9,604 matches
-
franceze, spaniole și britanice, pentru ca până la urmă să obțină independența a ceea ce a devenit Haiti (1804), prima republică a negrilor din lume, înființată cu mult timp înaintea viitoarelor state africane. Între timp, războiul franco-britanic reizbucnit a dus la pierderea ultimelor colonii franceze. Deși după Pacea de la Amiens din 1802 aceste colonii au fost retrocedate, odată cu izbucnirea unui nou conflict în anul următor, britanicii au reușit să reocupe toate posesiunile coloniale franceze caraibiene. Franța a reușit să recapete Louisiana în 1800, dar
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
a ceea ce a devenit Haiti (1804), prima republică a negrilor din lume, înființată cu mult timp înaintea viitoarelor state africane. Între timp, războiul franco-britanic reizbucnit a dus la pierderea ultimelor colonii franceze. Deși după Pacea de la Amiens din 1802 aceste colonii au fost retrocedate, odată cu izbucnirea unui nou conflict în anul următor, britanicii au reușit să reocupe toate posesiunile coloniale franceze caraibiene. Franța a reușit să recapete Louisiana în 1800, dar succesul revoltei haitiene l-a convins pe Bonaparte că menținerea
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Franța a reușit să recapete Louisiana în 1800, dar succesul revoltei haitiene l-a convins pe Bonaparte că menținerea acestei posesiuni ar fi foarte costisitoare, ceea ce a dus la vânzarea regiunii Statelor Unite în 1803. Încercare francezilor de a înființa o colonie în Egipt în 1798-1801 a fost un eșec. În perioada de sfârșit a războaielor napoleoniene, cea mai mare parte a coloniilor franceze a fost restaurată : Guadelupa și Martinica, Guiana Franceză, mai multe posturi comerciale din Senegal, "Île Bourbon" (Réunion) și
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
ar fi foarte costisitoare, ceea ce a dus la vânzarea regiunii Statelor Unite în 1803. Încercare francezilor de a înființa o colonie în Egipt în 1798-1801 a fost un eșec. În perioada de sfârșit a războaielor napoleoniene, cea mai mare parte a coloniilor franceze a fost restaurată : Guadelupa și Martinica, Guiana Franceză, mai multe posturi comerciale din Senegal, "Île Bourbon" (Réunion) și cele câteva mici posesiuni din India. Până în cele din urmă, Marea Britanie avea să anexeze definitiv Saint Lucia, Tobago, Insulele Seychelles și
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
al zonei, completată ce crearea Teritoriului Militar Ciad în 1900, Misiunea militară Voulet-Chanoine Mission și-a îndeplinit toate obiectivele. Brutalitatea acțiunilor militarilor francezei a provocat un mare scandal la Paris. În 1911, Marocul a devenit protectorat francez. Franța a stabilit colonii și în Pacificul de Sud: Noua Caledonie, insulele din Polinezia Franceză (Insulele Societății, Marquesas, Tuamotou), iar împreună cu britanicii au stabilit un control bipolar asupra Noilor Hebride. Francezii au reușit ultimele lor mari cuceriri coloniale după încheierea primului război mondial, când au primit
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
au stabilit un control bipolar asupra Noilor Hebride. Francezii au reușit ultimele lor mari cuceriri coloniale după încheierea primului război mondial, când au primit mandate asupra fostelor teritorii otomane care formează în zilele noastre Siria și Libanul și asupra celor mai multe colonii germane, așa cum au fost Togo și Camerun. O notă caracteristică proiectelor coloniale franceze de la sfârștiul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea a fost așa-numita misiune civilizatoare (mission civilisatrice), prin care se afirma că este
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
de-al XX-lea a fost așa-numita misiune civilizatoare (mission civilisatrice), prin care se afirma că este de datoria națiunilor europene dezvoltate să „civilizeze” popoarele înapoiate. Pornind de la această premiză, oficialitățile coloniale au dus o politică de franco-europenizare în coloniile franceze, în special în Africa Franceză de Vest. Africanii care au adoptat limba și cultura franceză și s-au creștinat au primit cetățenia franceză și dreptul la vot. a început să se destrame în timpul celui de-al doilea război mondial
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Vietminul condus de Ho Chi Minh a proclamat independența Vietnamului, act politic care a dus la declanșarea primului război din Indochina. Aproape imediat după înfrângerea și retragerea Franței din Vietnam în 1954, a izbucnit un nou război mai dur în colonia cea mai veche și mai importantă a Parisului, Algeria. Mișcările de eliberare conduse de Ferhat Abbas și Messali Hadj apărute încă din perioada interbelică, s-au radicalizat după al doilea război mondial. În 1945, masacrul de la Sétif, de care era
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
noua constituție franceză din 1958 prin Comunitatea Franceză. Numai Guineea a refuzat, după o consultare populară, să facă parte din noua organizație, pe care o considera tot de factură colonială. În timpul războiului din Algeria, Comunitatea Franceză s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscută independența, după convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales să fie în continuare parte a Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
o consultare populară, să facă parte din noua organizație, pe care o considera tot de factură colonială. În timpul războiului din Algeria, Comunitatea Franceză s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscută independența, după convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales să fie în continuare parte a Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o formă mascată a mai vechii guvernări coloniale. Ei au afirmat că în vreme ce de
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o formă mascată a mai vechii guvernări coloniale. Ei au afirmat că în vreme ce de Gaulle recunoștea pe de-o parte independența fostelor colonii, pe de altă parte crea noi legături care să împiedice îndepărtarea de Paris a noilor națiuni apărute pe harta politică a lumii. Principalul colaborator al lui de Gaulle în această întreprindere a fost Jacques Foccart, consilierul pe probleme africane, cel
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
semnifică faptul că țara/teritoriul este parte a Republicii Franceze din zilele noastre. ("Vedeți și": France Antarctique și France Équinoxiale) Au existat mai multe teritorii în care Franța a avut importante interese economice și politice dar care nu au devenit colonii ale Parisului datorită opoziției puternice ale britanicilor, portughezilor sau spaniolilor. În momentul de maximă extindere a imperiului colonial (1931), acesta era organizat după cum urmează:
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
covorul asigurat prin producția artizanală de către triburile nomade la statutul de «industrie națională» ale cărei produse au fost exportate în India, în Imperiul Otoman și în Europa. Exportul covoarelor a fost înfloritor, în perioada safavidă, către Europa (mai ales prin colonia portugheză Goa) și către Imperiul Moghol (din nordul statului India), unde covoarele persane au stimulat producția locală. Câteva covoare safavide au fost, de asemenea, transportate de către Compania olandeză a Indiilor orientale către Batavia, Ceylon, Malaysia, Cochin, precum și către Olanda. Comenzi
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
bogat om din districtul Los Angeles. Temple și "ranch"-ul sau au jucat un rol important în Războiul mexicano-american. Între timp, pe o insulă din Sân Pedro Bay, pionierii mormoni au avut o încercare eșuată de a pune bazele unei colonii, colonie care făcea parte din planul lui Brigham Young de a crea un lant neîntrerupt de așezări între Pacific și Salt Lake. În 1866 Temple a vandut Los Cerritos, în schimbul sumei de $20,000, firmei din nordul Californiei care se
Long Beach, California () [Corola-website/Science/306463_a_307792]
-
om din districtul Los Angeles. Temple și "ranch"-ul sau au jucat un rol important în Războiul mexicano-american. Între timp, pe o insulă din Sân Pedro Bay, pionierii mormoni au avut o încercare eșuată de a pune bazele unei colonii, colonie care făcea parte din planul lui Brigham Young de a crea un lant neîntrerupt de așezări între Pacific și Salt Lake. În 1866 Temple a vandut Los Cerritos, în schimbul sumei de $20,000, firmei din nordul Californiei care se ocupă
Long Beach, California () [Corola-website/Science/306463_a_307792]
-
înființata Brigadă Mobilă de pe lângă Direcția Generală a Poliției, care s-a ocupat cu deportarea sașilor și șvabilor în URSS, reprimarea grupurilor înarmate antisovietice, trierea repatriaților, în care poziție, împreună cu generalul Alexandru Nicolschi, a deportat zeci de mii de persoane în colonii de muncă forțată. În paralel cu activitatea din cadrul Securității, deținea și funcția de membru al Direcției Organizatorice a CC al PMR (1949-1952). Împreună cu Francisc Butyka a fost pus de partidul comunist și de consilierii sovietici să conducă anchetarea lui Lucrețiu
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
a un ultimat Chinei, care a trebuit să cedeze în fața superiorității forței militare germane. A fost încheiat un contract de închiriere pe 99 de ani semnat la data de 6 martie 1898. Intre anii 1897 - 1914 Qingdao a fost capitala coloniei germane numite „Deutschen Schutzgebiets Kiautschou“. Din această perioadă au rămas construcții ca fabrica de bere sau biserica protestantă sau reședința guvernatorului, azi sunt declarate monumente istorice. Prin anul 1900 a avut loc răscoala boxerilor în China, care au căutat să
Qingdao () [Corola-website/Science/306473_a_307802]
-
japonezi. In fața forței japoneze superioare trupele germane (5000 de soldați) se predau și vor ajunge în prinzionerat japonez. Prin anii 1920 vor fi în oraș 17.597 comercianți japonezi și germani care au căutat să facă din regiune o colonie model cu școli. In tratatul de la 10 decembrie 1922 din Versailles, Japonia trebuie să cedeze Qingdao Chinei. In anii următori ai războiului civil a urmat o perioadă de stagnare economică a regiunii. In timpul celui de al doilea război mondial
Qingdao () [Corola-website/Science/306473_a_307802]
-
a se stabilii aici și a crește animale. Tentativa este sortită eșecului, acesta abandonând insula 6 luni mai târziu. În cele din urmă, o serie de nave de război franceze reiau posesiunea insulei la sfârșitul Secolului XIX, insula fiind atașată coloniei franceze Madagascar în 1924. Din 1949 pe insulă funcționează o stație meteorologică, ce s-a extins treptat spre alte activități științifice. Numele bazei este "Martin du Vivies", după primul șef al bazei de pe insulă. Datorită izolării acesteia, insula este una
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
Kara Hamie. În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683, după Al doilea Asediu al Vienei purtat împotriva otomanilor. Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America. În anul 1727 cafeaua
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
drojdia de bere, la Neurospora și la alte microorganisme au fost descrise mutații care apar, indiscutabil, la nivelul mitocondriilor. Astfel, la drojdia de bere, a fost obținută (pe agar) o mutantă cu insuficiențe respiratorii, caracterizată prin dimensiuni foarte reduse în comparație cu coloniile normale. Din această cauză, mutanta a fost denumită „petite". O serie întreagă de fermenți necesari în metabolismul energetic, printre care citocromoxidaza și succindehidrogenaza, sunt inactivați la această mutantă, încrucișarea mutantei „petite" cu drojdia normală nu duce la transmiterea ereditară a
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
Insula Amsterdam, dar datorită sărăciei insulelor și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie. În cele din urmă, o serie de nave de război franceze reiau posesiunea insulei la sfârșitul Secolului XIX, insula fiind atașată coloniei franceze Madagascar în 1924. În 1928 o companie de pescuit instalează pe insulăo fabrică de conserve de pește dar tentativa de colonizare este sortită eșecului în 1931 odată cu moartea a numeroși muncitori bretoni și malgași. Din 1949 pe insula Amsterdam
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
de balene. În tot restul secolului XIX au avut loc numeroase naufragii în jurul insulelor, astfel că, spre sfârșitul secolului, marina britanică trimitea regulat nave pentru a recupera eventualii supraviețuitori. După 1923, Franța își afirmă suveranitatea asupra insulelor și le atașează coloniei Madagascar, iar din 1955 ele sunt atașate Teritoriilor Australe și Antarctice Franceze. În 1961 pe insulă se desfășoară o primă expediție, urmând ca din 1963 să fie instalată o bază permanentă pe insula Posesiunii. La ora actuală, personalul variează între
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
variată se evidențiază pinul de Norfolk (o variantă de "Araucaria"), ce poate atinge înălțimi de 60 m și un diametru de 3 m, iar din faună liliecii, păsările marine și broaștele țestoase. Descoperită de James Cook în 1774, insula este colonie penitenciară britanică între 1788-1814 și 1825-1855. Este abandonată în 1855, pentru ca, un an mai târziu, să fie repopulată cu 194 de emigranți din insula Pitcairn. Este administrată ca o colonie separată pînă în 1897, cînd devine teritoriu dependent de statul
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
broaștele țestoase. Descoperită de James Cook în 1774, insula este colonie penitenciară britanică între 1788-1814 și 1825-1855. Este abandonată în 1855, pentru ca, un an mai târziu, să fie repopulată cu 194 de emigranți din insula Pitcairn. Este administrată ca o colonie separată pînă în 1897, cînd devine teritoriu dependent de statul australian New South Wales. Din 1913, când guvernul australian a preluat controlul asupra insulelor, populația și-a exprimat în repetate rînduri dorința de autoguvernare. Legea privind insula Norfolk, din 1979
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]