13,186 matches
-
ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai pe ea, iar bunica de aia a ținut ca sicriul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai pe ea, iar bunica de aia a ținut ca sicriul să fie închis, ca să nu se afle adevărul, dar între timp taximetristul o scosese din sală, așa că nu se mai înțelegea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și loțiunea pentru păr, ci a atacat o frază lungă și întortocheată, despre cum a fost când, împreună cu bunicul, și-au început lupta comună, au știut exact, amândoi, că ei nu vor ajunge să se bucure de rodul strădaniilor lor, n-or să apuce să-și vadă visul cu ochii, cu toate astea au început, curajoși, lupta, fiindcă viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lor, n-or să apuce să-și vadă visul cu ochii, cu toate astea au început, curajoși, lupta, fiindcă viitorul era mult mai important pentru ei decât fericirea personală, decât..., până la urmă n-am aflat ce era mai important pentru bunicul decât fericirea personală, pentru că tocmai atunci bunica a dat la o parte mâna secretarului personal al tovarășului Bherekméri, care o ținea, a făcut un pas spre podium, strigând tovarășului Bherekméri în față, bine măi, Pista, păi nu ți-e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aia sicriul e închis, și ea ar vrea să se termine cu aceste zvonuri de rea credință, trebuie să se infirme bănuiala unui suicid, să nu mai existe nici măcar umbra unei astfel de bănuieli, și ea e sigură că și bunicul meu ar fi vrut asta, să se deschidă, dacă nu, atunci o să-l deschidă ea, fiindcă are dreptul, să fie clar că are acest drept. Atunci fața tovarășului Bherekméri s-a făcut aproape la fel de purpurie ca mapa lui de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început am crezut că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de două ori aer, horcăind, și a treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un umăr, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată a feței, de parcă s-ar fi bărbierit cu neglijență, și știam că acuși tata își va ridica privirea și se va uita din nou la noi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un albastru mineral, singurul lucru cu adevărat atractiv de pe un chip cam molatec. Îmbrăcat fără afectare În haine costisitoare, arăta mai În vîrstă decît cei patruzeci și cinci de ani cîți avea, dînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era blondă, frumoasă, cu un aer angelic, și era singura care Îl putea Îmbuna pe bătrîn, desigur din pricină că semăna mult cu răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era singura care Îl putea Îmbuna pe bătrîn, desigur din pricină că semăna mult cu răposata lui soție, Gaïdick. - Eram cu Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăiată, cu pielea gîtului dungată de dîre roșii, fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i s-a urcat pur și simplu sîngele la cap, explică ea, generoasă. Emoția că va fi curînd bunic, desigur. Făcîndu-se că nu bagă-n seamă tresărirea lui Philippe și ochii de pește mort ai lui PM, se Întoarse spre jandarmi și dădu lovitura finală. - Tocmai am aflat că sînt fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiul și pe nora sa pe care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să-l facă să zîmbească pe bunicul ei -, cît despre PM, acesta afișa un aer liniștit care nu rezistă nici măcar o clipă În fața anunțului pe care-l făcu tatăl său. - Voiam să vă aduc la cunoștință decizia mea de a o recunoaște, post-mortem, pe Gwenaëlle Le Bihan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămase tăcut, spunîndu-și că, pînă la urmă, toate astea se anunțau Într-adevăr foarte interesante și Îi serveau cu adevărat interesele. O observă pe Armelle, care discuta cu bătrînul. Află că, În Înțelegere cu Arthus, ea negocia din ajun, cu bunicii fetiței lui Yves Pérec, recuperarea laboratoarelor și terenurilor lor. PM avu impresia că, alături de silueta de elefant a tatălui său, soția sa semăna cu un terrier vioi și slugarnic. - Tată, actele pe care atît de judicios le-ai semnat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care a semănat răul pe această insulă, el e cel care i-a adus nefericirea, la fel ca pe aceea a Întregii sale familii, la fel ca nefericirea familiei noastre și a celor din familia Le Bihan... - Tatăl meu și bunicul meu sînt niște asasini! Cum am să trăiesc de-acum cu povara asta? Ryan simțea că viața lui se Întoarce cu susul În jos. Rațiunea lui de a trăi era acolo, copilul lor, al lui Mary și al lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger, la bunicii dinspre mamă. Pe atunci, Janine era din nou Însărcinată; tatăl Însă era, de data asta, Marc Djerzinski. Gonit de o mizerie cumplită, vecină cu foametea, Lucian Djerzinski părăsi În 1919 bazinul minier din Katowice, unde se născuse În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În condițiile climei noastre, un cadavru de mamifer sau de pasăre atrage mai Întâi anumite muște (Musca, Curtonevra); de Îndată ce Începe descompunerea, noi specii intră În joc, În special Calliphora și Lucilia. Sub acțiunea combinată a bacteriilor și a sucurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
germana ca a doua limbă modernă. La cursurile de germană o cunoscu pe Annabelle. Pe atunci, Michel avea idei simple despre fericire. De fapt, nu se gândise niciodată cu adevărat la asta. Ideile pe care le avea erau moștenite de la bunică-sa, care le transmisese direct copiilor ei. Bunica era catolică și vota cu de Gaulle; fetele ei se măritaseră cu comuniști; dar asta nu schimba mare lucru. Iată ideile acestei generații care În copilărie cunoscuse lipsurile războiului și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]