7,949 matches
-
pe atunci aceasta avea un caracter exclusiv religios. Desigur că neamurile din Europa cunoșteau și cântece, și jocuri cu mult Înainte ca preoții creștini să ajungă la ei, să Întemeieze mănăstiri și să Învețe pe alții să cânte. Deci, În evul mediu, viața muzicală se desfășoară În mănăstiri, religia fiind singura ei temă. Dar și această epocă ia sfârșit. Europa se vede primejduită din toate direcțiile. Seminții străine amenință să năvălească. În asemenea Împrejurări preotul nu mai putea juca rolul principal
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
Veneția, erau centre de o extraordinară prosperitate, cu meșteșugari talentați, artă și arhitectură deosebită, planuri urbane unice, cu splendidă poezie și muzică și o redescoperire entuziastă a vechii lumi grecești și romane. Ceea ce generațiile de mai tîrziu aveau să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
posibilitatea ca cetățenii să aleagă și să respingă, prin alegeri, reprezentanții împuterniciți să legifereze a rămas în mare măsură străină atît de teoria cît și de practica democrației. Am văzut, de asemenea, că alegerea reprezentanților s-a dezvoltat îndeosebi în Evul Mediu, cînd monarhii și-au dat seama că pentru a impune taxe, a aduna oștiri și a face legi, aveau nevoie să obțină acordul nobilimii, clerului superior și al cîtorva oameni de rînd nu tocmai lipsiți de importanță. Așadar, pînă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și în Proverbe 3.16) se amintesc destinele ascunse din mâna stângă și cea dreaptă. Preocupările studierii palmelor s-au dezvoltat grație numeroaselor contacte cu lumea arabilor. În Antichitate, Galenus (130-200) era atent la valoarea clinică a liniilor palmelor. În Evul Mediu, palma era discutată de Tomas d’Aquino (1224-1274). John Lyndgate (1370-1420) considera liniile palmare drept un semn al divinității, iar Paracelsus (1493-1541) a transformat discuția semnelor palmare în știință. Contele de Saint Germain (1710-1784), aventurier savant, a scris un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a avea pe cineva la degetul mic etc. Conținutul unei părți a expresiilor citate ne indică faptul că degetele erau implicate în actele magiei de contact sau ale celei simpatetice. „Alfabetul digital - scrie R. Graves - era utilizat și de vrăjitoarele Evului mediu, deoarece rapoartele Inchiziției menționează existența unor înțepături tainice pe degetele femeilor osândite.” 4. În practicile magice, în cultele fertilității, ale fecundității și în magia erotică erau implicate, într-un fel sau altul, toate degetele mâinii (mai ales ale celei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și la egipteni, care îl asociau numărului sacral șase, număr “plin, divin și perfect”. Apollo era și un zeu vindecător, iar inelarul se numea la romani și digitus medicinalis (deget medical), deoarece medicii antici, iar apoi și vracii, și farmaciștii Evului mediu, amestecau cu el diferite unsori tămăduitoare și tot cu el le aplicau pe rana bolnavului. 9. Poate și în virtutea legii inversării contrariilor, specifică gândirii mitico-simbolice, în care noțiunile de mic-mare, slab-puternic se inversează, piticul din basm dovedindu-se mai
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
formator al opiniei publice, care a participat activ la schimbările de ordin politic 21. Nevoia de adaptare a Bisericii la noile realități ale modernității, în care comunitățile religioase cu toată măreția, puterea și coerența lor firească au decăzut constant după Evul Mediu târziu, a fost iminentă (Decăderea s-a produs din mai multe motive, dintre care două foarte importante și legate de sacralitatea unică a acestor comunități. Acestea au fost: 1. efectul călătoriilor de explorare a lumii din afara Europei, care a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dintre Biserică și stat, ci sunt numai un expedient prin care Biserica face concesiuni statului pentru a obține de la dânsul acele drepturi pe care el nici nu are voie să le nesocotească"472. Această concluzie reflecta viziunea Bisericii (încă din Evul Mediu) privind raportul stat-Biserică, ce nu putea avea ca rezultat decât superioritatea Bisericii și făcându-se o diferență clară între planul spiritual și cel al lumii concrete. Importanța temei concordatelor a fost scoasă în evidență și de numeroasele articole și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
puțin o dată pe săptămână o foaie catolică"642. Într-un alt articol din aceeași publicație s-a tratat tema "Învățământul superior catolic", afirmându-se că "Universitatea însăși, în forma ei de astăzi, este o creație a Bisericii Catolice din timpul Evului Mediu"643, menționându-se apoi că: "Vitregia timpurilor, însă și răutatea oamenilor au smuls din mâinile Bisericii aceste institute de înaltă cultură și de cele mai multe ori au făcut din ele, tocmai în numele științei, dușmani înverșunați ai Bisericii"644. După prezentarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
minoritaire, L'église catholique, opinion publique, medias, Presse Traducere realizată de Dana Maria MĂTĂȘEL În aceeași serie au apărut (selectiv): Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și alegerea Papei Benedict al XV-lea a produs schimbări în cadrul ierarhiei bisericești: au fost înlocuiți toți cei care ocupaseră poziții importante și își manifestaseră ideile profund anti-moderniste. Prin enciclica Ad Beatissimi, Papa își expune noua viziune (modernă). Încă din Evul Mediu, Suveranii Pontifi au cerut pentru actele lor întâietatea și jurisdicția universală; acest lucru a fost dobândit într-o anumită măsură datorită evoluției tehnice și modernizării societății în 1931, când a fost creat postul de Radio Vatican, ce a permis
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un respect necesar" / 277 Abstract / 289 Capitolul 1 Literatura Desperado 1.1. Trans-romanul Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin antichitatea greacă, evul mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și în caz de dezechilibru — discrazia generează boala; natura sau fizisul este o calitate proprie, individuală, care reglementează armonia dintre umori și este diferită de la un individ la altul. Toate scrierile sale sunt integrate în Corpus Hippocraticum, realizat la începutul Evului Mediu. în total vreo 60 de texte (cărți), cele mai multe în dialect ionian. Când prezintă bolnavi, le dă toată cartea de vizită. Bolile sunt redate în toată simptomatologia lor, cu sublinieri principiale și în stil foarte concis, aforistic, nelipsind circumstanțele îmbolnăvirii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca fondatorul ginecologiei și obstetricii. Probleme ca: virginitate, pubertate, fecundație, patologie ginecologică, naștere etc. sunt judicios tratate. Adversar al avortului, Soranos propune proceduri anticoncepționale. Prescripțiile pentru naștere ca și metodele tratamentului unor maladii au fost utilizate timp de secole până în Evul mediu. Soranos s-a impus și ca pediatru, tratând problematica igienei, alimentației, selecției doicelor, abordând probleme de medicină infantilă etc. S-a ocupat de asemenea de infecții respiratorii și cutanate. Medicina antichității, prin el, a cunoscut noi progrese. O altă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin introducerea creștinismului în Dacia se deschid noi perspective în dezvoltarea spiritului dacic pregătit să asimileze atât influența medicinei romane cât și a creștinismului în extensie, ambele realități fiind binefăcătoare pentru dezvoltarea unui popor în plină metamorfoză istorică. MEDICINA îN EVUL MEDIU LA RĂSPÂNTIA DINTRE ERE De la Pacific la Atlantic lumea dorea, aștepta altceva. Vorbind de suflet și preocupându-se mai mult de plăcerile trupului, ea și-a dat seama că acest drum nu o poate salva, oamenii rămânând fatalmente în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a eternizat în lume prin dragostea de armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este perioada de mijloc, cuprinsă între antichitate și renaștere, de aproximativ un mileniu, în care dieta spirituală reorientează omenirea spre cunoașterea prin valorile creștine, prin înfrățirea dintre oameni, prin revelarea marilor adevăruri care aduceau răspunsuri la tulburătoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a eternizat în lume prin dragostea de armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este perioada de mijloc, cuprinsă între antichitate și renaștere, de aproximativ un mileniu, în care dieta spirituală reorientează omenirea spre cunoașterea prin valorile creștine, prin înfrățirea dintre oameni, prin revelarea marilor adevăruri care aduceau răspunsuri la tulburătoare întrebări: de unde
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în această trecere. Primele secole ale mileniului I s-au caracterizat prin martirajul creștinilor până în anul 312 când, împăratul Constantin cel Mare, fiul împărătesei Elena, a dat Edictul de libertate creștinilor și credinței creștine. Acest an îl putem considera începutul Evului Mediu de aproximativ 10 veacuri. Istoricii iau ca dată anul 410, al ocupări Romei de Alaric și vizigoții săi, iar cei mai mulți consideră anul 476 începutul acestui ev, respectiv data căderii Imperiului Roman de Apus, a Romei, sub Odoacru, detronatorul lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Edictul de libertate creștinilor și credinței creștine. Acest an îl putem considera începutul Evului Mediu de aproximativ 10 veacuri. Istoricii iau ca dată anul 410, al ocupări Romei de Alaric și vizigoții săi, iar cei mai mulți consideră anul 476 începutul acestui ev, respectiv data căderii Imperiului Roman de Apus, a Romei, sub Odoacru, detronatorul lui Romulus Augustus. În ceea ce privește sfârșitul epocii medievale se iau ca date anul 1453 — căderea Constantinopolului sub otomanii lui Mohamed al II-lea, sau 1492 - 1494 — descoperirea Americii de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive din acest Ev. înfăptuirile medicinii caritabile uimesc și sunt pilduitoare. în această etapă medicii au fost nevoiți să se ocupe mai puțin de cercetare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia creștină și medicina Evului Mediu nu-și propuneau să ignore cultura și medicina de până atunci, ci să le revigoreze printr-o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul omului de a se regăsi prin sănătatea integrală a ființei sale. Or, creștinismul venea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
le-au propus pentru a fi studiate în Academiile Medicale sub formă de compendii. Așa s-au format de-a lungul secolelor, serii de medici care au studiat la patul bolnavului, dar și în biblioteci și laboratoare. MEDICI CERCETĂTORI îN EVUL MEDIU RĂSĂRITEAN Înflorirea medicinei și a culturii în Bizanț a redus treptat activitatea în celebrele Atena, Alexandria și Roma. Limba greacă urca spre zenit în detrimentul limbii latine. Pentru Alexandria expansiunea arabă i-a fost fatală. Incendiile din 390 și mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domenii. Medici filosofi, creatori de școli sunt Al Razi (n. 925), Avicenna (n. 980), Averroes (n. 1126), alături de care se înscriu generații de medici arabi mai puțin vestiți care au făcut gloria medicinei arabe. Multe cărți de medicină, scrise în Evul Mediu de arabi au devenit surse de formare medicală în școlile occidentale medievale, prin sec. al XVIII-lea mai fiind încă traduse în limbile popoarelor de astăzi. Medicul Abu Bakr Muhammad Ibn Zakaria al Razi (numit Rhazes, 860 - 932 d.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ia în considerare și pe cei psihici. Medicul Abu al Hussein Ibn Abdallah Ibn Sina — Avicena (980 - 1037 d.Chr.) într-o viață relativ scurtă de 57 de ani, s-a impus ca geniu medical. Avicena scrie capodopera medicală a Evului Mediu: Al Quanum, ceea ce înseamnă „Canonul științelor medicale“. Ea cuprinde informații medicale de anatomie, fiziologie, patologie, diagnostic, tratament, igienă, regim alimentar, mod de viață sănătos. Canonul a fost utilizat drept curs obligatoriu în universitățile Evului Mediu. Avicena stabilește conexiunile între
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]