10,090 matches
-
flăcău. Și fii mai optimist, ce naiba! Curînd voi avea pentru tine ceva muncă extracurriculară, care ar putea să te readucă la obiceiurile tale Înfricoșătoare de altădată. Bud clipi din ochi. Dudley zîmbi și porni spre camera 6. Prostituată, adică Lynn. Gluma asta despre Janeway cu ce echivalează...? Urletele lui Joe Sifakis răzbătură prin cei patru pereți, ajungînd pînă la marginea curții. CAPITOLUL 50 Gallaudet Îi dădu vestea: Biroul Procurorului General era hotărît să impună redeschiderea cazului. O anchetă condusă și finanțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scrie stenograma. Fisk luă un blocnotes. Exley spuse: — Domnișoară Bracken, ce vîrstă aveți? Ușor nesigur: — Treizeci și patru de ani. — Cu ce vă ocupați? — Cu afaceri. SÎnteți proprietara magazinului de Îmbrăcăminte „Veronica“ din Santa Monica? — Da. — De ce i-ați spus „Veronica“? — O glumă personală. — Vă rog să dezvoltați subiectul. — Un nume din viața mea anterioară. — Mai precis? ZÎmbet visător. — Am fost prostituată. Eram aranjată să semăn cu Veronica Lake. Cine v-a convins să faceți asta? — Pierce Patchett. — Înțeleg. Pierce Patchett a omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Așa e cîinele ăsta, ca Heifetz cînd cîntă la vioară, și e la fel de mare-n sulă ca Johnny Stompanato gata de acțiune. Apropo de acțiune, am citit rubrica Heddei Hopper și am văzut că Johnny are parte de acțiune, nu glumă, cu Lana Turner! De multă vreme Îl ține patima asta. Cred că muierea aia are-o pizdă ca de șinșilă“. Omul cu voce stranie izbucni În rîs. Cohen: „Hai, gata, lingușitorule, mai păstrează niște hohote de rîs și pentru Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să vorbească, nu s-au mai oprit. Ed se Întrebă cine va rosti mai Întîi „Bud White“. Lynn a rostit prima cuvintele. Bud a fost elementul esențial care a convins-o să-l mintă pe Patchett: ancheta poliției era o glumă, se agățau de amănunte lipsite de importanță... White știa faptele mai puțin grave ale lui Patchett, iar Lynn se temea că va avea necazuri dacă Pierce riposta. Pierce putea să Încerce să-i cumpere prietenia lui White, pentru că era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dată. Bud ajunse cu mașina la Nat Penzler Associates. Ușa intermediară era deschisă. Domnul Natsky mînca un sandviș. Mușcă din el și spuse: — Of, fir-ar să fie! — Spade nu se prezintă la concerte. Cred că te costă bani, nu glumă! Penzler băgă o mînă sub masa lui. — Neanderthal, de-ai ști cîte suferințe Îmi produc clienții! — Nu pari prea Îngrijorat. — De ce ți-e frică, de-aia nu scapi. Știi unde este? Penzler scoase mîna de sub birou. — După părerea mea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lee Vachss și-am auzit că el și cu Dublu sînt buni amici. Kikey rîse - prea teatral. — Ce porcărie! Johnny, cred că Wendell al nostru e confuz pe bune. Stomp spuse: — Ăștia doi sînt ca apa și uleiul. Amici? Ce glumă bună! Îi ia apărarea lui Vachss fără nici un motiv. — Băieți, voi sînteți o glumă! Eu credeam c-o să mă-ntrebați din primul moment care-i problema. Kikey Își dădu farfuria deoparte. — Ți-a trecut prin tărtăcuță că poate ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rîse - prea teatral. — Ce porcărie! Johnny, cred că Wendell al nostru e confuz pe bune. Stomp spuse: — Ăștia doi sînt ca apa și uleiul. Amici? Ce glumă bună! Îi ia apărarea lui Vachss fără nici un motiv. — Băieți, voi sînteți o glumă! Eu credeam c-o să mă-ntrebați din primul moment care-i problema. Kikey Își dădu farfuria deoparte. — Ți-a trecut prin tărtăcuță că poate ni se rupe? — Da, dar vouă, băieți, vă plac bîrfele și zvonurile. Atunci fă-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el, netemător, îi declara cu emfază: unde n-ar fi norocul ăla să mai fiu și eu puțin gripat și să mai stau acasă, luând-o din scurt, nu-i vreme de lenevit! trebuie să reluăm plimbările! încât, mai în glumă, mai în serios, mai mult de frică, se făcea bine. Cum ieșea pe balconul-terasă, unde-și făcuseră cuib doi guguștiuci, și se pornea să-i imite de răsuna apartamentul, încât i-ar fi fost imposibil să nu-i spună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să te creadă lumea, dacă porți plete? A fost o prostie din partea ei, după atâtea luni a ajuns în același punct. Iar acum toate aceste imagini despre inundații, propria casă, vorbele femeii care o însoțise la cimitir, până și glumele tăioase ale lui Andrei Vlădescu se îndepărtează de ea, n-o ating, parcă ar fi tras în jurul ei un cerc de cretă, ea înăuntru și ceilalți departe, atât de în afară, încât nu par decât indiferenți și nesimțitori. O să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mama Ioanei Sandi, care l-a înțeles că nu suportă să rămână până a doua zi. Era slăbit, dar se putea ține pe picioare. Bătrâna doamnă Marga Pop a aflat abia atunci despre cele întâmplate. A crezut că e o glumă proastă, dar el i-a dat amănuntele, privind-o din dreptul ușii-fereastră a dormitorului ei. A rămas multă vreme gânditoare, pe marginea patului, privindu-și mâinile. A zis într-un târziu: „Domnița mi-a spus să am grijă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afli, nu-ți mai rămâne nimic. Nici n-ar trebui să fie citit decât cu discernămănt, decât de firile tari sau să scrie undeva, pe copertă sau naiba știe unde, la început, un avertisment și...“, „Ești pornită împotriva lui, nu glumă!“, „Nu sunt pornită, m-a îndurerat pur și simplu. Pentru că nu pot să uit ce spune clar: că nu există ceva mai plictisitor în lume decât o femeie și decât o femeie care suferă și știu foarte bine asta, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie, întorcând totul spre glumă. Dar plutea, apăsătoare, tensiunea, n-am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zis să ceară și el niște whiskey, ce dracu’! și s-a prefăcut că nu m-aude. Un nasol. Da’ las’ că mă duc din nou săptămâna viitoare c-o prietenă care are un prieten italian, ăla are bani, nu glumă, o să ne facem și cheful, dansăm pe rupte și ne mai și duce acasă cu Masseratti lui, să moară de invidie toate țațele care-or să ne vadă, dac-or să ne vadă la ora aia... Tipa vrea să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă“, a zis, dintr-odată serios. „Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
camera cu draperii înguste și glob portocaliu și patul. Rodica Dumitrescu nu știa, părea disperată și mai avea speranțe, dar el era sigur de ce-o să urmeze. Încerca să-l distreze, îi punea muzică, îi citea până adormea, îi spunea glume, îi povestea câte se petrec în lume. O privea cu ochi tulburi, dar nu era atent, nici chiar atunci când nu avea dureri. Nu-i spunea nimic Rodicăi Dumitrescu, dar eu știu. Pentru că mi-am amintit într-o zi, brusc, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mănâncă nimeni. Și pe urmă ea nici nu-i acasă. Poți veni.“ Se plimba agitată și energică prin holul imens transformat în sufragerie și Andrei Vlădescu sorbea încet din cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă rog“, spunea Andrei Vlădescu. „Bine, dar nu-ți dai seama că-i o prostie?“, exclama, ridicându-și mâinile de parcă ar implora cerul. „Nu-i o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
destule scaune în jurul mesei și Kenneth a trebuit să stea în echilibru pe genunchiul lui Shirley, ceea ce părea să-i facă plăcere. S-a citit testamentul și a reieșit că nici una din rude nu primea nimic; toți erau victimele unei glume proaste. S-au certat rău cu toții în timp ce începeau să se pregătească de culcare. Apoi, brusc, toate luminile din casă s-au stins. Afară se stârnise o furtună teribilă și Fisk a spus că probabil se arsese generatorul. Kenneth și Sidney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Este una dintre marile noastre realizări postbelice. Până în clipa aceea, Hilary fusese doar plictisită, dar acum lucrurile începeau s-o ia vertiginos la vale. A fost nevoită să suporte o comedie oribilă intitulată The Nearest and the Dearest plină de glume idioate la care publicul din studio reacționa cu hohote de râs vulgare și pe urmă au văzut o chestie care se chema It’s a Knockout, cu o serie de jocuri stupide în aer liber. Fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cork Street și de a-i menționa numele. Phoebe i-a mulțumit cu oarece reținere, pentru că se cam îndoia de eficacitatea propunerii lui. Influența pe care se lăuda îndrumătorul ei că o avea asupra lui Roderick Winshaw fusese subiect de glume printre colegii ei, care nu prea găsiseră nici o dovadă în acest sens. Fusese coleg de școală cu Roddy, e adevărat, dar nimic nu sugera că ar fi fost vreodată apropiați sau că marele negustor de artă ar fi făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el în cele din urmă. Sunt sigur că domnișoara Barton dorește să se schimbe după călătorie. Poți să-i spui bucătăresei că vom fi patru persoane la masă. — Prea bine, domnule, spuse el, pornind agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
monștri sacri ai scenei naționale, deși Phoebe ar fi putut căuta mult și bine printre prietenii, colegii, vecinii și pacienții ei și n-ar fi găsit nici o persoană care să le cunoască măcar vag numele. Cu toate acestea, șuvoiul de glume și povești intime despre ei n-a dat semne de epuizare decât când Roddy a mutat conversația spre o zonă mult mai personală, interesându-se de sănătatea cumnatului lui. — A, Peter a prins o călătorie gratis în Barbados. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în lume, oamenii au gusturi diferite. Până la urmă, e o chestie subiectivă. — După tot ce-ai spus noaptea trecută... — Dar nu-ți văzusem lucrările. După cum te străduiai și tu să-mi comunici. Phoebe se încruntă și rosti sec: — E o glumă? — Draga mea, spuse el, galeria Narcissus are o reputație internațională. Cred că glumești dacă presupui că vreuna din aceste... mâzgălituri școlărești și-ar putea găsi vreodată locul în ea. — Înțeleg. Se uită pe fereastra acoperită cu un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în minte mi s-a furișat o bănuială urâtă. Aveam brusc senzația că undeva, cineva făcea o glumă monstruoasă pe socoteala mea. Și nu doar pe socoteala mea, ci pe socoteala tuturor. Am considerat dintr-odată această fotografie o jignire adusă atât mie, cât și lumii în general. Am scos tava de plastic din coptor și am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
legături amoroase fizice, încât, față de ei, eu păream un adolescent stângaci. Poate că de aceea viața de scriitor pare întotdeauna atât de atractivă; ea oferă un refugiu retardaților social și o legitimitate strălucitoare singurătății. Patrick o spusese clar atunci când făcuse gluma cu lipsa „dimensiunii sexuale“ în opera mea; dar am alungat această amintire. Încă mă apăsa conversația aceea, nu-mi puteam imagina când mă voi simți în stare să mă mai confrunt cu el. — Deci, unde vă duceți acum? întrebă Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect al stilului lui îi rezervasem disprețul din final. „A devenit o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat domnul ...... pentru abilitatea cu care îmbină umorul cu angajarea politică; și chiar de a susține că avem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]