7,919 matches
-
de apă nu-și schimbă numele, cel mult și-l traduc cu păstrarea sensului originar, peste milenii. Dar în cazul acestui spațiu, și în cadrul hidronimiei minore, substratul traco-dacic a supraviețuit, o dată cu altoiul latin aplicat și în hidronimie, vechi de două milenii, în această zonă a Europei aflată în calea atâtor migrații și influențe. Datorită, desigur, structurii deosebite și privilegiate a unui cadru natural propice perenității. Anexa 1 Cum s-a unit în epoca Pietrei Cioplite "Apa care Dă Nori" cu "Apa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pline de țepi lungi, veninoși care sunt foarte periculoși mai ales pentru oameni. CAPITOLUL VI. PROTEJAȚI APA! Orice activitate umană e o potențială sursă de poluare a apelor, eventual indirectă (prin intermediul poluării atmosferei sau solurilor). Poluarea a început probabil cu milenii în urmă, odată cu primele orașe. Apoi a venit mineritul, despăduririle, gunoaiele, devenind deja o problemă majoră în Imperiul Roman și China antică. Poluarea radioactivă a început abia în anii '40. Despăduririle au fost masive în ultimii 200-300 de ani, acum
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sale este durata extraordinară. Inventarea comunicării prin simboluri grafice, apoi a scrierii a venit foarte târziu În evoluția omenirii și doar În câteva societăți, cu toate că s-a răspândit asemenea unei pete de ulei și a făcut progrese uluitoare În câteva milenii. Dacă omenirea a trăit În analfabetism aproape Întreaga sa existență, trebuie să ne obișnuim cu ideea că și religia ar fi putut avea un itinerar lung și fluctuant În interiorul perioadei Îndelungate a preistoriei. Un itinerar poate destul de Îndelungat Încât să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au lăsat indicii materiale sau anomalii care pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși sunt Încă În faza de embrion, pot accede la păturile mai greu de caracterizat ale societății preistorice. De exemplu, În Europa continentală a primului mileniu Î.Hr., un inventar al izvoarelor arheologice de tip religios cuprinde situri (depuneri votive, jertfe animale și umane, edificii cu simboluri ale unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femeie tânără așezată pe o parte are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forțele sau „spiritele” care stăpânesc natura (Gruet, 1954). Alți musterieni, cu Înclinații asemănătoare, dar mai modești, au adunat fragmente de oase și douăzeci de pietre de râu rotunde În interiorul unei peșteri din Franța (Yonne). Într-o peșteră din apropiere, câteva milenii mai târziu, descendenții lor (numiți chatelperronieni) au lăsat În urmă bile de argilă roșie În care inseraseră lame și fragmente de silex. În spatele unor asemenea acte stă „un sentiment al misterului În fața formelor răsărite din piatră sau din pământ” (Leroi-Gourhan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
roade”. Acum aproape 90 000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor la mare altitudine (Fedele, 1993). Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o depunere rituală Într-un sit irakian din jurul anului 9 000 Î.Hr. (Zawi Chemi Shanidar) constituie ceea ce ar putea fi cea mai veche „jertfă” cunoscută. Asia Occidentală ajunge să constituie În sine o mare provincie, caracterizată timp de multe milenii de o comuniune aparte Între religie și societate. Nu este rară manipularea morților după rituri În mai multe faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea separată a capului. Pentru că este evidentă formarea unor unități antice tribale, devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hranei nu au constituit o revoluție imediată. La periferia centrelor de dezvoltare inițială, acest nou mod de viață, numit neolitic, nu este acceptat necondiționat: diferitele societăți Îl adoptă sau Îl resping cu ezitări, oscilații și alegeri, inventând timp de câteva milenii moduri de a-l integra În propriile lor deprinderi. Pe unele continente, de exemplu În Africa, la sud de Sahara, neoliticul nu prinde deloc rădăcini. Iar domesticirea și chiar crearea ideologică a conceptului de „natură” a avut loc În salturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care depindea În Întregime existența lor. Mișcarea ciclică a morții și Învierii a fost atribuită unor forțe supranaturale, iar din această cauză se iau măsuri pentru protejarea și perpetuarea, cu simboluri și rituri potrivite, a forțelor capricioase ale vieții. Din mileniul al VII-lea Î.Hr., În Europa arhaică, caracteristicile psihologiei și religiei țăranilor Încep să se manifeste Într-un tip de sculptură care, la Început, nu imita formele naturale, ci urmărea mai ales să exprime concepții abstracte. Europa arhaică este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales acolo unde aceasta pretinde că descifrează În cele mai mici detalii semnificația simbolurilor și a complexului „limbaj al zeiței” (Gimbutas, 1989). Și totuși, nu poate fi negat faptul că În acest „mare sistem” există multe adevăruri: că, timp de milenii, o anumită zonă europeană a fost caracterizată de manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de structura cosmosului, În ceea ce este crucial pentru viața rurală, În privința originii lumii, a viețuitoarelor, a omului. Dacă ambițioasa reconstrucție ideologică provoacă perplexitate, rămân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei arhaice se simte filtrată sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei arhaice: pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată, un fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică (vezi subcapitolul 9). Afinitatea celor două lumi se atenuează Începând din mileniul al V-lea, când Mesopotamia și Levantul Încep să-și urmeze propriul curs. Și În Asia Occidentală apare noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de pradă. Defunctul are, de obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient, prezintă un cadru cultual impresionant. În mileniul al VII-lea, Nevali Cori deține un complex de temple cu pilaștri și sculpturi În piatră, printre care se remarcă creaturi hibride Înaripate: oameni-pasăre, adevărate prototipuri de spirite Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și reprezentări ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu pilaștri și sculpturi În piatră, printre care se remarcă creaturi hibride Înaripate: oameni-pasăre, adevărate prototipuri de spirite Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și reprezentări ale unor grupuri mitologice (mamă și copil, bărbat, femeie gravidă, țestoasă). Un mileniu mai târziu, la Çatal Hüyük a existat o zonă rezervată cultului cu zeci de edificii folosite ca sanctuare (Mellart, 1967). Pe piedestale și bănci sunt Înșiruite cranii umane și capete de taur cu coarne imense. În ziduri sunt Înfipte ciocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan, În mileniul IV-V, perioadă În care, Într-o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor, mormintele dobândesc o relevanță simbolică evidentă, fie din motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În aceeași perioadă, În Japonia se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fapt, odată cu primele domesticiri, Într-un stadiu arhaic târziu (jertfe funerare și consumarea creierului copiilor, locuri pentru dansuri sacre; Mezoamerica, cca 5 000 Î.Hr.), dar numărul lor crește vertiginos odată cu nașterea societății agrare sedentare În stadiul formativ (din mileniul al III-lea și după). Ne limităm doar la constatarea surprinzătoarelor convergențe cu fenomenele europene: statuete și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să inspire emoție sacră; muzică și dans
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza invaziei kurgàn nu este demonstrată. Desigur, pe teritoriul cuprins Între Mareaxe "Marea" Caspică și Dunăre apar, Între cel de-al V-lea și al IV-lea mileniu, fenomene noi, dintre care cele mai importante sunt, În afară de Înmormântările colective (sub un tumul sau nu), creșterea cailor și călăritul - aspecte ale unui mod de viață care a marcat până astăzi imensele stepe eurasiatice, din Mongolia până În Ungaria. Asemănările culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute În casă ca sanctuar privat. În Africa Occidentală se manifestă acele religii complexe, care Încă mai există, și chiar acele practici, astăzi dispărute, cum ar fi jertfirea curtenilor la moartea regelui-zeu, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de texte și de mărturii ale civilizației sale complexe, dintre care o parte considerabilă privește viața religioasă sub diferitele aspecte pe care aceasta le poate Îmbrăca Într-o societate atât de diferențiată, care s-a dezvoltat organic timp de peste trei milenii. Este evident că această mărturie nu e univocă; Însă trebuie să se țină cont de faptul că, Încă de la origini, Egiptul se prezintă (sau cel puțin aspiră la aceasta) ca o unitate ecumenică, În cadrul căreia chiar și Împărțirea clasică dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tebană are În antichitate un zeu indigen, Montu, având cap de șoim, cu două pene Înalte. Este un zeu războinic, reprezentat adesea Înarmat cu un arc. Originar din Teba, el ajunge să fie Înlocuit Într-o epocă ulterioară (la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr.) de un zeu cu o natură complexă, Amonxe "Ammon", care o are ca soție pe Mutxe " Mut" și ca fiu pe Khonsuxe "Khonsu", un zeu selenar. Vecin cu Teba și Koptos, zeul străvechi Minxe "Min
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]