8,426 matches
-
a contelui Siegfried de Luxemburg. Teritoriul asupra căruia Dirk a stăpânit va fi numit Olanda abia din 1101, fiind la vremea sa cunoscut sub numele de Friesland de vest. De altfel, titlul lui Dirk al III-lea a fost de conte în Friesland. Frizia apuseană era diferită de regiunea de astăzi a Olandei. Cea mai mare parte a teritoriului era mlăștinoasă fiind supusă inundațiilor continue, motiv pentru care era greu locuibilă. Principalele arii ale habitatului se aflau în zona dunelor de pe
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
de astăzi a Olandei. Cea mai mare parte a teritoriului era mlăștinoasă fiind supusă inundațiilor continue, motiv pentru care era greu locuibilă. Principalele arii ale habitatului se aflau în zona dunelor de pe coastă și în zonele mai înalte din apropierea râurilor. Contele Dirk era membru al casei de Olanda, o familie cu oarecare notorietate în cadrul Germaniei de atunci. Mama sa, Lutgarda de Luxemburg, a deținut regența pe când Dirk era încă minor, în intervalul dintre 993 și 1005. Ea era cumnata împăratului Henric
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
Marea Nordului. De asemenea, regii și împărații germani rezidau adeseori la Utrecht și pe moșia învecinată de la Nijmegen. O altă rută comercială care trecea prin posesiunile lui Dirk era cea pornind din orașul Tiel către Anglia. Pe parcursul acestei a doua rute, contele Dirk a construit o fortăreață la Vlaardingen, într-o regiune nou locuibilă, unde a invitat pe mulți frizoni să se statornicească. Lui nu i se permitea să perceapă taxe sau să împiedice în vreun fel activitatea comercială, însă în cele
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
el a oprit vasele care navigau în regiune, solicitând plata unor impozite. Negustorii din orașul Tiel au trimis mesaje alarmante către rege și către episcopul Adelbold al II-lea de Utrecht, menționând acte de violență asupra lor din partea lui oamenilor contelui Dirk. Împăratul Henric a decis atunci să pună capăt domniei lui Dirk și a conferit teritoriile acestuia către episcopul Adelbold. O puternică armată imperială, constituită din trupe întreținute de către diferiții episcopi din zonă, sub comanda ducelui Godefroi al II-lea
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
Dirk a acordat sprijinul său pretendentului Conrad al II-lea pentru succesiunea în Regatul Germaniei. După moartea lui Dirk din 1039, armatele imperiale au mai fost trimise cu diferite ocazii pentru a reclama pământurile conțile de Frizia. Puternicul Robert "Frizonul", conte de Flandra, l-a ajutat pe contele Dirk al V-lea, nepotul lui Dirk al III-lea și fiul său vitreg, să restituie Frizia conților din casa de Olanda. Se presupune că Dirk al III-lea ar fi fost în
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
al II-lea pentru succesiunea în Regatul Germaniei. După moartea lui Dirk din 1039, armatele imperiale au mai fost trimise cu diferite ocazii pentru a reclama pământurile conțile de Frizia. Puternicul Robert "Frizonul", conte de Flandra, l-a ajutat pe contele Dirk al V-lea, nepotul lui Dirk al III-lea și fiul său vitreg, să restituie Frizia conților din casa de Olanda. Se presupune că Dirk al III-lea ar fi fost în pelerinaj în Țara Sfântă în jurul anului 1030
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
fost trimise cu diferite ocazii pentru a reclama pământurile conțile de Frizia. Puternicul Robert "Frizonul", conte de Flandra, l-a ajutat pe contele Dirk al V-lea, nepotul lui Dirk al III-lea și fiul său vitreg, să restituie Frizia conților din casa de Olanda. Se presupune că Dirk al III-lea ar fi fost în pelerinaj în Țara Sfântă în jurul anului 1030, de aici și porecla sa de "Hierosolymita". Dirk al III-lea a fost căsătorit cu Othelinda, care aparținea
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
de la Montargis, în 1427. Pentru încheierea timpurie a războiului era necesară cucerirea bazinului Loarei, "cheia", căreia era orașul Orléans. Parlamentul englez a aprobat planul, la începutul anului 1428 și a aprobat noi taxe, insistând, deasemenea, că în locul înfrântului de la Montargis Contele de Warwick, comandamentul să fie preluat de o persoană tânără, dar care deja era celebră pentru victoriile în Franța, Thomas Montacute. Orléans era ultimul bastion al puterii regale, în nordul Franței, controlată de englezi și aliații lor burgunzi. Orașul, situat
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
casa de Armagnac, care a refuzat să recunoască tratatul de pace din 1420 și îl considera rege legitim al Franței, numai pe Carol. Aceasta și mai mult înrăutățea sitația pentru englezi. Orléans a fost asediat de trupele engleze conduse de contele Thomas Montecute, în data de 12 octombrie, 1428. Tabăra britanică era situată între satele Olivé și Peuterey, în urma primei ciocniri englezii au tăiat francezilor ieșirea la malul drept al Loarei. Tot timpul până la sfârșitul asediului, sediul și cea mai mare
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
apropierea orașului Rouvray, în care francezii și aliații scoțienii a făcut un atac eșuat asupra convoiului, care a intrat în istorie ca "Bătălia heringilor". Aparent, motivul pentru eșec a fost întârzierea din cauza unei abordări întârziate a francezilor care așteptau trupele contelui de Clermont, aceasta permiând inamicului să construiască un tren de apărare (Wagenburg) și să se pregătească pentru apărare. Un rol important l-a jucat lipsa de coordonare între diferitele unități. Înfrângerea a avut consecințe grave pentru apărătorii orașului, astfel moralul
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau Contele de Chanteleine. În 1931, manuscrisul este cumpărat la Londra de Fundația Martin Bodmer, care autorizează apariția sa în revista "Cahiers de L'Herne", într-un număr consacrat lui Verne.
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
(în engleză "Battle of Gerberoy", în franceză "Bataille de Gerberoy") a fost o bătălie din etapa finală a Războiului de 100 de Ani, care a avut loc pe 9 mai 1435 între forțele engleze conduse de John FitzAlan, conte de Arundel pe de-o parte și cele franceze având-ul în frunte pe Étienne de Vignolles. În primăvara anului 1435 Războiul de 100 de Ani a izbucnit cu o nouă înverșunare. Armata engleză, încă mai păstra o poziție puternică
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
și s-au pus pe fugă. Francezii i-au urmărit până la marginea Gournay-ului. În același timp, restul garnizoanei condusă de Xaintrailles lupta cu corpul lui Arundel. Izolați și fără întăriri englezii s-au apărat cu înverșunare (folosind garduri și stâlpi). Contele de Arundel însuși a fost grav rănit în picior, fiind împușcat din culebrină. Când cavaleria lui de Vignolles sa întors victorioasă din raid, situația englezilor a devenit cu totul disperată. Arundel a fost capturat, murind mai târziu din cauza rănilor sale
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
Constantin Skirmunt care era președintele Băncii Włościański din Szemetowszczyźnie. În 1876 a călătorit în Philadelphia. În 1882 a decis că nu își poate conduce activitatea științifică din Lituania (intenționa să se ocupe de dicționarul limbii polone) și a vândut Wiszniewo contelui Butenejów-Chreptowiaczow, care în timpurile rusificării a început să-l trădeze. Împreună cu familia s-a mutat la Heidelberg, Dresda, Praga, iar în sfârșit la Varșovia. Împreună cu el a luat o vastă colecție de cărți (400 bucăți). Din 1899 a început să
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
televiziune britanic creat de Julian Fellowes și co-produs de "Carnival Films" și "Masterpiece". A fost difuzat pentru prima dată la ITV în Marea Britanie la 26 septembrie 2010, ca parte din antologia "Masterpiece Classic". Acțiunea se petrece pe domeniul fictiv , reședința contelui și contesei de Grantham, și urmărește viața aristocratică a familiei Crawley și a slujitorilor lor în timpul domniei regelui George al V-lea. Prima serie a durat doi ani înainte de Marele Război și a început cu știrea despre scufundarea Titanicului în
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
Titanicului", în aprilie 1912, până la izbucnirea Primului Război Mondial, la 4 august 1914. Se pune accent pe necesitatea unui moștenitor de sex masculin pentru moșia Grantham, și pe viața sentimentală tulbure a lui Lady Mary, care încearcă să găsească un soț potrivit. Contele și contesa, care aveau trei fiice și nici un fiu, au aranjat pentru fiica lor cea mare să se căsătorească cu verișorul ei, fiul moștenitorului prezumtiv de atunci. Dispariția celor doi moștenitori în scufundarea Titanicului a distrus planurile și a adus
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
Conții Wassilko de Serecki, în germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
de Serecki, în germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare. Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco, își are rădăcinile - dupa istoricul militar Johann
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
copii. El a fost politician austro-român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei 1870-1871 și 1884-1892. Fiii lui au fost: Pe 19 decembrie 1905 cei patru frați au fost numiți cămărari al imperiului, apoi "conți Wassilko von Serecki" în actul de nobilare la 29 august 1918 (diplomă de la 19 octombrie al anului) de către Carol I al Austriei. Familia Wassilko a fost singura familie de neam românesc, care a purtat titlul de conte. Din timpul înființării
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
al imperiului, apoi "conți Wassilko von Serecki" în actul de nobilare la 29 august 1918 (diplomă de la 19 octombrie al anului) de către Carol I al Austriei. Familia Wassilko a fost singura familie de neam românesc, care a purtat titlul de conte. Din timpul înființării Camerei Superioare a imperiului austriac la 18 aprilie 1861 și numirea lui Iordachi Baron de Wassilko în acest gremiu, familia a avut mereu un sediu fix în această casă, din 1907 au devenit membrii ereditari. Din acest
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de 56.000 jugăre austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare. Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul să ridicat la 75 000 de jugăre. Astfel conții Wassilko au fost adeseaoară numiți de oameni ca "regi ai Bucovinei".
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
(1320 - 26 mai 1362), cunoscut și ca Ludovic de Taranto, a fost un membru al Casei Capețiene de Anjou care a domnit ca rege în Neapole, a fost Conte de Provența și Forcalquier și Prinț de Taranto. Un membru al Casei Capețiene de Anjou, Ludovic s-a născut în Napoli, ca cel de-al doilea fiu a lui Filip I, Prinț de Taranto și a Caterinei de Valois. El
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
au luat naștere (după creștinare) state puternice: Suedia, Norvegia, Danemarca. Regele danez Knud cel Mare a cucerit Norvegia (în sec. XI). După moartea lui, Norvegia și-a recăpătat independența. În 1245 regele Haakon IV a cucerit Islanda. În anul 1071, contele normand Robert Guiscard a cucerit sudul Italiei de la bizantini și Sicilia de la arabi și a întemeiat un regat normand care cuprindea aproximativ aceleași teritorii ca Regatul celor două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
care au invadat în octombrie, Witanagemot l-a ales rege pe Edgar. Noul regim stabilit a fost dominat de cei mai puternici membrii supraviețuitori ai casei conducătoare engleze, Stigand, Arhiepiscopul de Cantebury, Ealdred, Arhiepiscopul de York și frații săi, Ediwin, Conte de Mercia și Morcar, Conte de Northumbria. Angajamentul luat de acești oameni pentru cauza lui Edgar fusese îndoilenică la început. Puterea lor de a continua lupta împotriva lui William din Normandia a fost îndoielnică și răspunsul militar pe care l-
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
Witanagemot l-a ales rege pe Edgar. Noul regim stabilit a fost dominat de cei mai puternici membrii supraviețuitori ai casei conducătoare engleze, Stigand, Arhiepiscopul de Cantebury, Ealdred, Arhiepiscopul de York și frații săi, Ediwin, Conte de Mercia și Morcar, Conte de Northumbria. Angajamentul luat de acești oameni pentru cauza lui Edgar fusese îndoilenică la început. Puterea lor de a continua lupta împotriva lui William din Normandia a fost îndoielnică și răspunsul militar pe care l-au organizat la Norman a
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]