia strămoșilor ardeleni, de au stat bieții părinți în tăcere, cu un nod în gât și ochii împăienjeniți, minute în șir în fața Facebook-ului. Bugetul folosit: 0 euro. Despre uralele de la final și zecile de mesaje de simpatie nu mai vorbesc, poate și pentru că în Laponia nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o copilărie grea, din care n-a mai ieșit niciodată. Nevoit a se juca numai cu beizadele de zmei roșii, Nicușor Aluceașcă, Serghei Mezel, Medelin Scripcaru, cărora li se mai alăturau și alte pușlamale din cartier, de-alde Gornel Dilu, bietul Muc era mereu ciuca bătăilor și a batjocurii găștii, deși - se bagă din nou naratorul - nu era vina lui că era scund, tolomac și împiedicat. Dar știți doară cât de cruzi pot fi copiii între ei. Cu chiu, cu vai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-a cumpărat fabrica cu care a dat faliment, lăsându-i pe bieții oameni pe drumuri și zgârcindu-se să le dea ultimele salarii), astfel încât publicitatea excesivă nu poate constitui decât un remediu pentru diferitele sale deficiențe de personalitate. Iar Moni nu prea a câștigat mare lucru din asta, tot talentele ei naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
N-ar fi prima oară; îmi aduc aminte că și astă-vară o frumoasă acțiune care trebuia să se termine cu un spectaculos flagrant de mită pentru un important lider zonal a fost, in extremis, sifonată de la București, de au dat bieții pălmași care populau boscheții din împrejurimile Palatului Roznovanu cu șapca de pământ. Cel puțin așa sună o poveste susurată de atotștiutorii care ne înconjoară, astfel încât nici actuala suspiciune de blat nu e chiar imposibilă. Cât despre subiectul care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
împuște lupul care îi atacă stâna, fără să-și lase agoniseala distrusă doar pentru a face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o întreagă panoplie de orori, asezonate cu un limbaj apocaliptic, vulgar și violent. Această maree toxică ne-a inundat de mai bine de două decenii și spațiul public, și pe cel privat. Dar deh, așa cere piața, nu-i așa? Bieții miliardari media cum să-i cumpere apartament la Paris amantei, de unde bani de iaht, de elicopter sau de Bentley? Iaca din prostia și din viciul generalizat și, mai ales, din ticăloșia complice a politicienilor care își iau tainul din această
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
isterice, lejer alfabetizate, de la televiziuni care spurcă mediul public, interoghează în direct, obraznic și inchizitorial, profesori asupra cărora plutește nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl sufocă pe bietul profesor în contextul în care conținutul materiei pe care o predă la clasă este ultima dintre grijile acestuia, biet proletar exploatat și minimalizat în societatea de tranziție. Haida-de!, îmi veți spune, dar olimpicii, dar școlile de elită, dar miile de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl sufocă pe bietul profesor în contextul în care conținutul materiei pe care o predă la clasă este ultima dintre grijile acestuia, biet proletar exploatat și minimalizat în societatea de tranziție. Haida-de!, îmi veți spune, dar olimpicii, dar școlile de elită, dar miile de liceeni care pleacă la universități occidentale, dar marii profesori?- Știu și eu ce să răspund la aceste întrebări, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pășea precaut, ca vânătorii, printre crucile și pietrele peste care se așternea zăpada, fotografiind coșciuge mizere, Întocmite din cutii de ambalaj, picioare aliniate lângă gropi deschise, lopeți de gropari puse grămadă peste bulgări Înghețați de glod negru. Și, când o biată femeie În doliu Îngenunchease În fața unei gropi recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unde i-am tras un glonț În cap și am aruncat-o Într-un tufiș”), Faulques, care Încadra chipul lui Herak În vizorul aparatului foto (un chip insignifiant, vulgar, care pe timp de pace ar fi fost considerat propriu unui biet om), l-a lăsat pe Îndelete jos, fără să apese pe declașantor, cu certitudinea că nici o fotografie din lume, nici măcar imaginea și sunetul pe care În clipa aceea le Înregistrau camerele de televiziune, n-ar fi putut reflecta ori interpreta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
si cum eram mulți la părinți darul consta în câteva dulciuri, un măr și o pereche de șosete sau un fes. Toate zilele Crăciunului nu făceam altceva decât să ne căutăm tot ce ne trebuia pentru costumul de Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național păstrat în casă. Mergeam din timp la bunicul pentru căciulă pe care o împodobeam cu flori de mireasă ,mărgele și funde colorate. Apoi
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
al modificărilor lor în funcție de categoriile gramaticale: * scrierea cu -eași pronunțarea -iaatunci când -eaalternează cu -e-: gheață/ ghețuri, cheamă/ chem, gheată/ ghete, veac/ vecie, ceapă/ cepe, meargă/ merge etc.; * scrierea și pronunțarea -iaatunci când -iaalternează cu -ie-: viață/ vieți, piatră/ pietre, biată/ biet, băiat/ băieți, baia/ baie etc. sau cu -i: joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar, abia, fiară; * scrierea cu -eași pronunțarea -iaîn formele pronominale/ adjectivale pronominale de feminin singular: aceea, aceeași; scrierea și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modificărilor lor în funcție de categoriile gramaticale: * scrierea cu -eași pronunțarea -iaatunci când -eaalternează cu -e-: gheață/ ghețuri, cheamă/ chem, gheată/ ghete, veac/ vecie, ceapă/ cepe, meargă/ merge etc.; * scrierea și pronunțarea -iaatunci când -iaalternează cu -ie-: viață/ vieți, piatră/ pietre, biată/ biet, băiat/ băieți, baia/ baie etc. sau cu -i: joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar, abia, fiară; * scrierea cu -eași pronunțarea -iaîn formele pronominale/ adjectivale pronominale de feminin singular: aceea, aceeași; scrierea și pronunțarea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Ioana, mei, aviație, iau, iubitoare, mie, piatră, purtarea, aveau; * fiu, a treia, i-au spus, treisprezece, detaliu, amândoi, ți-au spus, remediu, tăiere; * auriu, noaptea, nouă, câine, copiii, carieră, i-a lăudat, scriitor, băiat, aveai, înscriere; * prea, adiere, uitare, doină, biet, seară, plăpumioară, miel, alcool, vulpoi, atenționat; * înfiere, fereastră, suspiciune, bomboană, rescriere, treabă, arămie, creier, miime; * miere, mioare, aseară, lupoaică, aviație, întoarce, zău, știau, câine, aveau, descopereai; * Ionuț, vei, de-al nostru, argintie, al doilea, băieții, trebui, aceea, pâine; * nou, noutate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pisoi // Că vouă ce vă mai pasă / În flanela voastră groasă..."" (Tudor Arghezi, Darurile) (g) "Nu, nu vreau să merg. Acum sunt aproape de casă și vreau să mă întorc repede, că m-așteaptă tătuțu. Cine știe cât o mai fi suspinat ieri, bietul bătrân, văzând că nu mă mai întorc. Prea am fost un copil rău, și Greierașul-vorbitor avea dreptate când spunea: "Copiii neascultători nu vor avea parte de nici o bucurie pe lumea asta". Și eu m-am convins pe propria mea piele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi. Atunci biata fată, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său și, cu lacrimi în ochi, pornește în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere!" (Ion Creangă, Fata
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ai ajuns." / Deși mulți au zis-o, eu tot o mai zic: / Slava strămoșească pe strămoși cinstește; / În zadar nepotul cu ea se fălește, / Când e, cum se-ntâmplă, un om de nimic." (Grigore Alexandrescu, Pisica sălbatică și tigrul) (f) "Biata femeie făcu niște ochi mari cât toate zilele și se miră toată de ce văzu pe mână, că cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) Apoziția propoziția apozitivă Indicați apozițiile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului eminescolog al Universității «Al.I. Cuza», profesorului Mihai Drăgan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai fi, după Noica, absolut nimic de făcut. Mai mult: desolidarizare totală și pe față și de scriitori (ca Goma, Țepeneag și alții) care au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intimidat de violența erupției, dreptul la opinie. Poetul recenzat negativ o ținea brutal, grobian, pe a lui: Lupta de clasă, cultura socialistă. Cerea pur și simplu să li se interzică fiilor burgheziei să mai scrie etc. Când în capul unui biet semidoct intră legitatea dictaturii proletariatului și ideea represiunii, prin organe de stat, se produc astfel de ravagii grotești. Și azi poetul P.S.M. plânge și deplânge: Clasa muncitoare a pierdut puterea. Decepție, mare decepție, într-adevăr... O idee simplistă a rămas
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
negat orice merite grupărilor literare sau presei regionale ceea ce a stârnit reacții prompte, mai ales că ancheta s-a desfășurat tocmai în paginile unei publicații departe de faima capitalei. Surprinde obstinația cu care un învățător orădean devine avocat al provinciei - "biata cenușăreasă" - a cărei cauză o pledează contra Bucureștiului - "capitală inexistentă în cadrul culturii române". Continuând argumentația pe același ton acid, învățătorul enumeră nume mari din literatura română provenite de la periferii, concluzionând că "provincia nu este în cadrul culturii române, ea, provincia este
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ce să fac... într-un târziu am scos, încet din desagă, un bob micuț de grâu și ți l-am dat... Seara târziu, nu mică mi-a fost mirarea, când, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunțe... Atunci am plâns amar și m-am întrebat trist și deznădăjduit: De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul? (după R. Tagore) 6. Când mustrăm? Să certăm numai când îl cunoaștem realmente pe cel dojenit: viața, problemele
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
la dispoziție editura Albin Michel. Amélie Nothomb e o sumă de paradoxuri, perfect reflectate de temele și stilul inconfundabil, decalat, al romanelor sale. De altfel, ar trebui, poate, început prin a defini un nou gen, sau măcar subgen literar, pentru că bietul roman clasic a fost atît de tras de păr, de urechi și de limbă în ultimele decenii, încît nici el nu mai știe cum îl cheamă. Iar Amélie și-a găsit un culoar de navigație unic aproape că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]