9,239 matches
-
elicea este o curbă strâmbă, deci situată într-un spațiu tridimensional, având o proprietate esențială care o deosebește de toate celelalte curbe strâmbe: are raportul dintre curbură și torsiune constant. Cea mai simplă elice posibilă este definită prin următoarele trei ecuații scrise într-un sistem de coordonate cartezian: Atunci când parametrul "t" crește, iar sistemul cartezian ales este drept, punctul formula 10 descrie o elice cu torsiunea pozitivă în jurul axei formula 11. În coordonate cilindrice formula 12, aceeași elice este descrisă de ecuațiile: Toate celelalte
Elice () [Corola-website/Science/306070_a_307399]
-
următoarele trei ecuații scrise într-un sistem de coordonate cartezian: Atunci când parametrul "t" crește, iar sistemul cartezian ales este drept, punctul formula 10 descrie o elice cu torsiunea pozitivă în jurul axei formula 11. În coordonate cilindrice formula 12, aceeași elice este descrisă de ecuațiile: Toate celelalte elice se obțin din aceasta printr-o rotație, o translație sau o schimbare de scală. Lungimea elicei generale definită într-un sistem de coordonate cartezian prin ecuațiile: cu formula 19, este dată de formula 20. Curbura acestei elice generale este
Elice () [Corola-website/Science/306070_a_307399]
-
axei formula 11. În coordonate cilindrice formula 12, aceeași elice este descrisă de ecuațiile: Toate celelalte elice se obțin din aceasta printr-o rotație, o translație sau o schimbare de scală. Lungimea elicei generale definită într-un sistem de coordonate cartezian prin ecuațiile: cu formula 19, este dată de formula 20. Curbura acestei elice generale este formula 21, iar torsiunea ei este formula 22.
Elice () [Corola-website/Science/306070_a_307399]
-
cantitative, cuantificante precis de modalitate. Știință posedă și utilizează atât concepte calitative precum timp, spațiu, forța, acțiune, viteza, energie, masa, precum și concepte-sensuri cantitative, utilizate ca măsuri ale realității sau teoretizării formale ale realității, precum conceptele de număr, funcție, relație funcțională, ecuație diferențiala, pentru a descrie cantitativ obiecte și procese naturale, pentru a oferi predicții anticipate ale acelor fenomene, care pot avea urmări pozitive sau negative importante asupra omului sau societății. În orice spațiu al practicii sau teoriei conceptualizant-creative ne situăm, orice
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]
-
liberale. Ca prețuire a activității sale, în 1836 este ales ca membru străin al Academiei Regale de Științe din Suedia. În 1828, concomitent cu Abel, a creat teoria funcților eliptice. În 1839 utilizează cu succes coordonatele eliptice la rezolvarea unor ecuații diferențiale. Jacobi a introdus funcțiile "theta" pe care le-a reprezentat sub formă de serii trigonometrice, funcții care ulterior aveau să joace un rol important în studiul funcțiilor eliptice. Mai târziu, după modelul acestor funcții, Henri Poincaré a creat funcțiile
Carl Gustav Jacob Jacobi () [Corola-website/Science/304879_a_306208]
-
devenit unul dintre cele mai importante centre pentru fizică din lume. În 1925, Born și Werner Heisenberg au formulat reprezentarea mecanică matriceală a mecanicii cuantice. În anul următor, el a formulat interpretarea astăzi devenită standard a pentru ψ*ψ din ecuația lui Schrödinger, pentru care a fost distins cu Premiul Nobel în 1954. Influența lui s-a extins mult dincolo de propriile sale cercetări. , , , Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, , Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf și-au făcut toți studiile de doctorat sub Born
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
prin depunerea unei intrări pentru premiu. Întrucât Klein a refuzat să-l supravegheze, Born a arajat să-l aibă ca supervizor pe Carl Runge. și Karl Schwarzschild au devenit celilați examinatori ai lui. Pornind de la lucrarea sa, Born a dezvoltat ecuațiile pentru condițiile de stabilitate. Pe măsură ce devenea mai interesat de subiect, el și-a construit un aparat cu care își putea testa experimental predicțiile. Pe 13 iunie 1906, rectorul a anunțat că Born a câștigat premiul. O lună mai târziu, a
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
la acea dată, pentru că oferea posibilitatea de a reveni la fizica clasică deterministă. Born nu voia să accepte, întrucât ea intra în contradicție cu faptele stabilite de experiment. El a formulat interpretarea acum devenită standard a pentru ψ*ψ în ecuația lui Schrödinger, interpretare pe care a publicat-o în iulie 1926. Într-o scrisoare adresată lui Born la 4 decembrie 1926, Einstein a făcut celebra sa remarcă privind mecanica cuantică: Acest citat este adesea descrisă ca „”. În 1928, Einstein i-
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
fizică, fost director al Colegiului „Costache Negruzzi”, Iași. Prenumele copiilor: Adrian, Ovidiu. Liceul „N. Bălcescu”, Călărași, 1959. Facultatea de fizică, Universitatea „Al.I.CUZA”, Iași, 1965, șef de promoție. Doctor în fizică din 1977 cu o teză de doctorat asupra ecuațiilor cinetice cuantice pentru gaze moleculare care a fost publicată integral in "Studii și Cercetări de fizică", Ed Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the Quantum Kinetic
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
prin formula cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu. De asemenea a introdus noțiunea de distanță între două mulțimi și a construit funcții reale, neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcții Pompeiu. Este creatorul școlii matematice de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și de mecanică. Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția se reduce la
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
care eforturile tangențiale sunt în funcție de deformare, la fluide ele sunt funcție de viteză de deformare. Gradul în care opun rezistență se numește viscozitate. Efortul normal (la suprafață de separație) se numește presiune. Comportamentul fluidelor poate fi descris printr-un set de ecuații parțial-diferențiale: ecuațiile de conservare a masei, a conservării impulsului, a momentului unghiular (ecuațiile Navier-Stokes) și a conservării energiei. Mecanică fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, al gazelor și Hidrostatica pentru studiul mediilor lichide. Din punctul de vedere stării de agregare
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
tangențiale sunt în funcție de deformare, la fluide ele sunt funcție de viteză de deformare. Gradul în care opun rezistență se numește viscozitate. Efortul normal (la suprafață de separație) se numește presiune. Comportamentul fluidelor poate fi descris printr-un set de ecuații parțial-diferențiale: ecuațiile de conservare a masei, a conservării impulsului, a momentului unghiular (ecuațiile Navier-Stokes) și a conservării energiei. Mecanică fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, al gazelor și Hidrostatica pentru studiul mediilor lichide. Din punctul de vedere stării de agregare, fluidele se
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
deformare. Gradul în care opun rezistență se numește viscozitate. Efortul normal (la suprafață de separație) se numește presiune. Comportamentul fluidelor poate fi descris printr-un set de ecuații parțial-diferențiale: ecuațiile de conservare a masei, a conservării impulsului, a momentului unghiular (ecuațiile Navier-Stokes) și a conservării energiei. Mecanică fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, al gazelor și Hidrostatica pentru studiul mediilor lichide. Din punctul de vedere stării de agregare, fluidele se clasifică în: Din punctul de vedere al aplicării legii lui Newton
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat în grade, iar formula 2 este o constantă matematică. Într-un sistem de coordonate "x-y", cercul cu centrul ("a", "b") și raza "r" reprezintă mulțimea tuturor punctelor ("x", "y") astfel încât Această ecuație rezultă din teorema lui Pitagora aplicată la orice punct de pe circumferința: raza este ipotenuza unui triunghi dreptunghic, a cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
y") astfel încât Această ecuație rezultă din teorema lui Pitagora aplicată la orice punct de pe circumferința: raza este ipotenuza unui triunghi dreptunghic, a cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la Această ecuație poate fi scrisă și parametric folosind funcțiile trigonometrice sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
din teorema lui Pitagora aplicată la orice punct de pe circumferința: raza este ipotenuza unui triunghi dreptunghic, a cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la Această ecuație poate fi scrisă și parametric folosind funcțiile trigonometrice sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu axa "x". O parametrizare rațională
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu axa "x". O parametrizare rațională este: În coordonate omogene, fiecare secțiune conică cu ecuația cercului este de forma: Poate fi demonstrat că o secțiune conică poate fi un cerc doar dacă punctele I(1: i: 0) și J(1: −i: 0) sunt în secțiunea conică. Aceste puncte mai sunt numite "puncte circulare la infinitate
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
forma: Poate fi demonstrat că o secțiune conică poate fi un cerc doar dacă punctele I(1: i: 0) și J(1: −i: 0) sunt în secțiunea conică. Aceste puncte mai sunt numite "puncte circulare la infinitate". În coordonate polare, ecuația cercului este: unde "a" este raza cercului, "r" este distanța de la origine la centrul cercului, și φ este unghiul măsurat trigonometric de la axa "x" la linia care conectează originea cu centrul cercului. Pentru un cerc cu centrul în origine, "r
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
φ este unghiul măsurat trigonometric de la axa "x" la linia care conectează originea cu centrul cercului. Pentru un cerc cu centrul în origine, "r" = 0, aceasta se reduce la "r" = "a". Cand "r" = "a", sau când originea este pe cerc, ecuația devine În cazul general, ecuația poate fi rezolvată pentru r: soluția cu un semn minus în fața rădăcinii pătrate având aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
de la axa "x" la linia care conectează originea cu centrul cercului. Pentru un cerc cu centrul în origine, "r" = 0, aceasta se reduce la "r" = "a". Cand "r" = "a", sau când originea este pe cerc, ecuația devine În cazul general, ecuația poate fi rezolvată pentru r: soluția cu un semn minus în fața rădăcinii pătrate având aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă formula 19. Ecuația generalizată formula 20 pentru
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
a", sau când originea este pe cerc, ecuația devine În cazul general, ecuația poate fi rezolvată pentru r: soluția cu un semn minus în fața rădăcinii pătrate având aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă formula 19. Ecuația generalizată formula 20 pentru "p" real, "q" real și "g" complex este numită uneori "cercul generalizat". Aceasta devine ecuația de mai sus cu formula 21, deoarece formula 22. Nu toate cercurile generalizate sunt chiar
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
În cazul general, ecuația poate fi rezolvată pentru r: soluția cu un semn minus în fața rădăcinii pătrate având aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă formula 19. Ecuația generalizată formula 20 pentru "p" real, "q" real și "g" complex este numită uneori "cercul generalizat". Aceasta devine ecuația de mai sus cu formula 21, deoarece formula 22. Nu toate cercurile generalizate sunt chiar cercuri: un cerc generalizat este fie un cerc, fie
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă formula 19. Ecuația generalizată formula 20 pentru "p" real, "q" real și "g" complex este numită uneori "cercul generalizat". Aceasta devine ecuația de mai sus cu formula 21, deoarece formula 22. Nu toate cercurile generalizate sunt chiar cercuri: un cerc generalizat este fie un cerc, fie o linie. OBSERVATII: 1) Dreapta intersectează cercul în două puncte, M1 și M2, scrise concentrat M1,2. În
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
mai sus cu formula 21, deoarece formula 22. Nu toate cercurile generalizate sunt chiar cercuri: un cerc generalizat este fie un cerc, fie o linie. OBSERVATII: 1) Dreapta intersectează cercul în două puncte, M1 și M2, scrise concentrat M1,2. În consecință, ecuația dvs. r = r 0 \cos(\theta - \varphi) + \sqrt{a^2 - r 0^2 \sin^2(\theta - \varphi)} se scrie corect astfel r1,2 = R[-s.cos(θ-ε)± Sqrt[1-[s.sin(θ-ε)]^2]] = R.rex1,2[θ,S(s,ε)], care sunt
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
are centrul ("a", "b") și raza "r", atunci linia tangentă este perpendiculară la linia care unește ("a", "b") cu ("x", "y"), astfel are forma ("x"−"a")x+("y"−"b")y = "c". Evaluând la ("x", "y") determină valoarea lui "c" și ecuația tangentei este sau Daca "y"≠b atunci panta acestei drepte va fi Aceasta poate fi aflată și folosind diferențierea. Când centrul cercului este la origine atunci ecuația liniei tangente devine și panta ei va fi Un unghi înscris este jumătate
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]