9,213 matches
-
cu mașina de mama. Străzile din astfel de cartiere au primit mereu nume de plante și copaci, ca și cum asta ar putea cumva compensa distrugerea mediului natural pentru construirea lor. Dar Orchard Way, Elm Drive și Cherry Walk1 par acum niște ironii crude, note pastorale Într-o simfonie de ciment și sticlă armată. Casa surorii mele se află În Birch Close, o zonă În formă de potcoavă cu case din anii ’60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ceva nu din noi răsare. O moștenim de la Titanul mort. De la pământ, în care ne nutrim. În moartea lui e ceva sfânt și mare, E o gîndire-adîncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la moarte. Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul e de înflorirea ei. În van pământul mort ne-nspiră cîte-odată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din care am ieșit, Se naște veșnica nefericire. Suntem copii - etern nefericiți. Dar în zădar, căci suntem după chipul Și-asămănarea lui. Noi suntem răi Fără de-a-avea puterea lui. Răi putem fi Mai ca și el - dară din neputință Se naște ironia vieții noastre. În van Titanul mort, ce ne-a născut, Binele ni-l voește; - în zădar Cearcă-a vorbi cu noi în cugetări Strălucitoare, varii, -mbălsămate, {EminescuOpIV 90} În flori, în râuri, în glasul naturii Ce-i glasul lui, consilii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a-l batjocori până și-n moarte Ne-am născut noi, după ordin divin, Făcuți ca să-și petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechiu Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când de-asupra, streșina antică, Codrul cel vechiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau unui general cu talia naltă, Strigău și prost ca și un bou de baltă? {EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă de rău, impulsul În corp de înger, sufletul diform? Ironiei lui Byron să-i simt pulsul Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme? Să descriu nopți romantice? - Avulsul 30Ce apele plângând le-aruncă - adorm Chiar îngerii - și în azur muiete Curg stele de-aur dulci și-mprăștiete? Și să discos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i cucoș ce nu-i luase tot ce-o puică poate da, În curând alte găine al ei nimb l-întuneca, Cum odată-l întrecuse, pe Harun, Vizirul Barmeg. În zădar li imputează a lor gânduri sensuale. "De - răspunde cu-ironie unul din amanții foști - 235"Inima-mi întreag-a ta e. - dar ce vrei - noi suntem proști, Simțul îmblă dup-o carne mai tânără și mai moale". În curând cade pe gânduri, deveni curând bigotă; Cum se-ntîmplă, din Phrinee deveni călugăriță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te bucură-n rărunchi, - Să-l vezi că la picioare-ți se tîrîe un vierme Și recea-ți ironie mai mult încă să-l sferme. O cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochi-ți străluciți - Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă De care nime-n lume, ah! nimeni nu întreabă. Și am visat odată să fiu poet... Un vis Deșert și fără noimă ce merit-un surâs De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu? Voit-am a mea limbă să fie ca un râu D-eternă mângâiere... și blând să fie cîntu-i. Acum... acuma visul văd bine că mi-l mântui. Căci toată poezia și tot ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În ochi, bucuros că eram acolo, și zîmbi fără pic de ironie. — Frank...? — E-n regulă. (Se ridică, Înseninîndu-se.) Apropo, ce mai face Esther? Ar fi trebuit să te-ntreb. — Face bine. Ne-am despărțit acum trei luni. — Îmi pare rău. Întotdeauna mi-a plăcut de ea. Avea o gîndire intelectuală destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce anume o să facă ei? — Să facă? (Mă bătu ușor cu palma pe piept, acceptîndu-mi ușoara ironie.) Nimic n-o să facă. Wolfgang și Helmut vor „fi“. Vor fi ei Înșiși și vor deveni foarte populari. Mă pricep la chestiile astea, Charles. Din Întîmplare, Helmut e extrem de priceput la tenis - odată l-a bătut pe Boris Becker. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un succes. Cine era blonda platinată? Arată oarecum a rusoaică. — Raissa Livingston - văduva unui agent de pariuri din Lambeth. E o cisternă plină de votcă. Foarte de gașcă. A mai făcut ceva actorie, așa că o să-nceapă cu dreptul. Vorbea fără ironie, cu ochii pironiți În plafonul mașinii, de parcă derula deja imagini cu aglomerația de la premieră. Părea mulțumit de munca lui din acea după-amiază, ca un evanghelist de cartier care a reușit să Împartă tot stocul de broșuri biblice. Spargerile și furturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la cale o provocare violentă. — Bobby... mai sînt și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cazuri de genul ăsta. — Cabrera și detectivii lui au fost deja aici și n-au găsit nimic. Nimeni n-a fost pus sub acuzare. — Cu excepția fratelui dumneavoastră. (Își Înmuie tonul aspru.) MÎine Începe procesul lui. Cum pledează? — Vinovat. Genul de ironie din coșmaruri. E singurul om de-aici care-i complet nevinovat. Atunci, Crawford ar trebui să-i ia locul, spuse Sanger și se ridică În picioare, gata să mă conducă spre ieșire, cu urechile ciulite la orice posibil zgomot dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-mi alung unele îndoieli ― Legate de mine? ― Nu, Galilei. Cu ajutorul tău încerc să mă judec pe mine, de fapt. Mă întreb: e de ajuns să nu devii victimă? ― Poate că și Inchiziția are o misiune filosofică în lume... ― E o ironie? ― Doar pe jumătate... problema e dacă trebuie să treci prin iad ca să pori prețui cu adevărat ce i se opune... ― Adică dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orice, mai ales cu sentimentele. Unul din primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că în fiecare toamnă făcea o "comă sentimentală". Îi plăcea grozav expresia asta, "comă sentimentală", pe care o rostea cu un amestec de ironie și mulțumire. Mi-a atras atenția că nu trebuia să mă leg prea tare de ea, deoarece puteam să regret mai târziu. "În toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
astăzi văzuți doar prin muzee), În era nobilimii elegante, care Își poartă rangul cu suverană detașare și cu acest semn distinctiv. Iar când moda lor trece, les talons rouges rămâne o metonimie destinată să țină loc În conversații (când cu ironie, când cu admirație) pentru tot ce mai poate Însemna o aristocratică eleganță. Din Întreaga suită a avant-dandy-lor veacului de aur se desprinde celebra figură a lui Lauzun. Antonin Nompar de Caumont, conte și mai apoi duce de Lauzun, cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul are mai ostentativ și superficial. Ironii și sarcasme vin și din partea lui Balzac, dar și a unor englezi care se simt la Paris ca acasă. Căpitanul Gronow este unul dintre aceștia. El are o singură circumstanță atenuantă: Își scrie memoriile spre bătrânețe, În plină epocă victoriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
altfel? Iată de ce disidența propusă de modelul dandy a prins la toți, dincolo de clase, dincolo de vârste, ca o speranță, ca o salvare. Primul semn al revigorării dandysmului Îl reprezintă cluburile, cu frenetica lor viață de zi și de noapte. În ciuda ironiilor și scepticismului celor care scriu despre aceste locuri ale perdiției, ele au o strălucire tot mai puternică, iar bărbații eleganți le populează În valuri, ca niște noi „hoarde de aur”. Doar că dandy-i mai colecționează câteva nume de alint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu-i mai puțin adevărat că el demonstrează lumii Întregi că e un cuceritor fabulos și, În plus, un unicat absolut. Proiect de care nici un dandy autentic nu rămâne străin. Dovadă că a devenit un loc comun al dandysticii următoarea ironie la adresa celor care, din neputința de a deveni Napoleoni, s-au făcut Brummelli. Chiar dacă alt loc comun al doctrinei dandy spune limpede că nu devii, ci te naști sau nu Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt paragraf În cartea despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu preferința sa excentrică pentru „lucrurile bune, dar de prost gust”, atitudine și ea ostentativă Într-un moment În care toți tinerii se visează un des Esseintes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Paris ori Londra În anii ’30 ai veacului al XIX-lea, iată ce ne oferă Bucureștiul la 1827. Casa boierului Romanit, unde se desfășoară balul, are tot ce Îi trebuie unui lăcaș luxos, „la standarde europene”, am spune azi cu ironie. În fapt, e un mic palat, plin de rafinament, de obiecte prețioase, alese cu mult gust, dacă e să dăm crezare descrierii lui Ghica. Numai că personajele care animă acest tablou monden vin dintr-o cu totul altă lume: vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Esseintes, nu mai puțin „de Împrumut” e și modul În care Își decorează interioarele. Atelierul cu ziduri oranj și porți negre stă luminat În permanență de două uriașe candelabre. Mulți nu ezită să Îl compare cu Brummell pentru finețe și ironie, dar și pentru plăcerea demonică de a sfida și scandaliza lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
George al IV-lea), caricaturile care Împânzesc revistele decadente, toate Îi aduc celebritatea. Căsătorit cu o actriță americană, trăiește Între cele două războaie la Rapallo, În Italia, scrie, are emisiuni la BBC și, În 1937, e Înnobilat. Prezența lui distinsă, ironia subtilă, finețea spiritului Îl fac dorit pretutindeni. Deși În 1896 declară În Diminuendo că nu va mai așterne nimic pe hârtie pentru că se simte depășit de modă, reîncepe să compună În chiar anul următor, când Îi apare probabil cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un roman. Asemenea eroului său, el știe că, dintre cele trei căi prin care un tânăr poate ajunge În vârful piramidei sociale - sângele, bogăția și geniul -, doar ultima Îi e la Îndemână. Are toate calitățile unui cuceritor: inteligență sclipitoare, umor, ironie, sarcasm, eleganță, ambiție, artă a manipulării celorlalți. După ce se lansează ca prozator de primă mână semnând câteva romane importante, foarte bine primite, ajuns vedetă a saloanelor, el intră În politică. Iar ascensiunea sa va fi de-a dreptul impresionantă. Ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
curajul de a Înfrunta o lume Întreagă, refuzând să se Înscrie În normă, să cadă În regimul comunului, al indistinctului. Excentricitatea dandy-ului e o formă de apărare În fața agresiunii trivialului și a banalității pline de fadoare. Superioritatea sa afișată, ironia, disprețul, ostentația comportamentului, a veșmintelor, a limbajului sunt o formă de autoizolare În mijlocul unei societăți pe care dandy-i reușesc să o fascineze și să o oripileze deopotrivă. Dandy-ul pune astfel În scenă un paradox. E ca o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]