9,278 matches
-
agricultură, apă suficientă, păduri întinse - a oferit condiții favorabile pentru stabilirea și dezvoltarea așezărilor, a desfășurării activităților omului pe teritoriul zonei Câmpia Boianului. Așa cum reiese dintr-un hrisov dat la Curtea de Argeș la 7 iunie 1423 Dan al II - lea Basarab, domnitor cu unele întreruperi al Țării Românești între august 1420 și iunie 1431, așezarea Potcoava exista sub acest nume încă din această perioadă. Cel mai vechi sat atestat documentar este Sinești - Valea Merilor, cunoscut în vechime și sub numele de Osica
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
Basarabia în 1755 și vel serdar în 1756. El a fost de asemenea caimacam de Craiova, capuchehaie, spătar, vel postelnic, dar și domnitor, atât în Țara Românească (oficial între mai 1770 - octombrie 1771, deși a continut să elibereze acte ca domnitor până în 1774), cât și în Moldova (11 mai 1788 - octombrie 1788). A trecut prin politicile vremii luptând în special împotriva Rusiei. <br>
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859-1866 dintre cele două
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859-1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I. Cele două state, Țara Românească și Moldova, și-au început existența ca vasale ale Coroanei Ungariei, stare de vasalitate care a durat până la obținerea independenței în 1330 pentru
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
două principate au devenit formal vasalele Imperiului Otoman (în 1476 Țara Românească și în 1538 Moldova). Totuși, Principatele Române și-au păstrat autonomia în toate aspectele privind politica internă și cu unele limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadelor în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Unul dintre cei mai importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Prusia și Sardinia-Piemont, era privită ca un pericol pentru propriile interese în zonă de Imperiul Austriac, Regatul Unit și Imperiul Otoman. Negocierile din timpul sus-amintitului tratat au dus la aprobarea unei uniuni minimale, în care urmau să fie aleși doi domnitori la București și Iași, cu două organe legiuitoare, urmând ca la Focșani să funcționeze un organ legislativ comun, care să ia decizii în domenii de interes comun, precum cel al taxelor și impozitelor. O altă hotărâre care viza soarta celor
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
sociale, care urmau să dezbată viitorul celor două țări. În 1859, profitând de ambiguitatea textelor înțelegerilor finale, care prevedeau existența a două domnii, dar nu împiedica una și aceeași persoană să fie aleasă pe ambele tronuri, a fost ales ca "Domnitor" al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a marilor puteri. Acesta însă nu a realizat unirea Principatelor dar a facilitat calea către aceasta, lăsând problema în mâinile românilor. Prin dubla
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
aceasta, lăsând problema în mâinile românilor. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza poporul român a înfăptuit el, mai întâi, unirea personală (1859) și apoi unirea completă (1864). La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova. La 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite. Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
poporul român a înfăptuit el, mai întâi, unirea personală (1859) și apoi unirea completă (1864). La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova. La 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite. Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite. Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
sugerat că autoritățile preferau să se ocupe de aceste cazuri discret, ca nu cumva să facă publicitate „acestui viciu”, prin pedepsele publice.[citation needed] Primele referiri cu privire la incriminarea din punct de vedere legal a relațiilor sexuale homosexuale apar în vremea domnitorului Vasile Lupu (1595-1661), legislația de atunci prevăzând pedeapsa cu moartea pentru astfel de practici sexuale. În Codul Penal promulgat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, inspirat mai ales de legislația franceză în domeniu, care abolise deja incriminarea penală
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
publice.[citation needed] Primele referiri cu privire la incriminarea din punct de vedere legal a relațiilor sexuale homosexuale apar în vremea domnitorului Vasile Lupu (1595-1661), legislația de atunci prevăzând pedeapsa cu moartea pentru astfel de practici sexuale. În Codul Penal promulgat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, inspirat mai ales de legislația franceză în domeniu, care abolise deja incriminarea penală a homosexualității în anul 1791, nu existau diferențe între tratamentul relațiilor sexuale hetero sau homosexuale, în sensul că relațiile sexuale anale
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
1851 este ctitorită Biserica Sfânta Treime, lăcaș de cult ortodox pentru locuitorii din Burdujeni. Edificiul a fost construit în zona centrală a așezării, pe „Ulița mare”. Cea dintâi lege a împroprietăririi pusă în aplicare prima oară în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apoi repetată în 1879, sub domnia lui Carol I, și în anii 1922-1926, sub regele Ferdinand I, a schimbat mult în bine situația și viața socială a populației rurale. În Burdujeni primele împroprietăriri s-au făcut abia
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
rîul Camenca așa sînt așezate și localitățile comunei Camenca. Satul Camenca este atestat pentru prima dată în anul 1604. După legenda se spune că locul unde este satul era moșia mănăstirii Golia din Iași, moșie care a fost dăruită de domnitorul Moldovei Vasile Lupu. În defleul format pe rîul Camenca de stînci locul numit „Între stînci” este locul numit „Lucăceni” unde a fost așezat pentru prima dată s.Camenca. Satul era departe de apă și oamenii s-au strămutat mai la
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
se redactează acte după forma celor domnești, banii Olteniei băteau monede cu propria lor efigie, banul fiind și singurul dregător care avea dreptul să pronunțe pedepse capitale. Marele Ban al Olteniei avea și rolul de judecător pentru Oltenia și în lipsa domnitorului, pentru întreaga Țară Românească. Avea dreptul să împartă teritoriul Olteniei în unități administrative conduse de bani mici sau bănișori, subordonați Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la Severin, Strehaia, Tismana, Râmnic și Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
bănișori, subordonați Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la Severin, Strehaia, Tismana, Râmnic și Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală, al doilea om în stat, după domnitorul Țării Românești. În urma conflictelor dintre puternica familie a boierilor Craiovești și domnitorul Mihnea cel Rău s-a ajuns la împărțirea moșiilor lor din împrejurimile târgului Craiovei fapt care a dus la mărirea orașului. Boierii Craiovești ripostează și reușesc să-l
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Tismana, Râmnic și Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală, al doilea om în stat, după domnitorul Țării Românești. În urma conflictelor dintre puternica familie a boierilor Craiovești și domnitorul Mihnea cel Rău s-a ajuns la împărțirea moșiilor lor din împrejurimile târgului Craiovei fapt care a dus la mărirea orașului. Boierii Craiovești ripostează și reușesc să-l alunge de pe tron, după cîteva luni, pe Mihnea cel Rău , care se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
strângă o armată puternică, revenind cu pretenții asupra domniei. A fost, însă, înfrânt și ucis de către Neagoe Basarab, alt membru al familiei Craioveștilor, în lupta din vara anului 1512. Neagoe Basarab (1512 - 1521), se așază pe tron devenind astfel, primul domnitor din familia Craioveștilor. Acesta susținea că este fiu al lui Basarab cel Tânăr, dar în realitate, era fiul natural al lui Pîrvu Craiovescu. Aveau să urmeze la domnie și alți membri ai familiei: Radu Șerban (1602 - 1611) impus pe tron
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor turcilor de a instaura o dominație efectivă în Țara Românească. Bănia Olteniei avea un larg statut de independență administrativă, judecătorească și militară, fără altă legătură cu domnia țării decât plata unui tribut către domnitorul Țării Românești care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă, admisă prezența turcilor în regiune lucru care a generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel Rău de a diminua puterea banilor. În
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
secolului al-XVI-lea, se ridicase, în special în Oltenia, o clasă boierească foarte puternică și bogată. Această clasă ridicată din rîndul micii boierimi și a ostașilor era interesată în apărarea privilegiilor lor, fapt care apropie mult politica boierimii de cea a domnitorului. Datorită polului administrativ al Băniei, toți marii boieri din Oltenia sînt obligați să-și facă case și palate boierești în Craiova pentru a-și apăra mai bine interesele pe lîngă bănia Craiovei. Aceștia încep să-și construiască o mulțime de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
lui Mihai numită și a Buzeștilor. Craioveștii și Buzeștii au ridicat numeroase construcții pe care le-au înzestrat cu tipărituri și manuscrise. În secolul al-XVII-lea boierimea craioveană încearcă să-și instituie propriul său regim politic nobiliar și să domine autoritatea domnitorilor. În acest cadru, dispunînd de Marea Bănie de Craiova , boierii craioveni dețin o putere discreționară care depășea granițele Olteniei. Amplificarea autorității Marelui Ban al Olteniei este rezultatul perioadelor de criză repetată a puterii voievodale și a dezvoltării puterii autogene a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
vid imens de putere în Craiova și în toată Oltenia. În 1735 în Craiova mai existau doar 836 de familii, numărând în jur de 4 000 locuitori. Țara Românească nu putea revendica Oltenia pentru că aparținea Imperiului Habsburgic, iar după 1739, domnitorii fanarioți n-au avut puterea necesară să se impună fără aprobarea oltenilor. Turcii erau încolțiți de ruși și austrieci, s-au mulțumit să întărească paza cetăților de la Dunăre de teama atacurilor și jafurilor haiducilor. După un puseu de violențe care
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Domnului), care este un adevărat loc de pelerinaj. Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care -spune legenda - ar fi fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Domnitorii Țării Românești au trimis, de cîteva ori, caimacani, pentru a aduce sub ascultare regiunea dar aceștia erau imediat alungați sau uciși. Banii Olteniei au reprezentat, în această perioadă, doar șefii miliției locale menită sa apere proprietățile boierilor de haiduci. Cei
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
declarat al realipirii de trupul Țării Românești , a ajutat pe cît a putut pe țărani în disputele cu boierii dar, boier fiind, a fost un apropiat și al banilor și marilor boieri. A reușit să strîngă fonduri chiar și de la domnitorii fanarioți cărora a știut să le întrețină iluzia revenirii în regiune. În 1747 a construit mănăstirea care îi poartă numele (Obedeanu). Anul 1754, tot Constantin Obedeanu a înființat primul spital modern al Craiovei , pînă atunci existînd doar bolnițe la unele
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
la normalitate se petrece în 1770-1771, când Craiova devine capitala Țării Românești. Bucureștiul era disputat între oștile rusești și cele turcesti iar capitala Țării Românești este mutată la Craiova, domnul Emanuel Giani-Ruset urmărind din Oltenia desfășurarea ostilităților. Ce nu reușiseră domnitori puternici și imperii, a reușit un fanariot închinat turcilor. Acesta era numit caimacan al Olteniei dar nu îndrăznise să se prezinte în Craiova. Spre uimirea craiovenilor, aceștia se trezesc cu Russet venind cu familia și câțiva slujitori spunînd că trebuie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]