9,544 matches
-
cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios. Leon V a numit comnandanți ai armatei, prntre care Toma Slavul și Mihail Amorianul. Când Leon a crezut că Mihail Amorianul conspiră împotriva sa, el a ordonat arestarea acestuia, dar acesta a scăpat și a aranjat asasinarea împăratului. Aceasta
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
(n. 9 mai 1828, Zărnești, Brașov - d. 3 februarie 1916, Sibiu) a fost mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
în anul 1860. În anul 1865 a fost ales deputat în Dieta Transilvaniei de la Cluj. A fost ales membru în Sinodul Arhidiecezei de la Sibiu și în Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei după intrarea în vigoare a Statutului Organic. După moartea mitropolitului Andrei Șaguna, la 28 iunie 1873, a făcut parte din Congresul Național Bisericiesc, prezidat de Procopie Ivașcovici al Aradului, în comisia de scrutin, pentru alegerea noului mitropolit. După ședința din data de 28 august 1873, în care Procopie Ivașcovici devine
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Național Bisericesc al Mitropoliei după intrarea în vigoare a Statutului Organic. După moartea mitropolitului Andrei Șaguna, la 28 iunie 1873, a făcut parte din Congresul Național Bisericiesc, prezidat de Procopie Ivașcovici al Aradului, în comisia de scrutin, pentru alegerea noului mitropolit. După ședința din data de 28 august 1873, în care Procopie Ivașcovici devine candidat pentru scaunul mitropoliei, va prelua funcția de președinte al congresului și va conduce alegerea și solemnitățile instalării lui Procopie Ivașcovici ca mitropolit. La 12 decembrie 1873
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
scrutin, pentru alegerea noului mitropolit. După ședința din data de 28 august 1873, în care Procopie Ivașcovici devine candidat pentru scaunul mitropoliei, va prelua funcția de președinte al congresului și va conduce alegerea și solemnitățile instalării lui Procopie Ivașcovici ca mitropolit. La 12 decembrie 1873 candidează pentru poziția vacantă de episcop al Aradului, alături de Nicolae Popea și Miron Romanul, dar nu a fost ales deoarece era mai puțin cunoscut în acele părți. La 13/25 aprilie 1874 a fost ales, însă
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
lunii martie a devenit pe rând protosinghel și arhimandrit. La 23 martie 1875 a fost confirmat ca episcop de regele apostolic I. Ferenc József, iar la 30 martie, la Sibiu, a fost hirotonit ca episcop prin slujba oficiată de noul mitropolit Miron Romanul și de către episcopul Ioan Popasu al Caransebeșului. Intrarea în Arad a avut loc la 15 aprilie, iar instalarea a avut loc în Duminica Tomii, la 20 aprilie, în prezența delegatului mitropolitan Ioan Hannia. Revista "Federațiunea" a descris momentul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Consistoriul arădean și 12 în cel orădean. Fondurile și fundațiile și-au sporit veniturile în așa fel, încât Episcopia Aradului era considerată la acea vreme una dintre cele mai bogate eparhii din cuprinsul Mitropoliei Transilvaniei. La 16 octombrie 1898 moare mitropolitul Miron Romanul și la 31 decembrie 1898 a fost ales ca mitropolit Ioan Mețianu. Plecarea din Arad a avut loc la 8 martie 1899. A sosit la Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
sporit veniturile în așa fel, încât Episcopia Aradului era considerată la acea vreme una dintre cele mai bogate eparhii din cuprinsul Mitropoliei Transilvaniei. La 16 octombrie 1898 moare mitropolitul Miron Romanul și la 31 decembrie 1898 a fost ales ca mitropolit Ioan Mețianu. Plecarea din Arad a avut loc la 8 martie 1899. A sosit la Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în frunte cu arhimandritul dr. Ilarion Pușcariu. A fost mitropolit al Ardealului, între
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
fost ales ca mitropolit Ioan Mețianu. Plecarea din Arad a avut loc la 8 martie 1899. A sosit la Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în frunte cu arhimandritul dr. Ilarion Pușcariu. A fost mitropolit al Ardealului, între anii 1899 și 1916, anul morții sale. Din poziția de mitropolit a îndrumat lucrările de zidire a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ridicată între anii 1902 și 1906, și a unei noi clădiri pentru Institutul Teologic-Pedagogic (actuala Facultate
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
martie 1899. A sosit la Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în frunte cu arhimandritul dr. Ilarion Pușcariu. A fost mitropolit al Ardealului, între anii 1899 și 1916, anul morții sale. Din poziția de mitropolit a îndrumat lucrările de zidire a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ridicată între anii 1902 și 1906, și a unei noi clădiri pentru Institutul Teologic-Pedagogic (actuala Facultate de Teologie „Andrei Șaguna”). A fost înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori, monumente aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
410/1959, când s-au închis mai multe mănăstiri din România. Biserica mănăstirii a devenit biserică parohială a satului Hlincea. Avariată în cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost supusă unui amplu proces de consolidare și restaurare din inițiativa mitropolitului Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei. Astfel, în perioada 1980-1984, au fost reparate zidul din incintă și clădirea chiliilor. Schitul Hlincea a fost redeschis în anul 1990, după căderea regimului comunist, fiind aduși călugări de la Mănăstirea Horaița, în frunte cu
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fost reparate zidul din incintă și clădirea chiliilor. Schitul Hlincea a fost redeschis în anul 1990, după căderea regimului comunist, fiind aduși călugări de la Mănăstirea Horaița, în frunte cu ieromonahul Metodie Oprică, care a fost numit stareț. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a scos Schitul Hlincea de sub administrarea Mănăstirii Cetățuia și l-a ridicat la rangul de mănăstire cu o autonomie administrativă proprie. În anii următori, s-au realizat, prin râvna călugărilor, ample lucrări de restaurare
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
de sub administrarea Mănăstirii Cetățuia și l-a ridicat la rangul de mănăstire cu o autonomie administrativă proprie. În anii următori, s-au realizat, prin râvna călugărilor, ample lucrări de restaurare și construire de noi chilii. Între anii 1995-1998, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel și cu îngrijirea protosinghelului Metodie Oprică, starețul mănăstirii, s-a construit o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria și trapeza. Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreținut. Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun și mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat la marginea Iașului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniție, schitul a fost distrus, murind mai mulți călugări, printre care și Arhimandritul Teodosie. După primul război mondial, între anii 1923-1928, în timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu și alți câțiva călugări veniți în România de la Muntele Athos, au reclădit așezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-al
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
în anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcașul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcții și, fiind complet neglijat, s-a ruinat în întregime . În anul 1992, a fost inițiată refacerea Mănăstirii, din inițiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei și cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Calinic Dumitriu Botoșăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de întocmirea formalităților în vederea obținerii aprobărilor necesare. Sfântul Sinod al BOR a aprobat înființarea mănăstirii
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
duble, terminate în arc. Urmează să se adauge paraclisului și un pridvor închis. Pardoseala este din dușumea de brad, iar acoperișul, din tablă de zinc. Noua biserică a Mănăstirii Vlădiceni a fost sfințită la data de 23 mai 1999 de către mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel Ciobotea. Ulterior au fost construite anexele gospodărești: casa monahală și câteva căsuțe din lemn pentru pelerini, precum și un edificiu care adăpostește o ferma-gospodărie a Centrului Eparhial Iași. Pictarea interioară a bisericii și a pridvorului deschis a
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
în Piața Națiunii (din fața Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași), deoarece pe fostul amplasament se afla din anul 1957 Statuia lui Mihai Eminescu. Grupul statuar a fost sfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, în prezența primarului Constantin Simirad și a prințului Dimitrie Sturdza. Pe latura din spate, sub cuvintele Olgăi Sturdza săpate în soclu, au fost înscrise și următoarele cuvinte: "„Noi am refăcut acest monument în semn
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi ""mănăstiri și beserici câte au făcutu, așea în scurtă vreme, nice unu domnu n-au făcutu. Făcut-sau alți domni și mai multe, iară cu mai îndelungate vremi, în 40 de ani
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
din nou împreună și cu alte reparațiuni interne cu cheltuiala smeritului preot paroh GH. MIREUȚĂ și soția sa EFROSINA, prin osteneala Economului I. Mitescu din Iași, în ḑilele MAJESTĂȚEI SALE CAROL I REGELE ROMÂNIEI, sub Arhipăstoria Înalt Prea sf. PARTHENIE MITROPOLIT MOLDOVEI."" La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan își exprima regretul că acest monument istoric era ignorat de contemporanii săi. Ce pacat că un monument așa de frumos cum este acesta, așa de inpunător, trainic și vrednic de
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
de pe acoperișul bisericii cu tablă galvanizată. În iulie 1991, după o perioadă de părăsire a mănăstirii în timpul regimului comunist, timp în care biserica și Palatul domnesc al doamnei Dafina au început să se ruineze, tradiția monastică a revenit la Bârnova, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei redându-i statutul de mănăstire de călugări și acordând binecuvântare ieromonahului Calistrat Chifan de a se ocupa de reorganizarea mănăstirii. Începând din anul 1997, starețul mănăstirii este protosinghelul Paisie Furdui, iar Mănăstirea dispune de
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
vină“. Din „Gimnaziul Vasilian“ se dezvoltă „Academia Mihăileană“, la 20 martie 1834, prima instituție de învățământ superior din țară la acea vreme. Un rol important în înființarea acesteia îl au : Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei (1834-1849), Gheorghe Asachi și Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei. La Academie vor funcționa trei facultăți: filosofie, drept, teologie și două cursuri extraordinare: geometrico-practic și economie rurală - și cursuri liceale ce completează învățământul gimnazial de la Trei Ierarhi. În 1841 Academia introduce cursuri de gimnastică și înot (ce au loc
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
un număr de 38 de poezii scrise în perioada 1828 - 1847, pe care Tocilescu le-a copiat spre publicare. Ele au apărut abia în 1996. În 1938, cercetătorul de arhive Ion Ionașcu s-a ocupat cu studiul documentelor legate de mitropolitul Grigorie Dascălul, exilat la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Ion Ionașcu s-a ocupat cu studiul documentelor legate de mitropolitul Grigorie Dascălul, exilat la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi a mitropolitului era adunarea manuscriselor istorice și a cronicilor, pentru a le publica. La 20 decembrie 1832, pitarul Ioniță Bâțcoveanul îi trimitea alături de o scrisoare de răspuns "„niște
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]