8,716 matches
-
Hauptmann s-a Împrietenit cu guvernanta copilului, care nu bănuia ce urmărea, și de la ea a aflat orele de seară ale familiei. Înarmat cu o scară lungă, În seara de 1 martie 1932, a intrat În parc după ce copilul fusese culcat, iar familia cu guvernanta luau masa la parter. A forțat fereastra copilului, a luat copilul și dus a fost, lăsând scara acolo. Copilul Charles avea atunci 20 luni. A lăsat Însă un bilet În leagăn, recomandând familiei liniște, Întrucât copilul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe cel mai Înalt exemplar al lumii, de 122 m. Înconjurat de un grilaj, pus de o societate a naturaliștilor. Mergem să admirăm pe cel mai gros copac al lumii. Dar uriașul mamut care a Înfruntat veacurile și furtunile, e culcat la pământ, dormind somnul de veci. Naturaliștii i-au pus un epitaf, prin care ne roagă să nu-i tulburăm somnul. Un altul e botezat „General Grand”, eroul din războiul civil și președinte al țării. Cel prin care trece tunelul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
civil și președinte al țării. Cel prin care trece tunelul e botezat „Wawona”. Drumul printre sequoia e de 60-70 km. Spre seară parcurgem o distanță bună, cu serpentine ce ne amețesc. La o cotitură, un autobuz uriaș de pasageri e culcat În marginea șoselei, părăsit, nesupravegheat. Intrăm Într-o localitate cu câteva sute de case pe care am botezat-o Mangalia americană. E localitatea Crescent City, pe malul Pacificului, cu o plajă ca a Mangaliei, dar care e plină, ocupată de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
atunci când Nemeș va afla de la ei ce a zis. Gradul de pervertire pe care îl atinseseră este vizibil în replica lui Vasile Badale, care afirma privitor la menționarea informațiilor false: 'ce vreisă-ți spună bravo? Dacă ar face așa, te-ai culca pe o ureche, dar, așa, te verifică în timp și din muncă în muncă'. Reacția lui Livezeanu, care era șeful Securității din localitate, se explică prin aceea că nu era la curent cu ce se întâmpla în sanatoriu și, probabil
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ochilor, ne minunam că suntem, trăiam plenitudinea clipei. Astfel se percepe lumea la Slatina, în casa bunei doamne Maria. Noaptea a fost lungă, dilatată de gândurile frumoase exprimate prin viu grai sau telepatic, de poveștile sahaj fără de sfârșit. Ne-am culcat spre dimineață, o altă dimineață senină și minunată din viața noastră. De trezit ne-a trezit Shri Surya, la fel de viguros ca în ajun, invitându-ne parcă să nu uităm promisiunea de venerare făcută în ajun. Cum am putea uita pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cere imposibilul, cu atât mai puțin natura, această mireasă veșnic tânără și pură dăruită de Dumnezeu întru delectarea noastră. Îmi vin în minte o multitudine de imagini, veritabile tablouri săvârșite de Mama Natură. De exemplu: v-ați abandonat vreodată clipei, culcați în iarbă sau în fân ori poate pe un covor de mușchi undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de nisip rătăcite și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noi pregătiți sau... - cine poate ști? - poate așezarea planetelor pe bolta cerească... poate nu era bine ales momentul... Un singur lucru era cert: dirijorul nevăzut nu ridicase bagheta pentru a da semnalul de începere a concertului. Ca atare, m-am culcat la loc, așteptând derularea jocului. Acesta s-a derulat. Pe la ora 7.30 m-a sunat Diana:Domnu’ Florin, ce faceți? Nu plecăm? Vă mai aștept? Întrebările fetei se succedau la foc automat, nelăsând loc și pauzei necesare unui răspuns
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ghimpe în picior? - Păi, știu și eu? Eram copil! - E adevărat! Și inocent! Dar, ceea ce este mai important: nu-ți interzicea nimeni să fii în contact permanent cu pământul, cu Mama-Pământ! Alergai prin țărână, stăteai cu fundul pe pământ, te culcai sau te ascundeai prin iarba grasă de nu-ți mai venea să intri în casă, iar bolile... te ocoleau! - Dac-aș mai putea întoarce acei ani minunați!... - Ei, bine! Acum află că joaca ta nevinovată prin țărâna crudă juca, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o stană de piatră! Și, totuși... Seara, după puja, mă pregăteam să plec spre casă, spre România și-mi aranjam bagajele, puțin îngrijorat de număr și greutate. Se făcuse de-acum de ora 12 noaptea și toți din cameră se culcaseră. Doar finlandezul stătea liniștit lângă patul său, îmbrăcat și așteptând răbdător: mi-a zâmbit - pentru prima oară am observat așa ceva la el! - mi-a luat cele mai grele genți și m-a ajutat până la mașină. Un lucru absolut firesc și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care era regizor la un teatru, unde director era un domn care era membru în Comitetul Central. Și ea era regizor tânăr, stagiar, repar‑tizată de la București. Vine la primul ei job și Ăsta ime‑ diat a dat să se culce cu ea. Da, chiar a încercat s-o trântească pe jos în fața scaunului directorial. Deasupra era portretul lui Ceaușescu. Biata fată, în disperare de cauză, neștiind ce să facă, cum să se salveze, i-a spus : „Cum, aici, sub portretul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de secunde de om; să ți se interzică să dormi noaptea sau să te trezească brusc din somn, la mici intervale de timp; să te trîntească de la înălțime pe mozaic; să te asfixieze cu pătura în cap, sau să te culci pe burtă și 5-10 oameni să se tot urce unul peste altul deasupra ta, pînă ce simțeai că ești strivit și să te acopere cu pătura ca să te sufoci; să stai într-un picior pe hîrdău, cu mîinile în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Baia Sprie, va fi strămutat la Aiud, apoi, din 1958, la Gherla. Aici era comandant Goiciu. În celulă vor fi nouă oameni pe opt metri pătrați. Aici va sta pînă în 1961. Dormeau pe jos nu existau paturi. "Cînd ne culcam, povestește neutru Gheorghe Anghelache, ocupam toată suprafața camerei. Optsprezece săptămîni nu ne-au scos deloc de acolo. Nici la baie, nici la plimbare. Celula avea o singură fereastră, prin care puteai vedea numai cerul. În cei trei ani, geamul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numai nu știu, m-a băgat într-o cameră cu bărbați. Erau douăzeci de bărbați și eu singura femeie între dînșii. Toată ziua mă ținea sub pază într-un wc, iar noaptea între bărbați tot în picioare, nimeni nu se culca; tot venea și scotea la anchetă de trei-patru ori pe noapte, mă ducea la anchetă să spun unde e soțul; eu numai nu știu, nu știu. Pînă la șapte luni m-au tot bătut; după șapte luni de sarcină, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căca de-acolo bani fără oprire ! Trezește-te, omule, nici pe sfert din toți oamenii cu care te-ai înconjurat nu-ți sunt prieteni, ci stau cu tine pentru că dai de băut. Nici pe sfert din femeile cu care te culci nu simt ceva pentru tine, ci o fac pentru că ești o vedetă. — Ești doar gelos și invidios... — Gelos ? Invidios, ai înnebunit ? Nu crezi, tâmpitule, că mă bucur enorm pentru succesul tău ? Mai mult decât tine chiar. Crezi că-mi doresc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
falsa, copiii uitau de sângele care curgea șiroaie pe străzi, de la răniți, de stomacul care îi cocoșa, de tații care dispăreau unul câte unul pentru ceva ce ei n-au înțeles niciodată, omorând tații altora ca să fie pace. Cristi se culca ultimul, le cânta tuturor până adormeau liniștiți. Apoi se întindea și el, dar nu închidea ochii. Visa cu ei deschiși la București, orașul atâtor cântece despre viață adevărată și iubire. — Dar e vorba despre un bou, Sachi ! Cum să păstrăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deveniseră toți o imensă bibliotecă de discuri și caiete cu note și versuri. „Muzeul Cristian Vasile“, îi spunea doamna Apostolescu, când se mai vedeau la cafea, pe fugă. Și aici lucra ore întregi, consumându-și și ultimul strop de energie. Culcându-se doar atunci când corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curajul să devin ceea ce sunt astăzi. Dumneavoastră, Domnișoară Coincidență, din partea mea puteți să simțiți ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei ar vrea să se culce probabil cu dumneavoastră, căci de auzit s-au auzit multe în oraș despre dormitorul dumitale, câte femei v-ar dori măcar pentru o clipă și ar fi în stare să facă orice pentru asta, și totuși dumneavoastră vreți să mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
arate cât de mult o iubești. Tocmai această frică ar face ca finalul să fie diferit. Mai mult, de ce nu îi spui și ei temerile astea ? — Poftim ? ! — Da, ce crezi ? Că ei nu îi e frică ? Că poate să se culce cu tine și să devină a doua zi doar o alta trecută prin patul tău ? Te-ai gândit ce e în sufletul ei și în ce joc se aruncă ? Și cât va vorbi lumea despre asta și cum o va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cel venit târziu la „masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit și Îmbibat puternic modernitatea - după ce a supus medievalitatea de sute de ani, părând a lupta, În efigie măcar, cu imaginea unui zeu născut și mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo cinci romane, sub titulatura lui Don Juan, după ce l-am „neglijat” decenii confundându-l cu pulsiuni trecătoare și blamabile! - apare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să-și Învingă propriul orgoliu și, suindu-se pe muntele Thabor cu trei ucenici, le-a „dezvăluit adevărata, insuportabila sa față”, orbindu-i și culcându-i la pământ pe cei care voiau „să-l Înțeleagă”. Și ei l-au și „Înțeles”, dovadă că l-au urmat și și-au anulat viața lor pentru ideile lui, atât de ciudate - pentru vremea sa, dar și pentru orice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drum lung pentru a ajunge și a intra Într-o cetate vestită. Ajuns la zidurile ei, el este oprit la una dintre porți de un străjer care poartă o sclipitoare halebardă. Călătorul, intimidat, așteaptă, ore, luni, ani În șir, se culcă În șanțul care Înconjoară cetatea și, simțindu-și sfîrșitul, Îl Întreabă pe străjer la ce slujea acea poartă. - Era făcută pentru tine și te aștepta pe tine! Îi răspunde acesta. Societatea și socialul ne amăgesc cu felurite destine, iar dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Michael. Chiar cu Diane Von Furstenburg și Barry Diller, concomitent. Nu eram hetero, nu eram homo, nici bi, nu știam ce eram. Dar nu era decât vina mea și mă amuza faptul că lumea se interesa realmente cu cine mă culc. Ce mai conta? Eram un mister, o enigmă, și asta era tot ce conta - așa se vindeau cărțile, făcându-mă și mai faimos. O propagandă menită să sporească imaginea foarte șic a autorului ca tânăr playboy arătos. :::::::::: Când luam heroină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să mă culc, încât ajunsesem să joc la perfecție un personaj corespunzător: rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea soție. În definitiv, totul era teatru. Iar noi ne aflam pe o scenă. Paharul de bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nou fiindcă n-aș fi suportat o posibilă reacție negativă din partea lui. În plus, Terby era acolo, ba și șoricelul mort, și geamul deschis. Jayne oftă în momentul în care intră în camera lui Sarah, unde Wendy tocmai o culcase. Sub plapuma de nuanța lavandei, Sarah ținea în brațe păpușa aceea îngrozitoare, cu fața scăldată în lacrimi. M-am consolat cu faptul că în cele din urmă lacrimile vor înceta, dar cum puteam s-o întreb în acel moment cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Continuam să înghit în sec. - Ce...chestii? - Tot ce vrea să știe, zise ea firesc. - Iubito, e timpul să mergi la culcare, am zis, apoi uitându-mă spre Robby: Și tu ar trebui să termini cu jocul și să te culci, Robby. E târziu. - Nu trebuie să-ți faci griji că nu dorm destul, murmură el. - E treaba mea să-mi fac griji, am zis. Se întoarse de la televizor și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]