8,123 matches
-
mod direct pe Ariste, ci pe cei ajutați de el. Or, această substituție a unui consumator cu altul nu afectează cu nimic industria generală. Că Ariste cheltuie o sută de parale sau că îl roagă pe un nefericit să îi cheltuie în locul său este totuna. Servicii de amiciție. Amicul căruia Ariste îi împrumută sau îi dă zece mii de franci, nu îi primește pentru a-i îngropa; acest lucru sfidează ipoteza. El se servește de ei pentru a plăti mărfuri sau datorii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vedea pe Ariste revenind la superioritatea sa economică, cât și la superioritatea sa morală, este de ajuns să se înțeleagă această axiomă liniștitoare, care nu este nu este mai puțin adevărată, chiar dacă are o fizionomie paradoxală: a economisi înseamnă a cheltui. Care este scopul lui Ariste când economisește zece mii de franci? Este oare scopul său să îngroape zece mii de franci într-o ascunzătoare din grădina sa? Cu siguranță nu, el înțelege prin a economisi să își mărească capitalul și venitul. Ca
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sigur ca și dacă Ariste, urmând exemplul fratelui său, i-ar fi schimbat pe mobilă, bijuterii și cai. Căci, când Ariste cumpără pământuri sau rente de 10 000 de franci, el este determinat de considerația că nu are nevoie să cheltuiască această sumă, deoarece tocmai de acest lucru vă plângeți. Dar, în același timp, cel care îi vine pământul sau renta este determinat de această considerație că are nevoie să cheltuie cei zece mii de franci în orice manieră. Astfel încât cheltuiala se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
el este determinat de considerația că nu are nevoie să cheltuiască această sumă, deoarece tocmai de acest lucru vă plângeți. Dar, în același timp, cel care îi vine pământul sau renta este determinat de această considerație că are nevoie să cheltuie cei zece mii de franci în orice manieră. Astfel încât cheltuiala se face, în toate cazurile, fie de către Ariste, fie de către cei care se substituie lui. Din punct de vedere al clasei muncitoare, al încurajării muncii, nu există deci, între conduita lui
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din afară un lucru util, de pildă o locomotivă, ea se îmbogățește cu toate satisfacțiile pe care le poate procura o locomotivă, exact ca și cum ar fi produs-o ea însuși. Întrebarea care se pune pentru ea este să știe dacă cheltuie mai multe eforturi prin primul procedeu decât prin al doilea. Căci dacă nu ar exporta acest aur, el s-ar deprecia și ar ajunge ceva mai rău decât ceea ce vedeți în California, căci acolo cel puțin metalele prețioase sunt folosite
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
într-un mod extrem de distructiv. Nici politicienii, nici votanții nu au informație perfectă. Mai semnificativ este faptul că politicienii și votanții au un stimulent mai redus să achiziționeze cantitatea corectă de informație decât au participanții la piață, deoarece ei nu cheltuie banii lor. De exemplu, când politicienii cheltuie banii din vistieria publică, ei nu au un stimulent să fie la fel de atenți sau să achiziționeze tot atât de multă informație cât oamenii care își cheltuiesc proprii bani. Un argument comun în favoarea intervenției statului se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nici votanții nu au informație perfectă. Mai semnificativ este faptul că politicienii și votanții au un stimulent mai redus să achiziționeze cantitatea corectă de informație decât au participanții la piață, deoarece ei nu cheltuie banii lor. De exemplu, când politicienii cheltuie banii din vistieria publică, ei nu au un stimulent să fie la fel de atenți sau să achiziționeze tot atât de multă informație cât oamenii care își cheltuiesc proprii bani. Un argument comun în favoarea intervenției statului se bazează pe asimetriile informaționale dintre consumatori și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
informație decât au participanții la piață, deoarece ei nu cheltuie banii lor. De exemplu, când politicienii cheltuie banii din vistieria publică, ei nu au un stimulent să fie la fel de atenți sau să achiziționeze tot atât de multă informație cât oamenii care își cheltuiesc proprii bani. Un argument comun în favoarea intervenției statului se bazează pe asimetriile informaționale dintre consumatori și furnizorii de servicii specializate. Doctorii au aproape întotdeauna mai multe cunoștințe în materie de chestiuni medicale decât pacienții, de pildă; de asta mergem la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
6. Piețele nu pot produce bunuri publice (colective) Dacă eu mănânc un măr, tu nu îl mai poți mânca; consumul unui măr este pur rival. Dacă proiectez un film și nu vreau ca alți oameni să îl vadă, trebuie să cheltuiesc bani pentru a construi ziduri care să blocheze accesul non-plătitorilor. Unele bunuri, cele pentru care consumul este non-rival și excluziunea costisitoare, nu pot fi produse pe piață, căci toată lumea are un stimulent să aștepte ca alții să le producă. Dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că banii care trec pe deasupra tejghelei nu sunt de regulă singurul preț plătit de către cei care cumpără cu succes bunurile. Dacă vânzarea bunurilor este raționalizată prin cozi, atunci timpul pierdut așteptând la coadă face parte din ceea ce oamenii trebuie să cheltuie pentru a obține bunurile. (A se nota că timpul pierdut așteptând la coadă este un timp pierdut în întregime, deoarece nu se poate spune că, în vreun fel oarecare, se transferă timp producătorilor pentru a-i stimula să facă mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
legale, a mitelor ilegale și a timpului pierdut așteptând la coadă, când statul impune prețuri maxime bunurilor și serviciilor, este foarte adesea mai ridicată decât prețul pe care oamenii ar fi dispuși să-l plătească pe piață. Mai mult, banii cheltuiți pe mite și timpul așteptând la coadă sunt pierderi ele sunt cheltuieli ale consumatorilor care nu sunt primite de către producători, ca urmare ele nu furnizează niciun stimulent pentru ca aceștia din urmă să producă mai mult și deci să ușureze penuria
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sunt liberalizate, rezultatul final al acestei măsuri este creșterea producției și diminuarea raționalizării risipitoare și a corupției, astfel încât prețurile reale totale exprimate în termenii unei mărfuri de bază, ziua de muncă umană scad. Timpul pe care persoană trebuia să îl cheltuie pentru a câștiga o bucată de pâine în 1800 reprezenta o fracțiune serioasă din ziua sa de muncă; pe măsură ce salariile au crescut tot mai mult, timpul de muncă necesar pentru a cumpăra o bucată de pâine a scăzut la doar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să facă, guvernele ar trebui să înceapă să facă unele dintre lucrurile care ar consolida în fapt justiția și ar crea fundația cu ajutorul căreia interacțiunea voluntară ar soluționa problemele. De fapt, între cele două există o relație: guvernele care își cheltuie resursele dirijând fabrici auto sau publicând ziare sau, mai rău, confiscând proprietăți și creând privilegii pentru cei puțini, își subminează și își diminuează în același timp abilitatea de a furniza servicii cu adevărat valoroase pe care guvernele sunt capabile să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
108) întorc acest argument împotriva celor care văd în eșecul sistemului Bretton-Woods un declin al puterii SUA. După cum susțin ei, în timpul războiului din Vietnam, Statele Unite s-au aflat în fața necesității de a alege între cîteva dintre angajamente. Statele Unite trebuiau să cheltuie sume din ce în ce mai mari de bani pentru război (și pentru a oferi șanse egale în "marea societate" a președintelui Johnson), ceea ce intra în conflict cu politicile monetare conservatoare necesare susținerii sistemului Bretton-Woods. Evident că America putea să se adapteze la nivel
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
putoare iute" ale rușilor, încărcate cu "otrăvuri foarte iuți și scumpe foarte, de pe la spițeriile împărătești de la Hindiea". O întîmplare de mare comedie, care a atras atenția lui Caragiale, este aceea cu Căpitan-pașa căruia i s-a năzărit la București să cheltuiască cu jupânesele și care e înșelat de boieri cu "muieri podărese" prezentate de vel-postelnic: "iată aceasta e Brîncoveanca, aceasta Goleasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare, și aceasta e cutare Filipeasca". Precursor al lui Conu Leonida și al lui Nae
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
broasca Ce-l numea toți coconașul, Începu să se cunoască: S-a văzut de vârstă mică Că este o floricică C-o să iasă o urzică, Nasul care îți bășică"; Sau o floricea de laur, "C-alta e mirosul floarei Deși cheltuiau ei aur. Ș-alta este al putoarei"; Dîndu-l să învețe carte "Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiecare. Obligațiunile contractului dintre UE și acele state și autoritățile locale care primesc fonduri de la EU, sunt foarte diferite de cele care guvernează legăturile statal-regionale din Franța. În primul caz, UE poate să ceară înapoi fodurile care nu au fost cheltuite de un anumit stat membru și să-l transfere către altul (cunoscut în jargonul financiar ca "fungibilitate"), în timp ce în cazul Franței acest lucru nu este posibil. Mai mult, cofinanțarea ERDF-CPER a anumitor proiecte este extrem de redusă (se estimează la aproximativ
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
este în creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele privitoare la transferul resurselor financiare pe care îl presupune procesul descentralizării. Referitor la Franța, putem diviza cheltuielile locale (tabelul 8.2) în diferite sume cheltuite de către municipalitate, departamente și regiuni, iar acest fapt ne oferă o viziune asupra importanței relative a fiecăruia dintre aceste niveluri în cadrul întregului sistem. Această observație făcută în 2003, arată că municipalitățile dețin proporția cea mai mare a finanțelor ceea ce nu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înseamnă că nu are chef de muncă, deoarece nu se străduiește, ci vrea să trăiască din asistență socială; - de când am început să prezentăm viața umană ca pe o acoperire utilă, în timp ce ea nu are valoare reală, ci eventual ceva de cheltuit pe dublul altar al principiului producției și al principiului performanței. Producție și performanță, adică egoism și eficiență, sunt singurele repere fundamentale din cultura noastră: chiar dacă nu este o piatră de temelie proclamată, este unica valoare acceptată în interior, chiar dacă nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei (s.n.), noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei civilizații străine pe care n-am avut nici timpul, nici mijloace îndeajuns spre a ne-o apropria, și azi, cu mult mai săraci în puteri decât acuma douăzeci de ani
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Învelișul de peri intervin numai atunci când stomatele sunt Închise, rămânând transpirația cuticulară; deci pe aceasta o Încetinesc xerofitele, nu pe cea stomatică (stomatele fiind deschise ziua). Deci, numai pe timp de secetă accentuată, când planta este amenințată de uscare, xerofitele cheltuiesc apă foarte puțină. Cum se explică această situație? Apărarea excesivă a xerofitelor Împotriva transpirației ar putea stingheri absorbția sevei brute din sol, circulația acesteia până la frunze și, implicit, procesul de fotosinteză. Așadar, transpirația xerofitelor este un „rău necesar” (servind
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
gânditorul francez precizează că obiectele-simbol tradiționale nu erau consumate, deși erau obiecte corespunzătoare unor nevoi sau unor satisfacții; din perspectivă semiologică, doar obiectele concepute ca semne pot fi integrate acestei relații: "de când e lumea, oamenii au cumpărat, au posedat, au cheltuit și s-au bucurat de lucruri dar cu toate acestea nu au "consumat". Sărbătorile "primitive", risipa seniorului feudal, luxul burghezului din secolul al XIX-lea nu sunt consum. [...] Consumul nu este nici o practică materială, și nici o fenomenologie a "abundenței" [...]. Consumul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
produce îndeosebi decepții (în economia potlatch-ului, putem spune că nu a fost recompensat cu un câștig mai mare). Pentru Baudrillard, societatea modernă nu mai este locul în care, ca în sărbătorile arhaice, timpul este acela al "generozității colective", ci este cheltuit "pentru sine". Cu toate acestea, "consumul de timp vid este așadar un soi de potlatch"371, fiind un proces care se bazează pe distrugere și sacrificiu și valorizând excedentul temporal sub semnul risipei și al bogăției (de timp). Așa cum puterea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de preocupați să nu facă datorii, încât doar în cazurile de extremă necesitate recurgeau la împrumut. S-a întâmplat că fratele Agnello a vrut să vadă registrele fraților din Londra, pe timpul când guardian era fratele Solomon. Voia să știe cât cheltuise pe an; considerând că au cheltuit prea mult, deși frații aveau un mod de viață foarte modest, a aruncat registrele și facturile pe pământ și, lovindu-și fața, a exclamat: «Vai mie săracul, m-au mințit!», și nu a mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
încât doar în cazurile de extremă necesitate recurgeau la împrumut. S-a întâmplat că fratele Agnello a vrut să vadă registrele fraților din Londra, pe timpul când guardian era fratele Solomon. Voia să știe cât cheltuise pe an; considerând că au cheltuit prea mult, deși frații aveau un mod de viață foarte modest, a aruncat registrele și facturile pe pământ și, lovindu-și fața, a exclamat: «Vai mie săracul, m-au mințit!», și nu a mai voit să le vadă. De asemenea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]