7,782 matches
-
În iulie 1939, lui Iorga îi era imposibil să angajeze la Institutul lui de Istorie Universală o tînără evreică italiancă. Voia să o ajute, dar această tînără evreică italiancă, cu psihologia și spiritul ei occidental, s-a decis plină de mîndrie să nu-i accepte oferta. În atmosfera de isterie a toamnei lui 1937, politicianismul l-a făcut pe Iorga să-și pună semnătura la sfîrșitul unor articole care n-ar fi trebuit să fie scrise. În a doua jumătate a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din zona aceasta (mai ales tinerii lipsiți de viitor) nu prea aveau ce pierde atunci cînd au sosit sovieticii 15. Dar acesta era unghiul de vedere al evreilor. Din unghiul de vedere al lui Iorga (atît de profund rănit în mîndria sa națională și de negarea dreptului la autodeterminare al majorității românești), totul se reducea la furia față de lipsa de loialitate a evreilor și de preferarea unui comunism instituit de inamicul național numărul unu. Iorga a susținut întotdeauna că românii au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau vindicative. Naziștii erau foarte sensibili la orice încercare de reabilitare a lui Iorga. Ca atare, familia Iorga trăia mai departe practic în izolare, la periferia "înaltei societăți" bucureștene. Doamna Catinca (așa cum își amintește doamna Liliana) își suporta durerea cu mîndrie și tărie. Încerca să suplinească pierderea stînd cu copiii, dar părea totuși să prefere singurătatea. În singurătatea ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de ani de viață comună și armonie -, pur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
O viață de om așa cum a fost (ediția 1972). Introducere de Valeriu Râpeanu, p. XXXV 115 Op. cit., p. VII 116 Șeicaru, op. cit., pp. 81-82 117 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 160. Iorga era furios că "mîndria lui moștenită, căreia îi dăduse mai multă greutate prin erudiție și prin poziția lui de profesor universitar" era considerată "insuportabilă" 118 Op. cit., vol. III, p. 106 119 Op. cit., vol. II, p. 150. Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 125. Sanielevici nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
postbelic: un stat social bine Înzestrat susținea prosperitatea capitalistă; slujbele și avantajele generos distribuite prin intermediul partidelor politice și grupurilor sociale majore garantau pacea socială; umbrela nucleară americană oferea implicit protecție și securitate externă - iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva kilometri spre est, se Întindea „cealaltă” Europă, cu securiști și sărăcie lucie. Distanța dintre cele două se reflecta de minune În contrastul dintre gările vieneze: dinamica Westbahnhof, unde oamenii de afaceri și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care oamenii au fost trădați și umiliți, Împinși la delicte și josnicii mărunte; fiecare a pierdut câte ceva, iar unii au pierdut chiar totul. Mai mult, În contrast cu amintirea Încă vie a primei conflagrații mondiale, În 1945 sentimentul predominant nu era mândria, ci un amestec de jenă și vinovăție. După cum am văzut, majoritatea europenilor au avut un rol pasiv În război - Învinși și ocupați de un rând de străini, apoi eliberați de altul. Singura sursă de mândrie colectivă la nivel național erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945 sentimentul predominant nu era mândria, ci un amestec de jenă și vinovăție. După cum am văzut, majoritatea europenilor au avut un rol pasiv În război - Învinși și ocupați de un rând de străini, apoi eliberați de altul. Singura sursă de mândrie colectivă la nivel național erau mișcările armate de partizani care au opus rezistență invadatorilor - tocmai de aceea, mitul Rezistenței era mai important În vestul Europei, unde opoziția reală se manifestase mai puțin. În Grecia, Iugoslavia, Polonia sau Ucraina, unde numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice naționale; În Marea Britanie, el a părut să valideze instituțiile și obiceiurile naționale. Pentru majoritatea englezilor, războiul s-a purtat Între Germania și Marea Britanie, iar poporul britanic a ieșit Învingător, pe deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de continent prin mândria tăcută a unei țări capabile să sufere, să Îndure și, În cele din urmă, să triumfe. Sentiment care a modelat și cultura politică a anilor postbelici. În alegerile din 1945, laburiștii au obținut pentru prima oară o majoritate parlamentară clară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de familie”. Titlul În sine (pe care nu l-ar fi ales un cineast din Franța, Italia, Belgia sau Germania) dezvăluie o trăsătură specifică. Printr-un noian de amintiri comune despre gloria și suferința din războiul recent, scăldate Într-o mândrie locală abia conștientizată, filmul celebrează spiritul englez. Se insistă pe știință și progres, pe muncă și organizare. Fără cea mai vagă referință la vecinii sau aliații Angliei (sic), țara e prezentată În 1951 așa cum fusese, de fapt, În 1940: un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rari În primul deceniu de după război. Chiar și cei care se declarau deschis de dreapta, ca francezii Jacques Laurent sau Roger Nimier, gustau mai degrabă farmecul unei cauze pierdute, afișând o nostalgie boemă pentru trecutul discreditat și arborându-și cu mândrie insignifianța politică. Cum stânga avea vântul În pupă și istoria de partea ei, literații de dreapta din noua generație s-au declarat sfidător perdanți, transformând decadența autentică și solipsismul morbid al unor Drieu La Rochelle și Ernst Jünger Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apăsătoarea „germanitate”. Efectul era că, pentru copiii lor, ei nu reprezentau nimic. Realizările lor materiale erau pătate de moștenirea morală. Dacă a existat vreodată o generație a cărei revoltă pornea realmente din refuzarea a tot ceeea ce reprezentau părinții - tot: mândrie națională, nazism, bani, Vest, pace, stabilitate, lege și democrație -, aceștia erau „copiii lui Hitler”, radicalii vest-germani din anii ’60. În ochii lor, Republica Federală degaja suficiență și ipocrizie. Mai Întâi a fost afacerea Spiegel. În 1962, cel mai mare săptămânal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit de consecințe: un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În materie de revoluție, orgasmul lui e mai important decât războiul din Vietnam a reapărut În anii ’70 Într-o tabără de gherilă din Orientul Mijlociu. În Germania, distanța de la moft la violență era mai mică decât oriunde. În iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
renunțaseră la dezideratul unității naționale de dragul păcii, polonezii ar trebui să renunțe la aspirațiile lor de libertate În numele aceleiași „priorități absolute”. Cinci ani mai târziu, vorbind la un simpozion al Partidului Social-Democrat despre „Mitteleuropa”, influentul scriitor Peter Bender accentua cu mândrie că, „În dorința de destindere, avem mai multe În comun cu Belgradul și Stockholmul, cu Varșovia și Berlinul de Est șsublinierea Îmi aparțineț, decât cu Londra și Parisul”. Ulterior, a ieșit la lumină faptul că liderii PSD le făcuseră În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lingăii din jurul lui Ceaușescu nu spuneau cu voce tare ce credeau despre toate acestea. Însă este limpede că În noiembrie 1989 (când, după 67 de ovații În picioare, Ceaușescu a fost reales secretar general al partidului și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost dintotdeauna prea mare pentru a fi redusă la o identitate unică sau un țel unitar 14. În timpul marelui război de apărare a patriei, dar și după aceea, autoritățile sovietice au jucat cu aplomb cartea rusă, făcând apel la mândria națională și preamărind „victoria poporului rus”. Dar rușii nu au fost blagosloviți niciodată cu un caracter „național” de felul celui atribuit după cutuma sovietică cazacilor, ucrainenilor sau armenilor. Nu exista nici măcar un partid comunist „rus” separat. A fi rus Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au bucurat de o autonomie crescândă și de o prosperitate aparte. Praga, una dintre gloriile continentului, a fost până În 1914 un centru major al modernismului În literatură și În artele vizuale. Slovacii, În schimb, nu prea aveau motive de mândrie. Guvernați de secole de la Budapesta, ei nu aveau o istorie națională distinctă - În jumătatea ungară a imperiului, ei erau priviți nu ca slovaci, ci ca țărani slavi din nordul rural al Ungariei. Orășenii din regiunea slovacă erau preponderent germani, unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradițional cu locul de muncă În aceste țări. Cum prețurile creșteau neîntrerupt, fie din cauza inflației 17, fie În perspectiva intrării În Uniunea Europeană, oricine avea un venit fix sau pensie de stat (adică exact profesorii, doctorii și inginerii, care fuseseră odată mândria socialismului) avea motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială, cost al vieții și serviciilor, ceea ce nu Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
refugiului și a includerii. De-a lungul secolelor, aceasta a devenit treptat o sursă a identității colective. A fi un „stat de graniță”, exponent și ocrotitor al valorilor fundamentale ale civilizației europene, era o sursă de vulnerabilitate, dar și de mândrie: de aceea sentimentul că au fost excluși și uitați de „Europa” a făcut dominația sovietică cu atât mai umilitoare pentru intelectualii din centrul și estul Europei. Europa nu este așadar atât o chestiune de geografie absolută - unde se află de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 2000 cel mai mare beneficiar al fondurilor structurale de la Uniunea Europeană - ceea ce Înseamnă că anumite părți din Regatul Unit erau printre cele mai sărace regiuni din UE. Cifrele relative la ocuparea forței de muncă (larg mediatizate și o sursă de mândrie pentru suporterii conservatorilor și laburiștilor deopotrivă), deja modeste la nivel național, erau denaturate de mărimea disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitoare a Europei. Probabilitatea ca negocierile să decurgă armonios s-a diminuat și mai mult - Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, a admis că nu anticipa aderarea Turciei „Înainte de 2015”. Până atunci, costurile viitoarei respingeri sau al amânărilor repetate - pentru mândria turcilor și pentru stabilitatea politică la marginea vulnerabilă a Europei - continuau să crească. Problema orientală era din nou pe tapet. Istoria apăsa greu pe umerii Europei la Începutul secolului XXI, dar, ciudat, mai deloc pe umerii europenilor. Problema nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai era atât de clar ca deunăzi. Alternativa, să devii cu grăbire „european”, era mult mai facilă În țări mici ca Belgia și Portugalia sau În locurile (ca Spania și Italia) unde trecutul recent nu era un motiv de mândrie 17. Dar, pentru națiuni crescute cu idei de glory și grandeur, „Europa” avea să rămână mereu o tranziție incomodă: un compromis, nu o alegere. Din punct de vedere instituțional, moda nostalgiei În Marea Britanie a Început aproape imediat după al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit o sursă a identității comune și a mândriei colective În țările În care cetățenii de origine arabă, turcă sau africană erau Încă priviți și tratați ca „străini”. Dacă părinții și bunicii lor făcuseră eforturi uriașe pentru a se integra și a se asimila, tinerii din Antwerpen, Marsilia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mică decât Germania antebelică, furnizase jumătate din personalul de pază al lagărelor de concentrare). Același lucru s-a Întâmplat În Italia (unde cei mai mulți nu aveau nimic să-și reproșeze) sau În Marea Britanie, unde anii războiului erau altminteri priviți cu mândrie și chiar cu o oarecare nostalgie. Declanșarea bruscă a Războiului Rece a contribuit, desigur, la această stare de lucruri 6. Existau Însă și alte cauze. Pentru majoritatea europenilor, al doilea război mondial nu fusese purtat din cauza evreilor (deși li se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comemora victimele franceze de la Auschwitz, Ministère des Anciens Combattants (Ministerul Veteranilor) a solicitat unele modificări: numele de pe listă nu aveau „o rezonanță specific franceză”11. În Franța acelei perioade, astfel de sentimente aveau probabil mai mult de-a face cu mândria rănită decât cu un rasism nedisimulat. În 1939, Franța era Încă o mare putere internațională. Apoi, În numai trei decenii, ea a suferit o Înfrângere militară strivitoare, o ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
drepturile omului 462 Mișcarea pentru Independența Letoniei 590 Mișcarea pentru pace 210 mișcarea Solidaritatea - vezi Polonia mișcări de rezistență; colaboraționiști 52; dezarmarea 54; integrarea 73; lipsa experienței politice 74; părerile guvernelor legitime 73; pedepsele invocate 52; politici 73; sursă a mândriei naționale 51; suspiciunile 73-74 mișcări separatiste În Europa de Vest 640-651 mișcări și partide dedicate unei cauze unice 447-448 mișcări studențești; Cehoslovacia 404-405, 409; Franța 377-381; Germania de Vest 386-388; Italia 381-384; Polonia 398-401 Mitscherlich, Alexander 384 Mitscherlich, Margarete 384 Mitterrand, François
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]