8,444 matches
-
vara este mult mai deschisă, aproape de un colorit alb și cu contururi clare ale petelor întunecate. Culoarea fumurie a blănii se observă mai greu vara, comparativ cu iarna. Există o informație, care încă trebuie cercetată: cu vârsta petele dispar de pe blană. La speciile tinere uzorul din pete este mult mai clar și coloritul lor este mult mai intens decât la speciile bătrâne. Capul, comparativ cu dimensiunile corpului nu este prea mare, fiind de formă rotundă. Urechile sunt scurte, rotunde, fără ciucuri
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
mult mai clar și coloritul lor este mult mai intens decât la speciile bătrâne. Capul, comparativ cu dimensiunile corpului nu este prea mare, fiind de formă rotundă. Urechile sunt scurte, rotunde, fără ciucuri la capete, iarna fiind aproape ascunse în blană. Coama și favoriții nu sunt dezvoltați. Mustățile sunt de culoare albă și neagră, de o lungime de 10,5 см. Ochii sunt mari, având pupila rotundă. Craniul este destul de puternic, cu umflături și culmi, cu arcadele zigomatice foarte dezvoltate, dar
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
populația acestei specii se bazează numai pe concluziile experților, care sunt estimări. Totodată, trebuie constatat faptul că în legătură cu urmărirea continuă din partea omului, populația leopardului zăpezilor este în continuă scădere. Din cauza braconajului ilegal, care este atrăgător financiar, și anume vânătoarea de dragul blănii, a redus semnificativ populația lor. Pe de o parte, datorită micșorării pășunilor și a animalelor de casă, a crescut numărul prăzii principale a leopardului zăpezilor, și anume capra de munte; pe de altă parte, din cauza că s-a înrăutățit situația
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
înrăutățit situația la populația locală, a crescut numărul vânătorilor care vânează această specie, prin braconaj, incluzând și capturarea lor cu buclele. În același timp în sec. XXI a crescut braconajul asupra leopardului zăpezilor din cauza creșterii cererilor și prețului ridicat al blănii lui. Numărul total al reprezentanților acestei specii în sălbăticie, pentru anul 2003, este estimat între 4080 și 6590 de exemplare. După datele Fondului mondial a naturii sălbatice numărul total în cadrul a tot arealul este estimat de la 3500 până al 7500
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
pe 100 km², în timp ce în Mongolia această cifră ajunge până la 3—4 exemplare pe 100 km². La factorii care afectează starea populației leopardului zăpezii, împreună cu braconajul, trebuie incluse și capacitățile de apărare a lui. Apărându-se, el își schimbă culoarea blănii, și din cauza că practic n-are dușmani, în caz de pericol el pur și simplu se ascunde, dar în cazul unui teritoriu muntos deschis și prezenței armei de foc la băștinași, toate acestea duc la moartea acestor animale. Pe lângă asta
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
a unora din semnele clinice enumerate în continuare, care nu sunt însă tipice pentru scrapie. Sunt consecința pruritului (senzației de mâncărime). Mâncărimile puternice determină animalul bolnav să se scarpine, producându-și astfel leziuni caracteristice de grataj și pierderi excesive de blană. Sunt mai multe modalități în care animalul își produce leziuni prin scărpinat: prin frecare puternică a părților laterale și posterioare ale corpului de obiecte fixe, ca pietrele, gardurile sau copacii; prin scărpinare repetată a umerilor sau urechilor cu picioarele din
Scrapie () [Corola-website/Science/311767_a_313096]
-
treimea de sus a Boianului, cu vad de moară, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moară și satul Lăzanii, ca urmare a faptului că îi furase acestuia "„1360 de galbeni, o dulamă de atlas cu blană, o blană de jdier, o blană de spinări de vulpe, un caftan de zarbă cea bună, un caftan de adamască cu jder cu bumbi de mărgăritari, 10 caragie, o sabie ferecetă cu argint, o laduncă ferecată de 20 taleri, un
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
sus a Boianului, cu vad de moară, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moară și satul Lăzanii, ca urmare a faptului că îi furase acestuia "„1360 de galbeni, o dulamă de atlas cu blană, o blană de jdier, o blană de spinări de vulpe, un caftan de zarbă cea bună, un caftan de adamască cu jder cu bumbi de mărgăritari, 10 caragie, o sabie ferecetă cu argint, o laduncă ferecată de 20 taleri, un covor nou
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
vad de moară, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moară și satul Lăzanii, ca urmare a faptului că îi furase acestuia "„1360 de galbeni, o dulamă de atlas cu blană, o blană de jdier, o blană de spinări de vulpe, un caftan de zarbă cea bună, un caftan de adamască cu jder cu bumbi de mărgăritari, 10 caragie, o sabie ferecetă cu argint, o laduncă ferecată de 20 taleri, un covor nou, o scoarță nouă și
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
este numit "Krasnoiarsk" sau, mai rar, "fierul (metalul) lui Pallas". Pe parcursul expedițiilor, Pallas a descoperit și descris multe specii de mamifere, păsări, pești, insecte și alte animale. De asemenea, a cercetat fosilele unor animale ca mamutul, bivolul sau rinocerul cu blană. Călătoria a avut și o anumită însemnătate practică, întrucât în cursul ei au fost găsite resurse naturale unice în Siberia de Est și Altai. Pallas a povestit, de asemenea, despre nevoile aborigenilor acelor locuri. O contribuție majoră adusă științei a
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
următorii 200 de ani, astfel încât de studierea lor în natură nu s-a mai ocupat nimeni până în anii '30 ai secolului al XX-lea. Începând cu anul 1751, un șir de cercetători, bazându-se pe descrierile lui Steller și pe blănurile și scheletele de vidre de mare aduse în Europa, au încercat să clasifice specia din punct de vedere taxonomic. Însă, dat fiind faptul că vidra de mare posedă o mulțime de particularități morfologice ce o deosebesc de alte specii, clasificarea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de mare amintesc de cele obișnuite. Și totuși, primele au un tors de formă cilindrică mai lungă și mult mai masivă. Gâtul vidrelor de mare este scurt și gros, capul e rotund, cu niște urechi mici și mustăți lungi. Așezarea blănii pe corp amintește de așezarea plapumei pe pat, formând numeroase încrețituri. Capul vidrelor de mare este rotund, botul fiind scurt din cauza nasului mare și buzei superioare bine dezvoltate. La mulți indivizi culoarea blănii se schimbă odată cu vârsta din brună-cenușie în
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
niște urechi mici și mustăți lungi. Așezarea blănii pe corp amintește de așezarea plapumei pe pat, formând numeroase încrețituri. Capul vidrelor de mare este rotund, botul fiind scurt din cauza nasului mare și buzei superioare bine dezvoltate. La mulți indivizi culoarea blănii se schimbă odată cu vârsta din brună-cenușie în galben-deschisă sau aproape albă. Mustățile (sau vibrisurile) vidrelor de mare sunt niște organe de simț importante. Ele sunt de culoare albă și sunt așezate pe obraz, pe buza de sus și deasupra ochilor
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
gros, iar cel mic foarte subțire. Falangele degetelor sunt îndesate, comprimate. În general, oasele vidrelor de mare sunt mai puternice decât cele ale vidrelor de râu. Câteodată oasele lor primesc cu timpul nuanțe violet-pale, lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un strat de grăsime sub piele, de aceea rolul de conservare a căldurii este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase încrețituri. De exemplu, sub fiecare membru anterior există cute îndeajuns de mari pentru a păstra temporar diferite prăzi în timpul scufundărilor la adâncime de lungă durată. Blana este compusă din fire
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase încrețituri. De exemplu, sub fiecare membru anterior există cute îndeajuns de mari pentru a păstra temporar diferite prăzi în timpul scufundărilor la adâncime de lungă durată. Blana este compusă din fire de păr țepoase (mai puțin de 1% din numărul total) și pufoase. Vidra de mare își curăță regulat blana „pieptănându-se”, ceea ce permite ca firele de păr să rămână uscate, conferind o așezare în straturi aeriană
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
cute îndeajuns de mari pentru a păstra temporar diferite prăzi în timpul scufundărilor la adâncime de lungă durată. Blana este compusă din fire de păr țepoase (mai puțin de 1% din numărul total) și pufoase. Vidra de mare își curăță regulat blana „pieptănându-se”, ceea ce permite ca firele de păr să rămână uscate, conferind o așezare în straturi aeriană. De asemenea, ea are un număr mare de glande sebacee, care împiedică umezirea firelor de păr țepoase. Firele de păr țepoase sunt drepte
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
număr mare de glande sebacee, care împiedică umezirea firelor de păr țepoase. Firele de păr țepoase sunt drepte și au lungimea de 15-45 mm, iar lățimea de 40-175 μm. Cele pufoase au 8-30 mm lungime și 5-19 μm diametru. Densitatea blănii variază puțin în funcție de anotimp (vară sau iarnă). Vidrele de mare nu au perioade de năpârlire delimitate în timp; aceasta are loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lungime și 5-19 μm diametru. Densitatea blănii variază puțin în funcție de anotimp (vară sau iarnă). Vidrele de mare nu au perioade de năpârlire delimitate în timp; aceasta are loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare nu au perioade de năpârlire delimitate în timp; aceasta are loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
are loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX. Culoarea blănii vidrelor de mare variază de la aproape roșie până la aproape neagră, dominând nuanțele brune-închise, însă unele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX. Culoarea blănii vidrelor de mare variază de la aproape roșie până la aproape neagră, dominând nuanțele brune-închise, însă unele părți ale corpului, mai ales capul, „cărunțesc” odată cu vârsta. Rar se întâlnesc albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual din greutatea corpului) în comparație cu alte mamifere. Stomacul vidrei de mare este foarte mare și are
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de exemplare de vidre de mare, adică 20% din numărul indivizilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea. De la începutul secolului XX, în URSS s-au făcut încercări de a ține vidre de mare în captivitate, cu scopul de a produce blană la scară industrială. Experimentele primilor 30 de ani au eșuat: alimentația nesănătoasă și calitatea proastă a apei au dus la diferite boli letale ale vidrelor de mare - de la infecții intestinale până la pneumonie. Către anii '40, oamenii de știință aveau deja
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]