9,274 matches
-
lumină cât mai clară asupra vieții și operei părintelui Dv. La prezenta anexez și adresa de confirmare a primirii documentelor pe care ați binevoit să le donați „Galeriei”. Cu deosebită stimă, Eugen Dimitriu 2 Fălticeni, 24 ianuarie 1975 Mult stimată Domnișoară Teodorescu, La câteva zile de la primirea misivei Dv., m-am învrednicit să pun mâna pe condei, să vă răspund. Am reușit să fotografiez și să copii ceea ce am împrumutat, încât acum sunt în măsură să restitui documentele, încadrându-mă - în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
1931. În încheiere, vă doresc multă sănătate și satisfacții sufletești în viață, Dv. și familiei. V-aș ruga să prezentați omagiile mele Dlui Prof. C. Motaș și familiei. Cu deosebită considerație, Eugen Dimitriu 3 Fălticeni, 25 februarie 1975 Mult stimată domnișoară Teodorescu, Vă cer scuze pentru întârzierea cu care răspund la ultima Dv. scrisoare. Obligațiile profesionale mi-au răpit tot timpul liber. Iată că în seara aceasta mi-am zis că trebuie să las totul de o parte și să pun
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că din data de 1-2 iulie veți lipsi din București pentru o lună. Voi încerca să fiu în Capitală cu o zi două mai devreme, pentru ca eventual să vă ajut la căutarea publicațiilor. Faceți un act de cultură, mult stimată domnișoară și gestul Dv. se va adăuga la strădania noastră de a reda marelui public pe folcloristul Ion Teodorescu-Broșteni, figură remarcabilă a culturii românești. Voi face tot posibilul ca în vara aceasta să cercetez regiunea Broștenilor și să stau de vorbă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
elevi ai folcloristului. Vă rog să prezentați omagiile mele distinsei familii Motaș. Vă doresc multă sănătate și bucuria împlinirii tuturor gândurilor frumoase ce vă animă. Cu respectuoase sărutări de mâini, Eugen Dimitriu 234 4 Fălticeni, 12 mai 1975 Mult stimată Domnișoară Teodorescu, Potrivit dorinței Dv., vă trimit lucrarea lui Virgil Vătășianu, intitulată „Pictura murală din nordul Moldovei”. Este singura pe care am găsit-o și aș vrea să sper că va satisface preocupările Dv. artistice. De altfel, V. Vătășianu este o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
frumoase gânduri. Până la noi vești din Fălticenii Domniilor voastre, primiți calde urări de bine. Aurora Bădilă 470 Aurora Bădilă - redactor la „Revista Muzeelor și Buletinul Monumentelor Istorice”, București. 471 E vorba de un articol despre zestrea culturală a Fălticenilor, cerut de domnișoara Aurora Bădilă pentru revistă. 472 Prof. Magdalena Butnaru, colega mea de la Galeria oamenilor de seamă, care a îndurat cu demnitate mizeriile „colegilor”, până când, copleșită de lovituri, curând după 1975, s-a mutat în învățământ la Suceava. Eu cerusem deja mutarea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
unei teleconferințe cu Maqbool Bin Ali Sultan, ministrul Comerțului și Industriei al Omanului, care a participat din Muscat, capitala țării. Ce ar putea fi mai plat, m-am Întrebat, decât un acord de liber schimb Încheiat prin intermediul unor ecrane plate? Domnișoara Wilkinson m-a informat ulterior: „În sala noastră de conferințe se aflau aproximativ 30 de reprezentanți ai presei Înarmați cu blocnotesuri. Ambasadorul Portman stătea În picioare pe un podium În față. Imaginea sa era proiectată pe un ecran dual digital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
au aprins flacăra entuziasmului În ea. „Am avut noroc“, spune Britney. „Am urmat cursul unui profesor care era cu adevărat interesat de munca lui“. Rezultatul? S-a născut un om de știință. După multe alte cursuri urmate În discipline științifice, domnișoara Schmidt a fost acceptată la licență la UCLA, pentru fizică planetară, și la Universitatea din Chicago pentru cosmochimie. Nu poți aprinde flacăra entuziasmului În cineva dacă aceeași flacără nu arde deja În tine. Hilarie Rooney, directoarea Școlii Elementare din Laytonsville
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
afirmațiile științifice. Dar tânărul profesor Ion Mihăilescu din Padina Buzăului, crescut în frică de Dumnezeu și dragoste de neam, era iubit de toți elevii (tatăl său luptase la Mărășești scăpând cu viață prin minune). Se căsătorise în acel an cu domnișoara Fernanda Morro, care venise în România cu fratele dânsei, inginer din Italia, în urma unor acorduri economice, și fusese numită profesoară de italiană și franceză. Italianca era de o gingășie trupească și sufletească cuceritoare; se îndrăgostise de plaiurile românești și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a surprins-o nepregătită. Aveam oarecare experiență din timpul practicii pedagogice, când copiii (elevi de la Școala primară de aplicație), puși în situații neprevăzute, dau cele mai autentice răspunsuri sau iau atitudini identice cu expresia stării lor sufletești. E foarte greu, domnișoară, să poți face caracterizarea psihologică a cuiva numai în urma unei discuții, fără să cunoști întregul spectru de manifestări în situații normale și apoi excepționale de care dispui. Știi că mă simt puțin stânjenită după cele ce mi-ai spus? Domnișoara-psiholog
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alte boli lumești? Mă, am fost drept să-ți spun, când eram mai tânăr... Și v-ați tratat? Da, sigur. Că acum nu mai am nimic! Cred, dar poate urmările bolilor au făcut să nu puteți avea copii. Soția era domnișoară când v ați căsătorit sau fusese... măritată? Da, mă, a fost fată mare, că avea doar 15 ani! Atunci mai mult ca sigur că dumneavoastră sunteți vinovat. Mă, știi că-mi place ce mi-ai spus. Îi gâdilasem amorul propriu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un băiat, erau necăsătoriți. Rudele ei erau alarmate și o mătușă îi spunea: Maică, la strung dacă-l faci și nu iese așa cum vrei tu! Nu este, nu mă mărit, spunea fata. Așa că i-am făcut o vizită în familie: Domnișoară, am auzit că aștepți un bărbat așa și așa... Da, domnule, a răspuns ea serioasă. Eu sunt acela! De ești dumneata, poți să mă ceri în căsătorie, de nu, poți să pleci! M-a încântat atitudinea ei. Am povestit pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adoptiv. O rog să nu se tulbure. Ea nu cred că moștenește nici una din virtuțile tatălui adoptiv. Poate abia acum află că binele și îndestularea în care a trăit erau prețul durerii, al adevărului care i se revelează. Iertați-mă, domnișoară Coliban. Dumnezeu vă iubește și de aceea v-a descoperit acum această taină. Ca să știți că, genetic, nu purtați nimic din lumea în care trăiți. Eliberarea fratelui Ion Prin 1968 a fost eliberat și fratele mijlociu, Ion. Un decret schimbase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
calea mașinii sale sport în timp ce mergea pe stradă, nu considera că este sub demnitatea lui să-i pălmuiască și să-i lovească cu picioarele în public pe șoferi sau pietoni. Escapadele lui erau de notorietate publică. S-a îndrăgostit de domnișoara Doleti Dumitrescu, fiica unui viticultor din Tohan, județul Buzău. Primarul i-a căsătorit, ceea ce a provocat un scandal. A promis că va pleca din România, dar și-a încălcat promisiunea făcută lui Iorga și lui Argetoianu. După căsătoria aceasta morganatică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
după conferință. S-a întors în 1939, iar Iorga i-a oferit prompt un post de translator din greacă, latină sau italiană la Institutul lui de Istorie Universală. În timpul discuției, Iorga a vorbit liber despre prietenii lui anticari evrei etc. Domnișoara Colombo s-a decis să-i dezvăluie lui Iorga (într-o scrisoare) originea ei evreiască. Iorga i-a răspuns în italiană: "Signora, vreau să fiu și eu sincer. Nimeni nu este vinovat de faptul că aparține unei națiuni sau unei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Institut afecțiunea necesară prestării cu succes a unui efort colectiv. Sper că vă voi putea ajuta în alte privințe. De credeți că vă pot fi de vreun ajutor, dați-mi de știre. Sînt la dispoziția dumneavoastră. Semnat, Nicolae Iorga"29. Domnișoara Colombo era evreică sefardă latină (italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din spațiul îngrădit al gropii stâncoase. A mai trecut o zi de când am scris cele de mai sus. Vremea continuă să fie excelentă. De la sosirea mea aici nu am primit încă nici o scrisoare, ceea ce pare puțin curios. Fosta mea secretară, domnișoara Kaufman, are amabilitatea de a-mi reține la Londra valul în continuă descreștere al corespondenței de afaceri. Dar, la urma urmelor, de la cine aș dori să primesc vești, cu excepția lui Lizzie, care, probabil, e plecată în vreun turneu? Am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deși și acest lucru îmi chinuia mintea), ci pentru că mi-am știrbit prestigiul față de mine însumi. Ce nevoie am eu de scrisori în condițiile actuale, de ce tânjesc după ele, de ce sunt surprins că nimeni nu-mi scrie? Am aranjat cu domnișoara Kaufman ca scrisorile de afaceri să-mi fie reținute la Londra. Urma să-mi trimită doar scrisorile sosite de la prieteni. Și, așa cum mă lămuresc singur, se vede că nu am prieteni. Dar eram interesat să primesc o anumită scrisoare, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un sandviș cu brânză și o grețoasă plăcintă de carne de porc. Am rămas un timp, trecându-mi în revistă corespondența. Nu mă sinchiseam de prezența celorlalți și nu-mi păsa de faptul că-și dădeau seama. Scrisorile, trimise de domnișoara Kaufman, aveau toate caracter personal, dar erau lipsite de interes. Printre ele se găsea una singură care altă dată mi-ar fi făcut plăcere, trimisă de Sidney Ashe, care-mi descria evenimente comice din Stratford, Ontario. Era și o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce doresc. Eram îmbrăcat în pantaloni de pânză murdari și ușor suflecați, și o cămașă albastră, cam volantă, dar asemenea costum putea fi tolerat dimineața, chiar în prezența fotoliilor îmbrăcate în brocart. Am spus: — Scuzați-mă, doresc să știu dacă domnișoara Vamburgh mai locuiește aici. Omul îmi aruncă o privire ciudată și-mi răspunse: — Domnul și doamna Arbelow se găsesc în holul mare, domnule. Sfinte Dumnezeule! Am intrat pe ușa pe care mi-a indicat-o. Holul mare, cu o imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mare ca să o pot lua cu mine în buzunarul fulgarinului, după cum socoteam eu c-ar fi necesar. Desigur îmi trecusem în revistă și propriile instrumente, ridicol de sărăcăcioase: șurubelnițe, dar nici un fel de daltă, și numai un ciocan mic „pentru domnișoare“. Acum, în amurgul târziu, scormoneam de zor, la lumina unei lumânări, într-un spațiu pe care-l descoperisem în spatele chiuvetei și care părea să fie o ascunzătoare pentru felurite obiecte. Scotocind prin lemnăria umedă și putredă și printr-o colonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că apartamentul lui James e înfiorător și nu se poate locui în el. Firește, nu-i invit niciodată acolo. De altfel, nu invit pe nimeni. Mă instalez în rolul meu de unchi-preot celibatar? Ieri am invitat-o pe secretara mea, domnișoara Kaufman - despre care se poate să nu fi pomenit până acum - la o cafea în oraș și am ascultat o lungă și jalnică poveste despre bătrâna ei mamă. Am invitat-o și pe Rosemary Ashe la prânz într-o bodegă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
James e nefolosit și am încuiat ușa. Am luat însă în primire biroul, și acolo am adunat piesele mele favorite din colecția de animale de jad, demnă de a figura printre posesiunile oricui. Presse-papiers-urile care-mi apasă hârtiile și scrisorile (domnișoara Kaudman încă mi-e de mare folos, slavă Domnului) sunt două pietre: cea roz, stropită și dungată pe care i-am dăruit-o lui Hartley, și cea cafenie cu cercuri albastre pe care i-am dat-o lui James. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apelor fluviului, înălțându-se și prăbușindu-se. Aștept. Lui Peregrine urmează să i se discearnă o distincție pentru serviciile sale în slujba păcii. Rosina a plecat în America, să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și cu un tânăr actor frenetic, pe nume Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și locuiește în Australia; există momente când sunt absolut convins că și ea a murit. Peregrine a deschis ușa și s-a prăvălit la pământ, ciuruit de gloanțe. La urma urmei, a murit ca un erou la datorie. Prânzul cu domnișoara Kaufman. Sidney a sosit la Londra ca să discute cu Rosemary. Rosina a vorbit la un miting în Trafalgar Square. Lizzie și cu mine îl urmărim pe Gilbert la televizor. Unchiul Abel, dansând cu mătușa Estelle, abia de-i atinge mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ori de câte ori ascult muzică de Wagner, îmi amintesc de Clement murind și plângând peste propriul ei pat de moarte. În iad sau în purgatoriu, nu cred că va fi nevoie de alte torturi, mai rafinate. O săptămână aglomerată. Luat prânzul cu domnișoara Kaufman și aranjat ca mama ei să fie internată într-o confortabilă și costisitoare „casă de bătrâni’“. Se pare că eu voi suporta cheltuielile. Încep să devin sfânt, în cele din urma? Luat o băutură cu Rosina. Se gândește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]