7,888 matches
-
Manolescu, Monica Lovinescu etc. -, cărțile sale cuprind azi constant tiraje de zeci de mii de exemplare) cu volumele "Minima moralia" (1988), "Jurnalul de la Tescani" (1993) și "Despre îngeri" (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. Ilustrativ în acest sens e propriul său portret: S-a născut la București, ca fiu al chirurgului Radu Pleșu și al
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
(n. 1 iunie 1956 în București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român. s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat "Cenaclul de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S.
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
îngenuncheze. El a observat că Pârvan avea o înzestrare intelectuală obișnuită, dar în ciuda „normalității” ei, mintea îi era „exercitată în toate potențele” sale, munca pentru el semnifica „asceza”, iar truda constantă pentru atingerea unui ideal se transformă într-o filozofie existențială. Viața este pieritoare, dar omul poate înfrînge moartea și uitarea prin creație, iar cel ce urmărește atingerea unui anume țel în vremelnica-i existență pământeană trebuie luat ca îndemn și simbol de suflet ardent: „... dacă nu fiecare este în stare
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
ad litteram în capacitatea mitică a cuvântului poetic de a-și conține propria semnificație. Inițiatorul "curentului deprimist" este scriitorul Gelu Vlașin. Gelu Vlașin În primul rând poezia rămâne ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personală a unei trăiri la nivel existențial. Deprimismul artistic, adică starea despre care unii care scriu texte nici măcar n-au auzit, ce să mai spun de simțit. Fără suferință artistică poezia nu există, fără trăire un poem nu poate respira. Abia apoi se transformă la nivel de
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare și construcția (exemplele moderniste, sunt Virginia Woolf, operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). Spre deosebire de literatura postmodernă, creația modernă a considerat fragmentarea și extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existențiale, ale unui conflict interior. În schimb, literatura postmodernă evită această criză. Personajele torturate și izolate, antieroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett, lumea de coșmar al lui T.S. Eliot din Țara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor narațiuni deconstruite
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de scenarist, regizor de teatru și scriitor. Următoarele sale filme sunt produse de televiziune. Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de moralitate, singurătate și credință; tinzând în același timp spre simplitatea și claritatea directă a vieții, opusă stilizării, metaforizării și alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, "Persona", unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobișnuit
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
încheierea sa deoarece fixa frontierele între state devenite aliate după încheierea Primului Război Mondial. Din punctul de vedere al statului maghiar, Tratatul de la Trianon este considerat dictat, deoarece spun ei, nu s-a ținut cont de punctele de vedere și unele interese existențiale ale statului maghiar, granițele Ungariei fiind stabilite nu pe criterii etnice (Planul Wilson) ci pe criterii geopolitice și strategic-economice. Drept urmare, orașe și regiuni majoritar maghiare și minoritar românești, sârbești, slovace au fost incluse în statele vecine întrerupând liniile de cale
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
considerat « rudă de sânge » cu patru scriitori, Dostoievski, Flaubert, Kleist și Grillparzer. Dintre aceștia, primii doi sunt niște precursori de prim rang ai romanului modern, în timp ce al treilea este considerat creatorul nuvelei germane moderne. De la Dostoievski, influențele principale sunt criza existențială și interesul pentru gotic și catastrofal. Flaubert s-a manifestat în special prin tehnica narativă (de exemplu, stilul indirect liber care îi aparține, în mare măsură). Când eram copil, visam să citesc "Educația sentimentală" în întregime, cu voce tare, bineînțeles
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi. Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. "Întoarcerea din rai" (1934) și "Huliganii" (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
analfabeților (Persoane în vârstă de peste 6 ani): Pe lângă sistemul școlar public de bază exista un sistemul școlar paralel pentru copiii militarilor, care a fost organizat special pentru cerințele militare. Problema naționalităților în Monarhia Habsburgică s-a dezvoltat într-o întrebare existențială cel mai târziu începând cu anul revoluționar 1848 prin naționalismul în creștere, care a cuprins și populațiile "lipsite de istorie". Într-o Europă a statelor naționale în curs de constituire, în care naționalismul era simțit drept cea mai puternică forță
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
peisajul având funcția de a-i oferi acestuia cadrul de manifestare, în tradiția poemelor lui Vergiliu și ale lui Hesiod, cu ale sale "Munci și zile". G. Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie, spectacolul lumii rurale relevând cadrul existențial și unele dintre îndeletnicirile țărănești tipice ("Noapte de vară", "Vara", " În miezul verii", "Iarna pe uliță"). Natura este plastică și, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufletești. Viziune artistică din "Balade și idile" este unitară
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
1363-1443), Zenchiku (1405-1468) sau Shinkei (1406- 1475) implicațiile conceptului "sabi" se concentrau atât de tare pe dezolare încât frumusețea care apărea era aproape una rece. Aceast concept estetic era subliniat și de ideea cosmică tipică budiștilor medievali care recunoștea singurătatea existențială a tuturor oamenilor și la care se resemnau sau chiar căutau frumusețe în ea. Scrise actualmente cu același kanji, ele sunt idei estetice și morale ale orășenilor de rând din era Edo. Conceptul "sui" a fost cultivat at mai ales
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
Înregistrările Akashice (în sanscrită ”"akasha"” înseamnă "cer", "spațiu" sau "eter") este un termen folosit de autorii esoteriști în teosofie (și antropozofie) pentru a descrie un compendium de cunoștințe mistice codificat în planurile existențiale non-fizice. Aceste înregistrări sunt descrise a conține toată cunoașterea întregii experiențe umane cât și istoria cosmosului. Sunt prezentate metaforic ca o bibliotecă cât și alte analogii deseori găsite în concepte derivate din mișcările teozofice ale secolului al XIX-lea, rămânând
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
Riscurile la adresa civilizației umane, oamenilor și planetei Pământ formează riscurile existențiale care ar putea amenința omenirea ca un întreg, cu posibile consecințe nefaste pentru cursul civilizației umane, sau chiar care pot provoca sfârșitul planetei Pământ. Conceptul este exprimat în forme diverse, cum ar fi "Sfârșitul lumii", "Doomsday", "Ragnarök", "Ziua Judecății", "Armagedon
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
care factorul uman este supus acțiunii elementelor aleatorii ce guvernează existența, menite să "aducă la zi" situații și sentimente, statute și visuri. Desigur, cele mai multe dintre ele vin din lumea computerului, invadatorul atotputernic al epocii noastre, transformat din unealtă în director existențial, pecetluind traseul zilnic cu simboluri sau adrese de e-mail. Rezultatul, un univers haotic, cu personaje plutind peste obiecte banale, acoperite de cifre și simboluri, de date sau măsurători precise, gravitând jucăuș sau trist în jurul unei case de modă, lăsându-se
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
dă drumul, făcând din acesta „praf și pulbere” Harap-Alb reintră în posesia propriei identități, primind drept recompensă fata Împăratului Roș și împărăția unchiului, ceea ce confirmă maturizarea eroului care, prin moartea și învierea sa cu conotații inițiatice, trece de la o etapă existențială la alta, devenind împărat. Deznodământul constă în refacerea armoniei prin încheierea conflictului cu victoria binelui asupra răului, răsplata și nunta celor doi feciori. Acțiunea se desfășoară linear, succesiunea episoadelor fiind redată cronologic, prin înlănțuire. Aceste episoade corespund din punct de
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
electrice ale sistemului nervos și ca atare sunt tratabile prin schimbarea credințelor. Învățătorii Gândirii Noi de după el, cum ar fi autorul, editorul și directorul de ziar William Walker Atkinson, acceptă această premisă. El face legătura dintre ideea de stare mentală existențială cu înțelegerile descoperirilor științei moderne în electromagnetism și procese neurologice.
Gândirea Nouă () [Corola-website/Science/318703_a_320032]
-
Onicescu, Vulcănescu) au publicat variatele sale prelegeri despre logică, istoria logicii, epistemologie (adică teoria cunoașterii) și istoria metafizicii. Abordarea sa a istoriei filosofiei este mai mult tipologică, nu cronologică. Gândirea lui Nae Ionescu ar putea fi descrisă ca o filosofie existențială a autenticității creștine, numită „trăirism”, o versiune autohtonă a existențialismului, influențată de vitalism și teologia ortodoxă. Mai târziu, mulți comentatori l-au acuzat de „plagiat”, neținând cont de faptul că niciodată nu și-a scris prelegerile și nici măcat notele
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a scris o teză despre Pascal. În timpul războiului a scris o carte numită "Despre dialogul interior", publicată abia în la Gallimard și bine primită de Jacques Maritain și Étienne Gilson. În lucrare, Șora explorează problema autenticității umane, pe un ton existențial, dar influențat mult de filosofia scolastică (în special cea a lui Toma de Aquino și Nicolaus Cusanus) și de marxism (a fost membru al partidului comunist francez și al Rezistenței). În 1948 s-a întors în România și n-a
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
din rechizitoriul căutării fericirii, a clipelor desăvârșite, supreme. Dar acestea nu sunt de găsit, ca și cum, de fapt, asemenea stări nici nu ar exista în omenire.” (Virgil Rațiu-Mesagerul de B-N) din 2.10.2008) = ,Există, fără nici o îndoială. o tensiune existențiala, o încordare ontologica ce hrănește viziunile poetice ale lui Victor Știr. conferindu-le dinamism și amploare idéalistă. Tensiunea ideii se îmbină. în cazul textelor lui Victor Știr eu o specifică apetenta pentru concizie și concentrare a expresiei. Eliptic și dinamic
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante... Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic.” Gheorghe Grigurcu-"România literară” “Un splendid poem - Cine-a strigat - reia tema, îi dă un profund înțeles existențial cu ecouri argheziene. Cuvîntul ia ființă în strigătul terorizînd armonia cosmică, vestind totodată o trădare a inocenței, o dezordine provocată de o stranie conjurație. Emil Dreptate ne înfățișează un univers amenințat să-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al stăpînirii universului său existențial, Emil Dreptate poate duce obiectivarea pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie: E veșnică numai tăcerea... (E veșnică numai tăcerea). Încercat
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
Tales of the Flying Mountains") sau se pot stabili pe planete similare Pământului unde întâlnesc forme de viață neinteligente (ca în "Star Fox"). Așa cum a susținut în repetate rânduri în eseurile sale de non-ficțiune, Anderson considera expansiunea spațială o nevoie existențială, abandonarea spațiului fiind catalogată ca un blestem pentru omenire, care ar deveni "o societate de briganzi care conduc țărani". Acest lucru este exprimat foarte sugestiv în emoționanta povestire "Welcome". În ea, omenirea a abandonat spațiul și trăiește pe un Pământ
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
să înțelegem că lumea de azi, fie și limitată la domeniul public, nu mai poate trăi fără cunoaștere, fără cultură, fără știință, fără informație, toate puse în slujba administrației, fără o știință a administrației concepută într-o paradigmă corespunzătoare realităților existențiale. Lucrarea neobositului cercetător în domeniu, profesorul Ioan Alexandru, de o originalitate incontestabilă, merită toate felicitările. Dedicată interdisciplinarității administrației publice, realizează o analiză pertinentă asupra situației existente, ca și a ceea ce trebuie să fie o administrație publică eficientă. Tipurile și metodele
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
în "Jurnalul Portughez", precum și în "Jurnalul" pe care-l va scrie mai târziu în Franța. În 1946 a concurat pentru postul de profesor extraordinar la secția de științe pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A fost, de
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]