8,622 matches
-
Cluj-Napoca, personalitate marcantă a școlii românești de geomorfologie, cu rezultate recunoscute atât în țară cât și in străinătate. A pus bazele Colegiului Universitar de Cadastru și Cartografie de la Zalău, aducând vechiul târg al Zalăului în rândul orașelor universitare. Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki>
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr au publicat o nouă Schița monografică a Sălagiului în 1908, din perspectivă românească, în care apar câteva date și
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
P. Lazăr au publicat o nouă Schița monografică a Sălagiului în 1908, din perspectivă românească, în care apar câteva date și imagini despre Cizer. După război se remarcă istoricul Paul Abrudan, care a scris în 1963 o primă și consistentă monografie a comunei Cizer. În același an au apărut și două studii dedicate valoroasei biserici de lemn din Cizer. De atunci au mai apărut date noi, disparate dar semnificative, în cuprinsul unor lucrări de anvergură. Reținem îndeosebi lucrarea lui Ioan Augustin
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
m adâncime în timpul săpării fântânii din curtea lui Ionac Gavriș din Gura Vlădesei. Presupunem că aparțin unei așezări din Epoca Bronzului sau mai veche.La Podul Gogoronii, sau Casa Uriașilor, avem mărturii orale, înregistrate de prof. Ion Văleanu în excelenta Monografie a satului Căpâlna, niciodată publicată și care circulă în cerc restrâns, din anii 1970-1972, culese de octogenarul pe atunci autor, despre Legenda Uriașilor. Aceasta a fost preluată de la un alt sătean pe nume Moș Țintea zis Mircea, în vârstă de
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
care funcționează și azi. 1968 se construiește trotuarul de pe marginea drumului județean. 1970 se construiește magazinul din sat (cooperativa) și bufetul, azi în paragină. După 1989 satul se depopulează masiv iar populația este din ce în ce mai îmbătrânită. Bibliografie: 1. prof. Văleanu, Ion. "Monografia Satului Căpâlna", document privat, manuscris publicat prin grija Prof. Univ.dr.ing Ovidiu Centea Monografia a apărut în Editura CAIETE SILVANE în anul 2009, Zalău, Piața Iuliu Maniu nr. 4. 2. Ritter v. Mauer, Franz und Dr. Guido. "Geologia Siebenburgene", Viena 1863
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
se construiește magazinul din sat (cooperativa) și bufetul, azi în paragină. După 1989 satul se depopulează masiv iar populația este din ce în ce mai îmbătrânită. Bibliografie: 1. prof. Văleanu, Ion. "Monografia Satului Căpâlna", document privat, manuscris publicat prin grija Prof. Univ.dr.ing Ovidiu Centea Monografia a apărut în Editura CAIETE SILVANE în anul 2009, Zalău, Piața Iuliu Maniu nr. 4. 2. Ritter v. Mauer, Franz und Dr. Guido. "Geologia Siebenburgene", Viena 1863 3. Marțian, I. "Urme din războiul romanilor cu dacii". 1921 4. "Szolnok-Doboka Varmegye
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
ungur, 5 țigani); 221 erau ortodocși, 2 greco-catolici, 1 reformat, 13 baptiști și 69 penticostali. 2002: 295 locuitori (149 bărbați și 146 femei); erau 237 români și 57 țigani 2011: 316 locuitori 2016: 146 case, 275 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, ISBN 978-606-914-017-8
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
în imediata apropiere a drumului care face legătura dintre Zalău și Cluj, iar în vechime faimosul drum al lui Traian care pornea de la Napoca spre Porolissum, astfel că din punct de vedere istoric prezintă un trecut cel puțin legendar. Din monografia în limba maghiară a județului Sălaj scrisă de Petri Mór reiese că prima datare oficială apare în 1525 sub denumirea de "Waskapw" cea ce în traducere în limba română înseamnă "Poarta de Fier". În vremurile trecute legenda susține că la
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
de altă naționalitate) 1977: 354 locuitori români 1992: 327 locuitori (321români, 2 unguri și 4 țigani) din care 281 erau ortodocși, 1 reformat și 42 baptiști 2002: 264 locuitori 2011: 244 locuitori 2016: 107 case, 263 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki>
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
de lemn de pește valea Sălajului. Alături de orșul Cehu Silvaniei și comuna Benesat, localitatea Sălățig face parte, sub aspect etnografic din zona Codrului. La recensământul din anul 2002 satul a înregistrat 574 locuitori. Potrivit datelor prezentate de Petri Mór în monografia citată, în 1847 în Sălățig erau 8 locutori romano-catolici, 244 locuitori greco-catolici și 267 locuitori reformați. În anul 1890 localitatea avea 433 locuitori din care: 177 maghiari, 1 german, 247 români și 8 locuitori cu alta naționalitate. Încadrarea lor confesionala
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
lemn construită în anul 1750. La sud de sat domină Măgura Priei, loc unde, descoperirile arheologice semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romane. Trecutul îndepărtat al satului Pria este puțin documentat. Petri Mór a făcut în monografia Sălajului din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Pria de Sus și Pria de Jos intră în documente în anul 1481, între alte sate aparținătoare cetății de Valcău, în marea lor majoritate în posesia
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
total de 87 de gospodării, dintre care 64 aparțineau iobagilor, iar 23 jelerilor. Se consideră că cel de-al doilea document oferă mai multă credibilitate, deoarece se bazează pe date oficiale și nu doar pe câteva scrisori “vechi” ca și monografia scrisă la începutul secolului XX. În 1759, ca și stăpâni nominalizați ai Marinului, au fost Bánffy Francisc și Bánffy Boldijar care au împărțit moșia în două părți egale. Informațiile despre localitățile din domeniul Șimleu se referă și la Marin, când
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
introdus telefonia fixă (fibră optică), internetul, apa potabilă curentă. În ianuarie 2008 se dă în folosință Centrul de Zi pentru Copii aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sălaj. La sfârșitul lunii decembrie 2012 a apărut Monografia satului Marin, sub titlul „Marinul - vatră românească a Sălajului”. Autori: Conf. univ. dr. Aurel MAXIM, Prof. Petru MAXIM și Prof. Teodor ȘANDOR. Lansarea cărții a avut loc în cadrul festivității FIII SATULUI MARIN - ediția a II-a - pe data de 6
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
avut loc în cadrul festivității FIII SATULUI MARIN - ediția a II-a - pe data de 6 ianuarie 2013, la Biserica Ortodoxă „Sfinții Mihail și Gavril” din Marin (http://www.youtube.com/watch?v=3R8SneCIiTg). Ziua următoare, de Sf. Ioan Botezătorul, autorii monografiei au făcut o prezentare a cărții și la Biserica Greco-Catolică „ Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria” din localitate. Monografia apare ca un omagiu adus satului Marin care în acest an (2013) aniversează 555 de ani de la prima atestare documentară
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Sfinții Mihail și Gavril” din Marin (http://www.youtube.com/watch?v=3R8SneCIiTg). Ziua următoare, de Sf. Ioan Botezătorul, autorii monografiei au făcut o prezentare a cărții și la Biserica Greco-Catolică „ Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria” din localitate. Monografia apare ca un omagiu adus satului Marin care în acest an (2013) aniversează 555 de ani de la prima atestare documentară (1458). Monografia Marinului numără 643 de pagini și are 13 capitole, la care se adaugă aproximativ 1500 de indici de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
făcut o prezentare a cărții și la Biserica Greco-Catolică „ Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria” din localitate. Monografia apare ca un omagiu adus satului Marin care în acest an (2013) aniversează 555 de ani de la prima atestare documentară (1458). Monografia Marinului numără 643 de pagini și are 13 capitole, la care se adaugă aproximativ 1500 de indici de nume și indici geografici. Capitolele prezintă aspecte de ordin geografic, toponimii, istoricul satului, biserica și preoții din Marin de-a lungul timpului
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Surdulești, iar la Roșiorii de Vede 6 zile. http://www.muzeulteleorman.ro/files/I%20Spiru Monografia%20satului%20Surdulesti.pdf Vedere aeriană Tecuci pe google maps Fotografii din satul Tecuci-Kalinderu: http://www.panoramio.com/ușer/4490119 Tecuci în enciclopedia României Vochin, Marian, "Monografia comunei Balaci", București 2012
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
case în Sălașa. Au existat în sat 3 mori din care în anul 1973 mai funcționa una pe pârâul Jurteana. 1977: 67 locuitori 1992: 27 locuitori 2002: 20 locuitori 2011: 19 locuitori 2016: 18 case, 12 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, ISBN 978-606-914-017-8
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
astfel: Localul de biserică este adus din fostul sat Bălițeni de pe valea Telejnei la anul 1743 de obștea răzășilor din Bereasa, care pe atunci era compusă din 13 capi familie. Acestea sunt de crezut deoarece dl. Profesor Ghe.Ghibănescu, în monografia satului Ferești, spune: satul Bălițeni exista în anul 1753 cînd Ioan Racoviță bevel-satral vinde satul acesta fratelui său Radu Racoviță vel-visternic în satul Bălițeni; iar în pomelnicul de mai departe se prevăd la Bălițeni următoarele nume: Constantin Aprod, Costin preot
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
un pomelnic al ctitorilor care în decursul anilor au adus îmbunatățiri acestui sfânt lăcaș. Pomelnicul datează din anul 1666, septembrie 2, fiind copiat de către preotul Ștefan Focșa. Originalul pomelnicului a fost luat de către părintele Vasile Lascăr, care a lucrat la monografia satului și a adunat un material imens, ce ulterior a dispărut după moartea sa. Viața monahală a acestei mănăstiri a început cu mult timp înainte de anul 1666, an care rămâne ca sursă de atestare a pomelnicului amintit mai sus, în
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
din comuna Vutcani a fost înființat în 1983, iar între timp, a cunoscut mai multe modificări, atât ca spațiu, cât și în privința colecțiilor sale pentru care Ion Diaconu, profesor în localitate, s-a preocupat îndelung. El este și autorul unei monografii a comunei Vutcani, realizată de Muzeul Județean „"Ștefan cel Mare"“ Vaslui. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vutcani se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95
Comuna Vutcani, Vaslui () [Corola-website/Science/301921_a_303250]
-
martorii deselor conflicte hotarnice dintre călugării de la Moldovița, care stăpâneau Berchișeștii (cumpărat de Petru Rareș de la Toader Corlat și dăruit mănăstirii), și cei de la Voroneț, care stăpâneau Capu Codrului. „Certurile mănăstirești”, cum le numea cărturarul interbelic Procopie Jitariu, în superba monografie folclorică a satului său natal, Berchișeștii, au dominat secolele cu „neînțelegeri, neîntrerupte sfezi, urmate de reclamații, de judecăți, de recursuri, scrieri de apărare și de fixarea, din nou, a hotarelor”. Ba se plânge Calistru, egumenul de la Voroneț, de purtarea abuzivă
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
spate, / Cu ochi-n nestemate! A voastră să fie / Pe ea s-o pociți, / Pe ea s-o mogorogiți, / Pe ea s-o îmbrăcați, / Iar pe Ileana s-o lăsați / Curată și luminată, / Cum din cer a fost lăsată.”” O monografie a satului Dolheștii Mari a fost scrisă Petru Sandovici. La 100 de metri de biserică, lângă școală veche, se găsesc ruinele fostei curți boierești a familiei Șendrea, mărturie a vechimii așezării. De asemenea, în dreapta bisericii se gaseste mormântul preotului Neculai
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
1968 - se inaugurează Dispensarul Veterinar 1972 - corul de cameră din Dolhestii Mari este laureat al Festivalului Corurilor de Cameră " Gh. Dima" din Brașov 1979 - se asfaltează șoseaua principala Pentru mai multe detalii, informații și fotografii interesante va recomandăm să citiți "Monografia satului Dolhestii Mari" scrisă de învățătorul Petru Sandovici Hatmanul Sendrea, Portarul Sucevei, cumnatul lui Ștefan cel Mare, înmormântat în Biserică din sat (? - m. 1481 în Bătălia de la Râmnic) Satul este deservit de linia de cale ferată Dolhasca - Fălticeni prin Halta
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
om Dobrin- Dobre, alții cred că denumirea se trage din slavonescul "dobrii" care înseamnă om bun. Ambele variante au fost adoptate de localnici pentru că oameni buni sunt în sat, dar și Dobrini. Dilema numelui satului a fost elucidată de autorul Monografiei Satului Dobriceni, învățătorul Mihai Petrescu, cel care, scuturând praful de pe hrisoave, a reușit să aducă în fața cititorului și a cercetătorilor istoria acestor locuri. În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva", atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea sa, are
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]