9,618 matches
-
Înghesuiam unul Într-altul pe băncile reci - după ce dădeam jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne despărțisem prea multe ori până atunci. În ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam pentru totdeauna după fiecare Întâlnire secretă când, În bezna fluidă a nopții, pe acel vechi pod de lemn dintre luna camuflată și râul acoperit de ceață, Îi sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la ea - apoi lungul urcuș Împleticit, În Întuneric, când picioarele mele pedalau Încet și cu trudă, Încercând să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o scurtă oprire, am profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stătea la baza lui era parodierea unei abordări biografice, proiectată - ca să zicem așa - În viitor, transformând astfel prezentul amăgitor Într-un fel de trecut Încremenit, așa cum ar fi el văzut de un memorialist senil care Își amintește, ca printr-o ceață neputincioasă, cum a cunoscut un mare scriitor când amândoi erau tineri. De pildă, ori Lidia, ori eu (care din noi se Întâmpla să aibă inspirație) spunea - să zicem - pe terasă, după cină: „Scriitorului Îi plăcea să iasă pe terasă după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l Întrebe dacă-i plac operele lui Oscar Wilde - ză ooarks of Oald. Regele, pe care-l deruta accentul anchetatorului lui și care nu se omorâse niciodată cu lectura, a parat elegant lovitura, interesându-se dacă oaspeților lui le plăcea ceața londoneză (mai târziu, Ciukovski va cita victorios această Întâmplare ca ilustrație a fățărniciei britanice - ostracizarea unui scriitor din cauza moralei lui). Vizitând recent Biblioteca Publică din New York, am constatat că incidentul mai sus menționat nu figurează În cartea tatei, Iz Voiuiușicei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea erau cu totul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă mir de grosimea lor), mă găsesc în fața unui nou test: de dans, de data aceasta. Un lung șir de perechi, un băiat, o fată, așteaptă explicațiile instructorului, care ne va arăta ce mișcări urmează să executăm. Întrevăd ca prin ceață silueta unui coleg ce va deveni peste câțiva ani balerin la opera din Cluj (Sau poate că instructorul e chiar el?). Până să înceapă exercițiul sau dansul, trag cu ochiul la perechea mea întâmplătoare: o fetiță frumoasă, serioasă, parcă puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în felul ei, s-o înveselească. N-a prea reușit. Eu și Doina am plecat să cumpărăm niște medicamente de la o farmacie din cartier cu program de noapte. Deși ne aflam la începutul lui ianuarie, era deosebit de cald și o ceață deasă, lăptoasă, cum nu mai văzusem, învăluia casele, umplea străzile. Parcă pluteam printre nori. Intrasem brusc, surprinși, în plină feerie, uriași clăbuci albi ne spălau și curățau sufletele de zgura ultimelor îngrijorări. Era prea frumos ca totul să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine pe stradă, conștient de imposibila situație și întrebându-mă - în timp ce cineva continuă să se lupte acolo, în holul acela întunecos, cu câinele neascultător - dacă nu cumva o confund cu aceea a ginerelui său, Nelu. * 26 decembrie 1993. La Glina. Ceață și soare. Au trecut 12 ani. Lumânările ard liniștite. Crucea s-a lăsat vizibil într-o parte. La primăvară, de vorbit cu pietrarii, s-o îndrepte. * Abia acum îi înțeleg pe bătrânii „reacționari” care, pe vremea tinereții mele, se încăpățânau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiecăruia (deruta de după război, șomajul, contribuția decisivă a prizonierului la încheierea cu succes a operației de încercuire a bandei), verdictul greu al mulțimii. Alberto e lăsat să plece înainte de venirea poliției. El se îndepărtează, încet, pe câmpul încă învăluit în ceața matinală, al cărui orizont nu se vede (dar care există acum pentru Alberto): dintr-o dată - și aici începe acea magistrală secvență care mi-a păstrat întregul film proaspăt în memorie de-a lungul anilor - Michele se apleacă și aruncă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un preot minunat, vrednic de ascultat și de urmat. Așa că sunt o persoană fericită că am avut mereu preoți buni, vrednici de ascultat și de urmat. Cinste lor și mamelor lor că au crescut niște sfinți. Să dea Domnul în ceață sfinților s-ajungă toți, împreuna cu mamele lor. După Revoluție se organizau conferințe la Casa Sindicatelor. Le organiza Protopopiatul Botoșani în frunte cu părintele Lucian Leonte. Toate erau bune și educative. Pe plan duhovnicesc, pe adevărată credință ortodoxă. Participau mulți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Privesc la Cer cu dor și plâng, în Cer un Tata blând mă cheamă, în Cer e Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri, M-așteaptă ceață drepților, Iar eu, în valea cea de plângeri, Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară, Ispitele mă strâmtoresc, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Spre tine ochii mei privesc. Din zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
atât de tare, încât vecinii au crezut că a fost vorba de ceva îngrozitor, venind de la dușmani, și s-au ascuns cu toții în pivnițele improvizate ca adăposturi. Câți ani să fi avut ea atunci? Și eu? Totul e ascuns în ceața trecutului, care mă tulbură cu învierile lui de fiecare dată când se dărâmă și oamenii fac zgomote îngrozitoare. La BBC s-a dat un film despre România, în care se spune clar că revoluția a fost o lovitură de stat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
păcăliți, numindu-i „sill”, heringi sau sardele. Așa sună în suedeză: „April, april, din dumma sill, jag kan narra dig vart jag vill!”. (Aprilie, aprilie, hering prost, te pot păcăli după cum vreau eu!) Primele raze de soare au apărut în ceața obișnuită, și eu fac totul ca să scap de presiunile prietenilor de a mă implica în viața lor intimă. Nimănui nu-i dă prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe. Se pare că René mort e mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înfiptă în pământ, lângă mine: „Moartea plutește peste mine. Atâta timp cât trăiesc, din toate puterile, trebuie să fiu bun!” (Cartea a patra, 17). Când am ajuns la Colosseum, am simțit prezența unui univers paralel cu al nostru. Am stat mult privind ceața din prezenta absență a celor plutind deasupra celor vii, cei care trăiseră odată, nepărăsind vreodată locurile sau fiind în același timp pretutindeni. Ruinele Colosseumului erau intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
privind ceața din prezenta absență a celor plutind deasupra celor vii, cei care trăiseră odată, nepărăsind vreodată locurile sau fiind în același timp pretutindeni. Ruinele Colosseumului erau intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și revoltat de comportarea colegului său. După câteva zile mi-am luat zborul spre nord, promițându-i domnului profesor că mă voi întoarce în țară peste o săptămână. La Copenhaga, lumina era alta, ca și lumea, parcă vâslind într-o ceață boreală plină de vise și coșmaruri. Era basm și realitate imposibilă, la fel ca și în viața mea și a lui René. Am vizitat casa lui Andersen și apoi pe aceea a lui Kierkegaard, apoi expoziția de la Louisiana, nereținând nimic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Eva și Helge, l-au găsit admirabil. Ne-am plimbat de-a lungul apei, botanizând ca adevărați elevi ai lui Linné. Am fost dusă înapoi la Stockholm, cu aceeași perfectă amabilitate; se înserase și orașul era albastru, învăluit într-o ceață de răcoare. Lionel m-a sunat, spunându-mi că va veni la Stockholm în curând, împreună cu fiul lui, Ralf. Trebuie să-mi pregătesc inima, și nu numai inima! Lionel e acum pe locul celui mai drag din viața mea și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cărei file sunt pline de sublinieri și comentarii din viața personală). În același vis o întâlneam pe poeta Sara Kirsch, care mă îmbrățișa, era plăcută, absorbită de interiorul ei. De câteva zile plouă la Stockholm, orașul e învăluit într-o ceață deasă, totul pare sugerat ca într-o acuarelă. Ființele iubite de mine sunt ascunse în acest conglomerat de melancolie, suportând în imaginația mea diferite metamorfoze, exact ca și orașul. În același timp, ninge la Ierusalim, și zăpada cade peste tot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oameni căutând cerul mai degrabă decât scotocind prin gunoaiele și banalitățile lumii. M-am trezit brusc, aveam impresia că fusese chiar în cameră, în patul meu mare plin de cărți, așezat modest pe margine și privindu-mă ca ascuns în ceață. La marea sărbătoare de sfârșit de an a Academiei suedeze - poetul Kjell Espmark a citit un poem despre Nichita. Era vorba de o scrisoare sosită cu întârziere, când Nichita era deja mort. Un fel de mesager din netimp, cu voce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parcă pe o terasă, ca ea să fie văzută din toate unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel verde de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile zorilor și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ici acolo! Apropo, oare și cea de a 50-a aniversare a Operei, la sărbătorirea de anul viitor, va avea parte de aceleași schele de acum zece ani?... Singura mare realizare ieșeană a ministrului (academician!) a rămas tot în ceață ( a ținut mult să fie prezent la lansarea unei valoroase idei a pictorului Bogdan Bârleanu) și anume arborarea unui imens drapel tricolor pe frontispiciul Palatului Culturii, care, după vreo trei înlocuiri (fiind luat de vânt datorită formulei tehnice necorespunzătoare), a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]