8,564 matches
-
vidrelor de mare creștea brusc. Indivizii afectați sufereau de dereglări în funcționarea plămânilor, inimii, creierului. Triburile de camceadali, aleuți și ainu, care trăiesc de la începuturi în arealele de viețuire a vidrelor de mare, au inclus acest animal în cultura și folclorul lor, deseori atribuindu-le evoluția de la oameni. Drept exemplu poate servi legenda din folclorul aleutin, conform căreia doi îndrăgostiți s-au aruncat în mare și s-au transformat în vidre de mare. Există chiar mărturii că au existat popoare nordice
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
creierului. Triburile de camceadali, aleuți și ainu, care trăiesc de la începuturi în arealele de viețuire a vidrelor de mare, au inclus acest animal în cultura și folclorul lor, deseori atribuindu-le evoluția de la oameni. Drept exemplu poate servi legenda din folclorul aleutin, conform căreia doi îndrăgostiți s-au aruncat în mare și s-au transformat în vidre de mare. Există chiar mărturii că au existat popoare nordice care divinizau vidra de mare. Specialiștii consideră că importanța culturală a vidrei de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
cultul " / Voodoo" s-a răspândit în Africa de Nord prin sclavii aduși de vechile dinastii care au existat de-a lungul întregii istorii a acestei regiuni. Sub diferite forme, întâlnim cultul Vaudou în Maroc (în Gnawa ori Gnaoua), în Algeria, mixându-se cu folclorul arabo-musulman. În prezent, în întreaga lume, există circa 60.000.000 de adepți ai Vaudou, cu diferite forme de manifestare. Cei mai mulți trăiesc în Togo, Benin, Nigeria, Republica Dominicană, dar și în America de Nord, cu deosebire la New Orleans, precum și în Haiti, în
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
Societatea Compozitorilor, proaspăt înființată. Între 1928-1929, în paralel studiile muzicale, urmează la Universitatea din București și cursurile de sociologie ale lui Dimitrie Gusti și de estetică ale lui Tudor Vianu. În 1929 sociologul Dimitrie Gusti, descoperindu-i pasiunea științifică față de folclorul muzical, îl include în echipa de cercetare sociologică monografică în satul Drăguș, compusă din Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu, Margareta Sterian, Tudor Vianu, dr. Mitu Georgescu, Traian Herseni, Emanoil Bucuța și Lena Constante, de care se îndrăgostește. În cadrul acestei
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
profesor suplinitor la clasele de istoria muzicii și estetică muzicală la Conservatorul din București și la Academia de muzică religioasă. În 1933 pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero, dar se și documentează asupra cercetărilor de folclor muzical sub conducerea etnomuzicologului André Schaeffner. Între 1936-1938 efectuează numeroase cercetări de teren în toată țara și se îngrijește de editarea muzicii românești pe discuri de gramofon la casele Lifa și Columbia. Din 1939 este membru onorific la "The English
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fiind evreu, găsește cu greu un post de profesor de muzică la liceul evreiesc „Barbu Delavrancea” din București, avându-i colegi pe Alexandru Graur și Jacques Byck. Între 1944-1949 este consilier pentru folclor la Societatea Română de Radiodifuziune, îngrijindu-se de conservarea Arhivei de Folklor, al cărei director devine ulterior. Între 1948-1950 este profesor de folclor muzical la Conservatorul din București, devenind șef de catedră. În 1949 înființează Institutul de Folklore și, prin
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
Delavrancea” din București, avându-i colegi pe Alexandru Graur și Jacques Byck. Între 1944-1949 este consilier pentru folclor la Societatea Română de Radiodifuziune, îngrijindu-se de conservarea Arhivei de Folklor, al cărei director devine ulterior. Între 1948-1950 este profesor de folclor muzical la Conservatorul din București, devenind șef de catedră. În 1949 înființează Institutul de Folklore și, prin intervenții la Lucrețiu Pătrășcanu, obține clădirea în care să funcționeze institutul. În aceeași perioadă, în cadrul institutului, întemeiază alături de naistul Fănică Luca și violonistul
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
În 1949 înființează Institutul de Folklore și, prin intervenții la Lucrețiu Pătrășcanu, obține clădirea în care să funcționeze institutul. În aceeași perioadă, în cadrul institutului, întemeiază alături de naistul Fănică Luca și violonistul Ion Luca-Bănățeanu, Orchestra „Barbu Lăutaru”. Este directorul Institutului de Folclor până în ianuarie 1950. În 1950, din cauza amiciției cu Lucrețiu Pătrășcanu și a Lenei Constante cu soția ministrului, este arestat și implicat fără vină în procesul Pătrășcanu, fiind condamnat la 15 ani de închisoare (din care execută 12). Lena Constante, deși
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
roumaine d'histoire de l'art”, „România liberă”, „La Roumanie d'ajourd'hui”, „Sociologie românească”. În romanul Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda, Harry Brauner apare ca personaj, despre care se spune că era un "evreu pasionat de folclorul românesc, un om de cultură rafinat, care se străduia aproape zilnic să ne convingă de marile valori ale cântecelor noastre populare. Știa bocete de o frumusețe care te înfiora, cântece tragice de despărțire, de dor, de nuntă, unele sublime, altele
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
menționată contribuția italienilor în cinematografie; atât în cinematografia de artă cât și în genurile populare, printre care unele au avut rezonanță mondială, Printre altele Italia este țara care a obținut cele mai multe premii Oscar pentru cel mai bun film străin. În ceea ce privește folclorul, prevalează în mod clar nivelul local/regional asupra celui național, cu excepția evenimentelor legate de tradiția religioasă comună, de Carnaval, sau de căsătorie (de exemplu utilizarea confetilor și a bombonierelor). Chiar și în cultura populară dimensiunea locală prevalează cel puțin până în
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935-1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București - între anii 1940 - 1946, a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din București, între anii 1951-1979. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scânteia, Contemporanul și România liberă; a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni radiofonice și de televiziune și a cules, notat și prelucrat folclor. A întreprins călătorii de documentare în U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, R.F.G., Bulgaria, Italia, Ungaria, Franța, Polonia și R.D.G. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. Este tatăl pianistului și compozitorului Tudor Dumitrescu. S-a
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
Gheorghe Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate. A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
teorie-solfegiu), Dan Constantinescu și Dan Buciu (armonie), Liviu Comes și Dinu Ciocan (contrapunct), Ștefan Niculescu (forme muzicale), Dan Constantinescu (compoziție), Nicolae Beloiu (orchestrație), Liviu Brumăriu și Petre Brâncuși (istoria muzicii), Marin Constantin (dirijat cor), Iosif Conta (dirijat orchestră), Gheorghe Oprea (folclor), Viorica Dimitriu (pian). În 1983 primește Certificatul Pedagogic Universitar iar în 1986 este definitivat în învățământ. În perioada 1983-1989 este profesor de muzică de cameră la Liceul Militar de Muzică din București. Imediat după evenimentele din Decembrie 1989, din România
Octav Firulescu () [Corola-website/Science/311975_a_313304]
-
cifraje de acorduri), într-o măsură asemănătoare cu basul cifrat folosit în baroc. Unele culegeri sau albume de muzică ușoară au preluat această notație. În paralel, albumele de muzică editate în mediul academic s-au extins asupra creației corale, a folclorului muzical, fiind publicate și albume (culegeri) de solfegii, dictate ș.a. în scopuri educative. Sub influența limbii engleze, termenul a primit un al doilea înțeles în lumea muzicii: acela de colecție de înregistrări ce se regăsesc pe un disc de vinil
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
din oraș devenind, într-o vreme, pansamentul cultural al orașului. A fost un ambasador cultural peste hotarele țării, fie proiectând diapozitive, fie vorbind despre România, arta și muzica ei, la manifestări publice de amploare cum ar fi festivalurile internaționale de folclor. În acest sens a avut prezențe la TV France Culture și la Radio France Musique. Se stinge din viață în 1997, la vârsta de 77 de ani, lăsând o donație testamentară excepțională Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești. Donația testamentară
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
este un gen de plante din familia Asteraceae, ordinul Asterales. Splinuța ( virguaureae) este des întâlnită în Europa, mai este cunoscută în folclorul popular și ca floarea boierească, splinăriță sau vargă de aur. Este într-adevăr ca o plantă ca o baghetă, care face minuni pentru bolnavii de rinichi. Splinuța după folclor este considerată a fi îngerul păzitor al celor bântuiți de probleme
Solidago () [Corola-website/Science/311437_a_312766]
-
Splinuța ( virguaureae) este des întâlnită în Europa, mai este cunoscută în folclorul popular și ca floarea boierească, splinăriță sau vargă de aur. Este într-adevăr ca o plantă ca o baghetă, care face minuni pentru bolnavii de rinichi. Splinuța după folclor este considerată a fi îngerul păzitor al celor bântuiți de probleme afective. În România crește pe pajiști luminoase, livezi, pe marginea pădurilor, pe terenuri bogate în calcar, în locurile defrișate, pe povârnișuri, în șanțurile cu apă. Florile plantei se pot
Solidago () [Corola-website/Science/311437_a_312766]
-
epoca victoriana a fost preluată și în epoca contemporană în filme, jocuri video și literatura. Tematica vampirului prezent în literatura "horror" a fost studiată de scriitoarea britanică Susan Sellers. Cauzele de transformare în vampir au fost numeroase și variate în folclorul original. În slavă și tradițiile chineze, orice cadavru care a fost sărit de un animal, în special câine sau pisică, a fost temut să devină unul dintre nemuritori. Un corp cu o rană ce nu a fost tratată cu apă
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
cadavru care a fost sărit de un animal, în special câine sau pisică, a fost temut să devină unul dintre nemuritori. Un corp cu o rană ce nu a fost tratată cu apă fierbinte era de asemenea un risc. În folclorul rusesc, vampirii s-au spus că au fost o dată vrăjitoare sau oameni ce s-au răzvrătit împotriva Bisericii în timp ce ei erau în viață. Practicile culturale au apărut de multe ori, pentru "a putea preveni transformarea" unei persoane iubite într-un
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
aspect mai sănătos, grăsuț, ce nu prezintă semne de descompunere. În unele cazuri, atunci când mormintele suspecte au fost deschise, sătenii au descris cadavrele având sânge proaspăt de la o victimă pe toată fața acestuia. Usturoiul sau apă sfântă sunt obișnuite în folclor. Elementele variază de la o regiune la alta. În Europa, se folosește o ramură de trandafir și păducel, sau o stropitura cu semințe de muștar pe acoperișul casei îi ține pe aceștia departe. Alte obiecte sunt cele sacre cum ar fi
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
umbră, probabil că o manifestare a lipsei de suflet). Unii susțin de asemenea că un vampir nu poate intra într-o casă decât dacă este invitat de proprietar, desi după invitație poate intra și ieși de câte ori dorește. Deși vampirii din folclor au fost considerați mai activi noaptea, aceștia sunt foarte vulnerabili la lumina soarelui. Iar vorba cum că ei se transformă în lilieci este improbabilă după spusele mai multor persoane. Sursele de informare despre acest subiect s-au multiplicat în ultimii
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
nămol, materiale de construcții. În raionul Vijnița există 32 școli și 18 muzee. În afară de acestea, mai există 32 cămine culturale și 35 biblioteci, Ansamblurile de dansuri populare "Smerychyna" și "Cheremshyna", un teatru național de amatori și grupul etnografic și de folclor "Toloka" în Bănila pe Ceremuș. De asemenea, funcționează aici 3 spitale, 3 clinici și 23 cabinete medicale . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Vijnița era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). La recensământul din 1989
Raionul Vijnița () [Corola-website/Science/311472_a_312801]
-
Evenimentul pastoral se desfasoara într-un cadru natural excepțional, la fiecare început al primăverii, odată cu împreunișul oilor. Măsurișul, odată cu trecerea timpului a devenit o manifestare de amploare (cunoscută atât în întreg județul Sălaj cât și în județele vecine) ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu obiceiurile și tradiția. În vecinătatea măgurii se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel: Reportaje
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
deplasarea acului prin șanțul gravat pe cilindru. Membrana oscilează urmărind diferitele adâncimi ale șanțului și produce vibrații ale aerului, similare celor care au produs înregistrarea. În România, George Breazul, Constantin Brăiloiu și Emil Petrovici au utilizat fonograful pentru culegeri de folclor sau pentru cercetări lingvistice. În 1910, Béla Bartók a cules și înregistrat cu ajutorul fonografului 260 de melodii populare românești din Transilvania. Între 1912 și 1916, folcloristul Dumitru Georgescu-Kiriac a cules cu ajutorul fonografului 108 melodii populare românești. Începând cu anul 1928
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]