8,487 matches
-
Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva funerară care Îi condiționează pe toți, o importanță aparte au divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este Încredințat destinul postum al regelui, care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva funerară care Îi condiționează pe toți, o importanță aparte au divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este Încredințat destinul postum al regelui, care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu diferite funcții, al echipajului bărcii În care, după credința egipteană, soarele traversează cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această epocă fundamentală din istoria și civilizația egipteană este mai degrabă dezechilibrată și poate induce o viziune aparte, care Îl pune pe rege Într-un raport mai privilegiat cu divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă, că i se poate simți În mod personal prezența este demonstrat de numele proprii, adesea compuse, care Îi preamăresc pe zei (documentația este sumară, dar elocventă); În formulările respective, zeii apar așa cum sunt ei concepuți sau doriți de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe cele ale unui stat care nu mai este centrul vieții civile. Tradițiile locale Își redobândesc forța, cultele locale Înfloresc, regele Își pierde divinitatea, se fac simțite interese economice specifice. Nu cunoaștem cronica evenimentelor, dar observăm că, În jurul anului 2 300 Î.Hr., vechiul stat memphit se află Într-o criză asemănătoare unei revoluții. Structurarea puternică a societății fusese un element de susținere a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar ceea ce ne interesează aici este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa! Formulele magice sunt divulgate, incantațiile fac vâlvă, acum când sunt cunoscute de popor”. Și, mai explicit: „Iată! Celxe "Cel" care nu știa nimic despre divinitate aduce astăzi ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valoarea reală. Prin urmare, structura bazată pe templu a religiei, cu rituri, mituri, formule, personal, putere și averi, a căror organizare Într-o realitate unică depinde de stat, pot să se risipească acum Într-o relație simplă și vitală cu divinitatea. Dacă există, așa cum am văzut, cel care chiar nu Îl cunoaște, există și cel care Îl acuză că ar fi introdus nedreptatea În lume, astfel Încât demiurgul trebuie să se justifice și să explice cum de a dat, practic, tuturor același
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului” istoriei, În căutarea unei justificări, a unei origini transcendente care să dea seamă. La celălalt capăt al acestei căutări pline de anxietate a divinității se află cel care a descoperit În experiența sa de om că se poate Încrede În divinitate, că o poate simți aproape ca sprijin În suferințele sale; acesta Îi recunoaște meritul de a fi Întemeiat lumea și societatea și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoriei, În căutarea unei justificări, a unei origini transcendente care să dea seamă. La celălalt capăt al acestei căutări pline de anxietate a divinității se află cel care a descoperit În experiența sa de om că se poate Încrede În divinitate, că o poate simți aproape ca sprijin În suferințele sale; acesta Îi recunoaște meritul de a fi Întemeiat lumea și societatea și de a fi Împlinit dreptatea: Oamenii, vitele Zeului, sunt bine Îngrijiți. El a creat pentru ei cerul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi În cea romană. În privința Egiptului, mai ales a Egiptului din această epocă, trebuie semnalate unele consecințe simptomatice. Înainte de toate, atrage atenția faptul că un număr de stele poartă textul unui imn al lui Osiris 1. Putem Întrevedea imnuri adresate divinității și În țesătura Textelor Piramidelor; acestea erau, desigur, prezente și În cultul unor epoci mai vechi. Dar acum persoane individuale Își asumă responsabilitatea de a Împlini acest act ritual, de a-l celebra chiar În numele zeului: Salve, Osirisxe "Osiris", fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originii. Astfel, imnul devine un element al ofrandei, care consolidează existența zeului: dar ceea ce contează este faptul că imnul este rostit sau, cel puțin, este expresia unui individ care nu Îndrăznește Încă să Își formuleze propriile rugăciuni și cereri adresate divinității (o va face mai târziu), dar care se prezintă În fața divinității personal, nu printr-un intermediar ales dintre oficialitățile templului. Un alt exemplu tipic pentru acest raport mai direct cu lumea divină a fost descoperit Într-un sit arheologic: necropola
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului: dar ceea ce contează este faptul că imnul este rostit sau, cel puțin, este expresia unui individ care nu Îndrăznește Încă să Își formuleze propriile rugăciuni și cereri adresate divinității (o va face mai târziu), dar care se prezintă În fața divinității personal, nu printr-un intermediar ales dintre oficialitățile templului. Un alt exemplu tipic pentru acest raport mai direct cu lumea divină a fost descoperit Într-un sit arheologic: necropola din Abydos 1. Aceasta este cetatea unde am văzut că erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale materialelor din templu. Avem astfel confirmarea a ceea ce reieșise din studierea temeliei de la Medamûd: sanctuarul este un complex atât religios, cât și economic, o casă a zeului (iar zeul locuiește cu adevărat acolo, ca un idol În care locuiește divinitatea astfel Întruchipată) ținută În ordine și Îngrijită de un personal eșalonat Într-o ierarhie a funcțiilor, care pornesc de la cea de portar și de sacristan până la cea de mare preot, și care se Împarte esențialmente În două clase: „cei puri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și copil”1, numită astfel după conținutul ei, oferă o idee destul de clară despre felul În care acționează magul, personificând răul pe care trebuie să-l combată și identificându-se pe sine și pe cel pe care Îl protejează cu divinități capabile să Îl combată. Ieși, o tu, Asiatica ce vii din munți! O tu, Nubiana, care vii din deșert! Oare ești sclavă? Fugi cu vărsătura! Ești tu stăpână? Fugi cu urina sa! Fugi cu mucul din nasul său! Fugi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timpul Textele Piramidelor (518d) (dar și mai devreme) este cunoscut un zeu Khai-tauxe "Khai-tau" care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când puterea regilor este Înlocuită cu cea a „Principilor din țările Străine”, al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egipteană. În epoca mai târzie, atitudinea care a fost mai evidențiată pentru a-i caracteriza din punctul de vedere al celor care s-au luptat cu ei, i-au Învins și i-au alungat din Egipt a fost cea față de divinitățile țării. „Aceștia stăpâneau, ignorându-l pe Raxe "Ra"” (Urk. IV 390) afirmă o inscripție oficială dintr-o generație ulterioară; iar o relatare din epoca ramsidă, care evocă În stil fantastic lupta dintre suveranii indigeni și cei străini 1, vorbește astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de prezența și folosirea unor materiale asemănătoare cu cele din Siria și diferite de cele din Egipt, iar printre altele au apărut și locuri de cult de tip asiatic. Unele dintre numele acestor regi sunt compuse cu nume ale unor divinități asiatice (Anatxe "Anat", Iștarxe "Iștar") și ne putem gândi că Sutekh, pe care aceștia Îl preferă și despre care o dedicație hicsosă 3 spune că este „tatăl regelui, stăpân În Avari” și că acolo trebuie să se i pună „toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copii care sunt În pântecele ei și care vor exercita această demnitate benefică șdomniaț În toată această țară, care vă vor construi temple, vor jertfi din belșug pe mesele voastre pentru ofrande, vor face să prospere altarele voastre...”. Astfel, aceste divinități merseră acolo, după ce se transformaseră În dansatoare, iar Khnum era cu ele și le purta bagajul. Sosiră la casa lui Rauser și Îl găsiră În picioare, cu hainele răvășite. Îi arătară colierele și sistrele șîn semn de salutț. Preotul le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere al religiei, este semnificativ mai ales felul În care sunt reprezentați zeii. Vom recunoaște mitul procreării divine a zeului, al teogamiei, Într-un cadru grandios cosmic: aici apare pentru prima oară și este situat Într-un mediu burghez, iar divinitățile se comportă cu o vivacitate cu totul pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâmplă și cu zeul său Amonxe "Amon", protectorul destinelor imperiale, care „pune la picioarele regelui toate țările străine”. Acest zeu fusese deja identificat cu Raxe "Ra", În forma compozită Amon-Raxe "Amon-Ra", aceasta fiind paralelă cu alte forme În care diferite divinități fuseseră identificate cu Ra. Însă acum i se adaugă În mod regulat titlul de „Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care diferite divinități fuseseră identificate cu Ra. Însă acum i se adaugă În mod regulat titlul de „Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră târziu În scenă, la fel ca cetatea al cărei patron este, dar de acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va spori importanța și iși va răspândi cultul și În alte localități. Dar, dacă În acest cadru, Amon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Sethxe "Seth" din ochiul lui Horusxe "Horus"). 15. RELIGIA BURGHEZĂTC "15. RELIGIA BURGHEZĂ" În contrast cu acest cadru oficial atât de rigid, există o serie Întreagă de mărturii care arată felul În care continuă să se dezvolte raportul dintre individ și divinitate, raport pe care l-am văzut născându-se pe ruinele religiei statului mai vechi. Șederea funcționarilor și militarilor În străinătate și prezența În Egipt a străinilor care pătrund În toate păturile societății - de la sclavi până la personaje de curte - determină cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care l-am văzut născându-se pe ruinele religiei statului mai vechi. Șederea funcționarilor și militarilor În străinătate și prezența În Egipt a străinilor care pătrund În toate păturile societății - de la sclavi până la personaje de curte - determină cunoașterea unor divinități diferite de cele egiptene, care le completează cu puterea lor pe cele din urmă; despre acestea povestesc cei care le-au cunoscut În experiențele lor În afara granițelor. Și suveranii fac acest lucru: Amenofis al III-lea (cel care făcuse cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe În Sarcofage). Textele, care variază În număr de la un exemplar la altul, sunt scrise pe un sul de papirus depozitat În mormânt, pentru a-i oferi defunctului un Îndrumar și un ajutor pentru supraviețuire. Se găsesc aici imnuri adresate divinității, jurăminte, descrieri ale unor așezări și ființe de pe lumea cealaltă. Punctul caracteristic, nelipsit, este reprezentarea judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]