9,707 matches
-
a unei asemenea parașute a fost făcută în 1617 în Veneția, de către inventatorul Dalmat Faust Vrančić (la italieni îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit "Homo Volans" (Omul Zburător). Parașuta modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sébastien Lenormand. La 26 decembrie 1783, acesta a efectuat un salt cu parașuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier, aterizând cu bine. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă și l-a numit „parachute” (parașută
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
compacte. Primele parașute erau confecționate din in întins peste un cadru de lemn. La sfâșitul anilor 1790, Blanchard a început să facă parașute din mătase, avantajele fiind o rezistență mai mare și o greutate mai mică. La 22 octombrie 1797 francezul André-Jacques Garnerin a efectuat primul salt cu parașuta dintr-un balon, de la 1000 metri înălțime. Parașuta s-a dovedit a fi instabilă. În anul următor, frații Garnerin au construit o parașută cu nacelă, care avea în centrul voalurii un orificiu
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
inventat și comercializat cu ajutorul companiei sale, "Aerial Patents", o " Britanică". Forțele Aeriene Germane au devenit primele și singurele la vremea respectivă, în 1918, care au introdus o parașută standard. Primul salt cu deschidere comandată a fost executat în 1919 de francezul Lallemand, iar americanul Leslie Irving, a executat primul salt cu deschidere întârziată, după 400 metri cădere liberă . O imagine a vremii , deținută de "Irvin Air Chute Company", îl declară pe William O'Connor la 24 august 1920, la McCook Field
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
și Rafael Nadal, învingător în fața cehului Tomas Berdych, jucător ajuns în premieră într-o finală de Mare șlem. Ediția din 2010 a turneului a găzduit cel mai lung meci din istoria tenisului, întâlnirea dintre jucătorul american John Isner și cel francez Nicolas Mahut. Partida a intrat în istorie atât ca durată în timp, cât și ca număr de game-uri jucate. După 11 ore și 5 minute de joc efectiv, Isner s-a impus cu 6-4, 3-6, 6-7(7), 7-6(3
Turneul de tenis de la Wimbledon () [Corola-website/Science/309363_a_310692]
-
două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare. Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
gândească la o modalitate mai bună de păstrare a timbrelor, iar o modalitate rațională a fost descoperită de-abia după 21 de ani, în anul 1881. În 1861 au apărut primele cataloage pentru timbre. Britanicul "Dr. John Edwars Gray" și francezul din Straßburg, "Berger-Levrault" au realizat primele liste de timbre poștale. În aceeași perioadă s-au înființat și primele asociații de filateliști care organizau întâlniri la care colecționarii puteau lua parte pentru a face schimb de experiență, cunoștințe și de timbre
Filatelie () [Corola-website/Science/309406_a_310735]
-
inițiale, care au respins armata britanică, este până la urmă învins de Wellington, neputând să penetreze fantasticele linii fortificate de la Torres Vedras. Această campanie a stat din nou sub semnul jafurilor și atrocităților permise de mareșal, fapt ce a ridicat împotriva francezilor populația lusitană, făcând imposibilă aprovizionarea sau comunicațiile eficiente ale armatei Portugaliei cu restul armatelor francez. În această situație delicată, conducând o armată „căreia îi lipseau toate cele necesare”, mareșalul este nevoit să dea o serie de bătălii în situații în
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
fost unul pașnic, așa cum a fost cazurile Filipinelor în 1946 și a Indiei și Pakistanului în 1947, în cazul altor națiuni acestea au trebuit să ducă lupte sângeroase pentru eliberare, ca în cazul Vietnamului, care s-a luptat împotriva încercărilor francezilor de recucerire a țării, sau în cazul Indiilor Răsăritene Olandeze. Japonia reușise să sădească în rândul națiunilor sud-asiatice un sentiment naționalist, care s-a dezvolatat în special în Filipine, Vietnam și Cambodgia. Perioada postbelică a marcat sfârșitul caracterului imperialist al
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței. Cert este că, din 1661, de la moartea lui Mazarin, Regele-Soare începe să conducă din ce în ce mai autoritar, preferând funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea regelui; însă până atunci contextul politico-social, marii nobili sau statul descentralizat au prevenit instaurarea unei monarhii autoritare. Ludovic al XIV-lea avea însă totul de partea sa: poporul care îl adora, înalți funcționari
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Înainte de convocarea statelor, regii obișnuiau să invite poporul să-și exprime “dorințele și reclamațiile” în caietele de doleanțe (cahiers de doleances). Aveau dreptul de a se exprima în acest mod toți cei ce puteau vota pentru adunările locale, adică toți francezii de peste 25 de ani și care erau înscriși în registrele de impozit. Chiar dacă oamenii simpli nu știau să scrie, și nu se puteau exprima direct, totuși aceste caiete de doleanțe reprezentau o sursă de informații prețioase asupra opiniei publice. De
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Triveneto). Ca o compensație pentru ajutorul oferit Regatul Sardeniei ar fi oferit Franței teritoriile periferice Savoia și Nizza. În 1859 izbucni războiul între Franța și Piemonte de o parte și Austria de cealaltă parte. Războiul duse la anexarea Lombardiei, dar francezii întrerupseră războiul înainte de a fi prevăzut. Cavour și-a înaintat demisia în semn de protest. În ciuda împotrivirii lui Victor Emanuel al II-lea, în 1860 Cavour iși reia funcția de Președinte de Consiliu. Cu abile mișcări politice, ajutat și de către
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
exclusă din programul său de către "British Association for the Advancement of Science" ("Asociația britanică pentru progresul științei"). Raportând fenomenele psihice la organizarea fiziologică a creierului, Franz Gall a influențat dezvoltarea psiholgiei și psihiatriei moderne, fapt ce rezultă din lucrările psihiatrilor francezi Esquirol (1772-1840) și François Broussais (1772-1838). Impresionanta sa colecție craniologică, achiziționată în 1831 de "Muséum de Paris", a dat un impuls cercetărilor antropologice ale lui André Serres și - mai ales - teoriilor localizatoare ale limbajului în creier enunțate de Paul Broca
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
la litere, își trimite scrierile pe la diverse publicații și debutează astfel, la 21 de ani, în paginile unui fanzin obscur. Perseverează, de altfel nu stia și nu voia să facă altceva, și în 1978 primește Marele Premiu al SF-ului francez pentru nuvelă Funnyway. În sfârșit, după zeci de refuzuri, editurile încep să-l ia în seamă și Denoel îi deschide porțile, publicându-i în 1980 românul Vue en coupe d'un ville malade. Urmează alte 150 de române. În anii
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
pe criteriile editorilor SF ai momentului. Prima recunoaștere a venit în 1978, când a reușit să publice nuvelă "Funnyway" în antologia "Futurs au présent" condusă de Philippe Curval. În 1979, textul a fost recompensat cu marele premiu al SF-ului francez. Colecția "Présence du futur" i-a publicat prima culegere de povestiri, "Vue en coupe d'une ville malade", operă apreciată de public care i-a adus un al mare premiu. Extrem de prolific, Serge Brussolo a publicat într-un ritm susținut
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
Iliria, iar mai târziu a devenit o parte a Longobardiei, cu Ravenna (Italia) drept capitală. În timpul celei de a IV-a Cruciade Zakynthos a fost cucerită de venețieni și încorporată, împreună cu Cefalonia în principatul Ahaia. Venețienii au fost urmați de francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
dat însă lovitura de grație francezilor liberali. În martie 1800, la inițiativa Rusiei și Turciei, s-a format Statul Ionian (Heptanezian). Independența era formală, rușii având ultimul cuvânt în privința guvernării, iar statul plătea turcilor un tribut anual. În 1807 imperialii francezi au preluat Zakynthos până în septembrie 1809, când au fost urmați de englezi. Stăpânirea britanică a adus construirea de apeducte, drumuri, organizarea școlii și a serviciilor de sănătate. S-au reparat portul, bisericile, și numeroase clădiri publice. În 1814 s-a
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
I al Rusiei, la Purcari este înființată prima gospodărie vinicolă specializată, numită în cinstea unuia dintre fondatori, originar din Rusia - "germanul Ghermanson (Harmizone)". Acum, pământurile din Purcari erau cultivate de moldoveni (proprietarii autohtoni erau Dancilă și Clotea), ruși, germani și francezi. În 1847, la Expoziția Agricolă din Basarabia, degustătorii au fost al vinului de Purcari. Vinul a obținut atunci prima sa medalie de aur. Primul mare triumf al vinurilor de Purcari este înregistrat la Expoziția Mondială din Paris din 1878. Aici
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
70 000 de funcționari suspectați că aveau legături cu Napoleon sau convingeri revoluționare au fost demiși. După semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Franța a pierdut teritorii și a fost obligată să plătească despăgubiri. Prima grijă a guvernanților francezi a fost evacuarea trupelor străine. Au avut loc alegeri pe baza legii electorale care dă câștig de cauza celor care susțineau revenirea la vechiul regim. “Camera de negăsit” a fost dizolvată în 1816 de rege pentru a parcurge calea de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a fost cucerit. Din păcate, succesul nu a putut fi fructificat de Carol al X-lea pentru consolidarea regimului său. Au fost ocupate principalele orașe, deci nu se dorea chiar crearea unei colonii permanente. Activitatea piraților a fost anihilată, iar francezii nu s-au retras timp de mulți ani și s-au extins către Deșertul Sahara. În 1825 a fost adoptată Legea Miliardului care acorda compensații celor care suferiseră în timpul Revoluției și în timpul Imperiului. 600 de milioane de franci au fost
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
definitiv. Ducele d’Orleans, Louis Phillipe I, a profitat de pe urma revoluției. O mică grupare dorea instaurarea republicii. Marea majoritatea politicienilor aveau însă convingeri monarhice. La începutul lui iulie 1830, Ducele de Orleans, Louise Phillipe I este proclamat ca rege al francezilor:Ludovic-Filip al Franței. Este impusă o nouă constituție prin care era garantată suveranitatea națională, iar regele era depozitar al suveranității naționale. Drapelul oficial al Franței devine Tricolorul. Catolicismul nu mai era religia de stat, ci religia majoritară conform Concordatului. Numărul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în continuarea cuceririi Algerului și reprimarea rezistenței. În 1832 are loc o tentativă de insurecție regalistă care a fost anihilată. Legitimiștii au încercat declanșarea unei insurecții în Vandeea. În Alger, sub conducerea lui Abd-el Kader, algerienii încep un “jihad” împotriva francezilor și timp de un deceniu sunt duse lupte crâncene între armata franceză și trupele lui Abd-el Kader. Abd-el Kader îl atrage în luptă și pe sultanul Marocului, însă trupele marocane sunt înfrânte. În cele din urmă în 1837, Abd-el Kader
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
îl atrage în luptă și pe sultanul Marocului, însă trupele marocane sunt înfrânte. În cele din urmă în 1837, Abd-el Kader a fost înfrânt după lupte și atrocități comise de ambele părți. Înfrânt, devine treptat favorabil Franței și un amic. Francezii au creat Algeria și au coborât către sud. Europenii s-au stabilit pe coastă și au avut un rol important economic. Toți liderii armatei franceze din timpul lui Napoleon al III-lea aveau să-și facă ucenicia în Algeria, formându
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
atelierile fiind mai degrabă azile de caritate. Fiscalitatea a crescut cu 50%, iar revoluția a accentuat criza. Se ducea o campanie pentru abolirea sclaviei. A fost introdus votul universal (masculin), masa electorală crescând la un număr de 9 milioane de francezi. S-au programat alegeri pe baza votului universal, iar participarea în masă arăta că există un interes major pentru politică. Republicanii moderați au câștigat un număr mare de locuri, urmați apoi de monarhiști a căror cauză legitimistă era reprezentată de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
consolida legenda napoleoniană și pentru ca familia Bonaparte să revină la conducere. Legendă napoleoniană s-a instalat în Franța abia după apariția Memorialului de la Sfânta Elena în 1823, o lucrare care nu reflectă realitatea, dar era descris un Napoleon pe placul francezilor. Interesul pentru epoca glorioasă crescuse în contrast cu restaurația modestă. Napoleon din Memorialul de la Sfânta Elena nu era acel “tiran” care fusese în realitate. În 1840, osemintele lui Napoleon au fost repatriate și reinhumate, un milion de francezi aducându-i un omagiu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
un Napoleon pe placul francezilor. Interesul pentru epoca glorioasă crescuse în contrast cu restaurația modestă. Napoleon din Memorialul de la Sfânta Elena nu era acel “tiran” care fusese în realitate. În 1840, osemintele lui Napoleon au fost repatriate și reinhumate, un milion de francezi aducându-i un omagiu. În 1848, Ludovic și-a depus candidatura pe baza votului universal. Acesta câștigă alegerile cu o victorie zdrobitoare, învingându-l pe contracandidatul său, generalul Cavaignac, care avea mai puțin cu 4 milioane de voturi decât acesta
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]