10,007 matches
-
pe care ne-a impus-o stalinismul nu a făcut decât să-l întărească. Azi îmi dau cont că acest „complex” face parte din problema veche și „misterioasă” a „specificului național”, pe care, încă o dată, Cioran a dus-o la culme, „rezolvând-o” în mod negativ, e drept, dar, pentru sine cel puțin, rezolvând-o! Ca și el, în tinerețe, eram nemulțumit profund „de ceva”, un „nenumit”, și am avut „norocul” - spun norocul într-o formă a ironiei! -, spre deosebire de el și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-am ales pe voi"), sfătuindu-l pe unul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Încărcătura informativă a unui eveniment se măsoară după inversul probabilității sale de producere; alegând decorul cel mai improbabil, organizatorii anualei Gay Pride își arată talentul lor de comunicatori. Șapte mii de polițiști încadrează o mie de manifestanți: nec plus ultra. Culmea insolenței a provocat de altfel un neobișnuit salt înainte în ecumenismul local, întrucât (dar o dată nu înseamnă obicei!) șefi-rabini, episcopi, patriarhi, șeici și muftii, de regulă adversari jurați, au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celălalt la veghile lor "de rugăciune", la "orele de reculegere" și la "momentele de partaj" cât mai puțin posibil fie acela musulman sufit, evreu liberal sau evanghelist al progresului. Aceste specii protejate nu prea au ce căuta aici. În plus, culmea ghinionului, creștinii sunt, de regulă, cei care organizează aceste demonstrații semestriale de bunăvoință. În principiu, la Ierusalim, ei n-ar putea fi decât invitați, dar de către cine? Marii rabini în funcție nu sunt gazde deosebit de primitoare, și nici amatori de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
XIX-lea). Câteva centre de studii mai modeste au preluat ștafeta întâlnirilor anuale. Dar el personal nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat o nenorocire: într-o zi a avut o conversație cu șoferul său de taxi palestinian. Din vorbă în vorbă, s-a împrietenit cu el, a ajuns să-i cunoască familia, casa, povestea, vecinii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
liniștitor, tihna lui consistentă timp de un sfert de ceas, când răsăritul soarelui, risipind ceața, i-a lăcuit suprafața cu un albastru sidefiu impecabil. De asemenea, puțin după aceea, am putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai înaltă conștiință estetică a neamului în momentul de față și, desigur, alături de Eminescu și Caragiale, cea de a treia culme a literaturii noastre moderne" (M. Ralea, în Viața românească, 1927, nr. 2). Dacă Baltagul, capodopera absolută, fusese scris în căldură, în mai puțin de zece zile, e pentru că naratorul avea în minte toate componentele de aspect etnografic, psihologic și etic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vechi a zis: răzbunarea este plăcerea zeilor. Dar a oamenilor? Zeii, eterni fiind, pot aștepta; ei oamenii, nu! Materialismul cuprinde doctrina după care facultățile noastre nu sunt decât proprietăți ale materiei organizate. Ele sunt în raport cu organizația. Superioare la animale, ating culmea la om. La moarte când corpul se discompune, își pierde proprietățile, deci facultățile încetează de a exista. Dar noi numim înțelegerea, totalitatea facultăților intelectuale; conștiința totalitatea celor sufletești; suflet totalitatea tuturor facultăților la un loc. Spiritualismul, dinpotrivă înțelege sufletul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pod, se văd când scade apa; iar forturile vechi au fost stricate de Ruși. Romula. Două mori de vânt. Români. Siluete de femei cu copii în brațe. Zarea la răsărit înegurată de ploae, pe munții Dobrogeni. Pârlita supt o culme de deal cu vegetație măruntă. Beștepe (5 dealuri). În dreptul celor cinci dealuri, pe stânga luncă deasă și mândră de sălcii. Pe stânga, Carasuhat. Ruși. La Ceatalchioi, un oarecare țigan, Taraboi, face pe veteranul, înfinge un băț în pământ și strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În fața satului Carasuhat, Salsovia, cetate veche. Aici Licinius pe vremea lui Constantin cel Mare, a introdus din nou păgânismul. S-au găsit pietre funerare cu inscripții din care se vede că Licinius ridicase iar la mărire cultul soarelui. Acum câteva culmi cu buchete mărunte de verdeață. Apoi, pe dreapta, Mahmudia: sat pe care noi l-am primit de la Turci ca urbe. Are un polițai ș-un vardist, dar nu-i decât un sat de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cahnă bărbântă birău blidar bobou (pâslă?) haină deasupra Ce cați, mă, cu cuțitu-n bobou? braniște Vatman un vig (val) de sumani voștmar vrășmaș grui (munte ascuțit) danie jidovină zăpodie = loc plan pe munte iliș (dare pentru provizia armatei) ilișar cneaz culme miezuină (hotar-hat) muncel obârșie paltin poslușnic (servitor) pripasari (slujbașii) pripasuri (vitele prinse) păhărnicel runc holtei zurbar hotar troian șteaza (până mai mică) St + Marușca = Alexandru St + Evdochia = Olena = Petru + 1480 St. + Maria de Mangop = Bogdan și Iliaș +1479 + St. + Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să fie susținut. D. Iorga vra să impună asta cu decrete și cu poliția, după cum sfântul-sinod vrea să impună ortodoxia cu jandarmii ministerului de interne. 29 Dechemvrie Iată ce-am văzut ieri după-amiază, pe când urcam pe drumușoare în zig-zag, spre culmea unuia din munțișorii din preajma orășelului de unde puteam să am vedere asupra râului Eger și asupra munților Metalici. Ajuns la jumătatea urcușului, în preajma unui cimitir vechi, văd într-un loc viran, între drumușoare și cărări, o femeie. Era între două vârste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gheorghiță Popa Smaranda Prostiile lui Costea. Cânele lui Costea. Poiana lui Costea. Casierul se sinucide dupăce recunoaște că nu mai poate avea casa în regulă (Inspecția Columbaru) și dupăce nevastă-sa nu vrea să cedeze juvaerurile și depunerile, și dupăce, culme! cânele nu vrea să-l servească la vânătoare. El tot cu aportul! Se sinucide dincolo de Pester, între vii, mai în margine de drum. ...ci o Eugeniță Costea așa cum ași interpreta-o eu. Ași îndrăzni chiar să susțin că aceasta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în cuibul cărora a ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
creer asupra animalului prezentat prin organele inferioare. Transformarea e încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet (Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
binecuvântat-o, apoi a întrebat-o: Cum te chiamă? Mă chiamă Rița, părinte. Ascultă, Rița, cuvintele mele. Asupra acestor locuri unde oamenii nu mai cunosc omenia și mila, Domnul Dumnezeu își va trimite urgia sa. Vestește-ți părinții și treceți culmea în alte locuri. Însă părinții mei miluitu-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urcușului îi loc de oprire; și le fluier ca să-i îndemn să-și facă și ei cesitățile, cum spuneți dumneavoastră. Cucoanele și duducele coboară într-o vale precum ca să culeagă flori din marginea dumbrăvii; iar caii poposesc după ce suie în culme. Țăran obraznic, a mormăit cucoana Săftica. Eu nu auzeam și nu băgam de sama nimica. Mă uitam încolo cătră zarea muntelui. 19 Iulie. Partida de pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până ce l-au găsit. Cetatea Cotor e mai frumoasă decât Dubrovnic. Splendoare de biserici, una mai frumoasă decât alta; unele se ruinează, altele s-au ruinat. La catedrală tezaur de obiecte ale cultului catolic. Zidurile cetății împrejmuiesc până sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui Böklin, țintirim și biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în 1497, din moment ce acesta era nemulțumit de aliatul său. Din Moldova se pregătea să plece o solie formată din 40 de persoane (o solie solemnă, deci), spre Moscova, probabil în împrejurări în care Elena și fiul său se aflau în culmea puterii. La Vilna, la 18 iunie, se pregătea un salv-conduct pentru această solie. Dintr-o scrisoare din mai 1498, aflăm că Ștefan cel Mare continua să întrețină relații diplomatice cu „regele roman”, Maximilian de Habsburg. Incursiunea din Polonia. „Ștefan, voievodul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ianuarie 1475, regele Cazimir „făcu rugăciuni de mulțumită și aduse jertfe către Dumnezeul cel preaputernic și milostiv”, deoarece de puterea turcului „de care se îngrozea întreg pământul a fost strivit de puterea nebăgată în seamă a lui Ștefan voievod. În culmea îngâmfării, se hotărâse (sultanul) să subjuge pe toți regii vecini și dăduse ordin comandanților armatei așa de strașnic bătute ca, supunând Moldova și trimițând pe Ștefan în robie, să ierneze în Camenița, în Podolia. În primăvară, să treacă apoi în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trec odată cu clipa. Iată de ce împăratul are interdicția de a călări animalul mirific: dimensiunea regală nu primește acces la timpul mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea: „Cinci comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]