7,953 matches
-
tot ce-mi doresc, să rămîn o parte din dumneata. Ă A, în ciuda a milioane de ticăloși, băiețașul ăsta mă face să cred cu tărie în nepieritoarea lealitate a oamenilor! Și-i doar un negru! Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui: nu mai vorbește în dodii! Ă Mi s-a spus, domnule, că Stubb l-a părăsit odată pe sărmanul Pip, ale cărui oase sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile - întindeți bine toate pînzele! Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dorință - aceea de a-și urma drumul în larg. Ă O, Ahab! strigă Starbuck. Nici acum nu-i prea tîrziu să renunți, deși e a treia zi. Uite, Moby Dick nu te urmărește. Dumneata o urmărești pe ea, ca un nebun! Cu ajutorul vîslelor și al pînzei întinse în bătaia vîntului proaspăt stîrnit, ambarcațiunea singuratică înainta repede sub vînt. în cele din urmă, Ahab trecu pe lîngă corabie, atît de aproape, încît putu să deosebească limpede fața lui Starbuck aplecată peste parapet
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o chestie de care îi ardea inima. Aceste contraziceri, care slăbesc și valoarea literară, se repetă adesea la Alecsandri. Așa, după ce Iorgu se pocăiește, zice, cu asentimentul lui Alecsandri, că trăiește într-o "epocă... unde oamenii civilizați sunt socotiți de nebuni". Dar între cei care-i socotesc așa e și Enache Damian, omul pe care, totuși, Alecsandri îl idealizează. Și ce e mai curios e că această frază citată mai sus Alecsandri o pune și în gura lui Iorgu cel de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pare-că, de chipul cum se face justiția între dânșii, cei din "mahala"? Când e vorba însă de țărănime, Caragiale nu mai râde. Cine n-a tremurat de indignare, ori n-a plâns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare, căruia i s-au smuls prin bătaie, la instrucție, mărturisiri neadevărate, care l-au dus la ocnă și la nebunie? Dar în Păcat Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției, când e vorba de țărani
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui nebun, el a condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele filosofiei. Și ce rost mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă recunoaște că singura ei șansă e să limiteze crimele, fără a putea ataca însăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
personaje-simboluri și o intrigă ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic poate fi Herman Hesse și Ernst Jünger (Pe falezele de marmură), cu simbolistica lor enigmatică, iar în proza românească un punct de referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
au fost arestați, dacă nu. O să afle acum. Între aceștia este unul care s-a predat singur și a predat toate aparatele. Este posibil să fi primit dispoziție să se predea, dar este prea cusut cu ață albă; cine este nebunul să-l creadă și să-l folosească? Omul spune că în primul moment când au venit și au făcut presiuni asupra lui, a acceptat, însă în gândul lui a spus „cum ajung, mă și predau, și așa am destule pe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Tovarăși, s-a făcut aici o afirmație, că în Ministerul de Interne exista tendința de a fi egal cu partidul. Nu, tovarăși. Niciodată n-am avut acest sentiment. Niciodată n-am avut această tendință personal. Că o fi fost vreun nebun pe undeva, e posibil să fi fost. Că au fost anumite elemente care au luat măsuri negândite, au fost, dar toate aceste slăbiciuni pe care le-am combătut, le combatem și acum și le vom combate și în viitor. Eu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și pe moarte. Cred că dacă se vor întâmpla lupte, toate trupele intrate în Cehoslovacia vor fi nimicite”. Într-o altă idee a arătat: „După mine, conducătorul statului nostru a vorbit prea just, s-a întrecut cu curajul, iar pe nebuni poate să-i înfurie și s-o ia drept o amenințare, din care putem să avem necazuri. Noi nu putem ține piept rușilor, mai ales când vom fi luați din toate părțile, și până vor veni chinezii și alții în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne poate oferi o oarecare idee �n acest sens. La acest al cincilea Congres (�n prim? vară lui 1898), Dobrogeanu? Gherea consideră drept insuportabil? mizeria ?? rănilor. �??rănii s�nt at�ț de dispera? i �nc�ț s�nt gata s?? l urmeze pe orice nebun�. A explicat �ns? c? Partidul Socialist va �nsemna ceva (�n Rom�nia) numai dac? �i punea pe ?? răni pe acela? i plan cu muncitorii. I?a avertizat pe sociali? ți c? trebuie s? fie precau? i �n privin? a propagandei, �ntruc�ț �printr? o propagand
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
liderilor de la 184856. Iorga sus? inea c? Br? tienii au st�njenit evolu? ia organic? a Rom�niei, fiind indiferen? i fă?? de ?? ranul rom�n. El nu era de acord cu unele ? tiin? e moderne, numid sociologia un �azil de nebuni�. Personal, nu? l du? m?nea deloc pe marele sociolog rom�n Dimitrie Gusti, dar f? cea remarci sarcastice la adresa acestuia. Respingea ? i psihiatria, consider�nd? o drept absurditatea lui Freud�57, dar aceasta nu �nseamn? c? nu acordă importan?? psihologiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ele nu prea erau respectuoase. Expresii insult? toare �i erau aruncate direct �n fă?? lui Iorga, cum ar fi �Ocna? �, �Mojic� sau pur ? i simplu, datorit? firii p? tima? e a lui Iorga, �epileptic�, fiind sf? tuit s? �aleag? �ntre casă de nebuni ? i temni?? �62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosfer?; Cuza se sim? ea bine, deoarece avea prilejul s??? i lanseze vorbele de duh ? i aforismele. Chiar ? i Iorga s? a adaptat la atmosferă Camerei ? i r? spundea cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
d acolo pe la 11 p.m. sau �n jur de miezul nop? îi. A fost informat de Chestorul Paul Cojocaru c? Iorga fusese ridicat ? i c? era probabil mort la ora aceea. Atunci Sima s? a �ndreptat spre Bucure? ți cu o vitez? nebun?. ?tia unde poate g? și Echipa Mor? îi. S?a dus �n Aleea Vulpache, casa Magdei Lupescu, transformat? �ntr? un bastion al Legiunii 43. Instinctul lui Sima nu? l �n? elase: i? a g? sit pe cei din Echipa Mor? îi (Sima �? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
filmul după Legendă... îl revoltă pe regizorul-personaj. Prilej de satiră a regimului: visătorul bravează, atacă și plătește prețul arestului, al anchetei, al pierderii lucidității. Retras în anii postcomuniști departe de zarva orașelor, pe mal de fluviu, devenit un soi de "nebun al satului", va imagina totuși filmul alături de o tînără care-și ascunde propria dramă: violată în urmă cu cîțiva ani, apoi prostituată în Italia, revenită acasă, la țară, baricadată într-o tristețe disimulată. Vor deambula în decoruri naturiste atinse de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
definită. L-am întrebat pe Valentin Silvestru, pe care l-am cunoscut în timpul unei vizite la Moscova: Ce reprezintă Alexa Visarion? Scurt? a zâmbit regretatul critic. Scurt. E un regizor tânăr, valoros, lider al generației sale... face parte din "frumoșii nebuni ai teatrului românesc". Vă spun sincer auzeam pentru prima dată această formulă a lui Fănuș Neagu, dar am fost fascinant de ea. Așteptam cu nerăbdare să ne întâlnim, să-l cunosc îndeaproape. Din altă parte mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
își păstrează încă pentru mine misterul. Personajul este înfățișat ca o Electră de secol XIX, feroce în patima sa de răzbunare, căutând febril soluții punitive și disprețuind rece pe orice poate sau și-ar dori să o ajute. Patimă... Ion nebunul în interpretarea lui Florin Zamfirescu aduce cu sine o liniște ciudată, aparentă. Oscilând între prezență și absență, privirea sa fixă trece prin oameni, în căutarea unui "dincolo" obsesiv, cumplit, doar de el cunoscut. La aflarea adevăratului vinovat, are o izbucnire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nesfârșit și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic), în timp ce, în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o razna vremurile pare a spune și filmul lui Alexa Visarion, doar că niciun erou nu vine să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rămas din eroismul celor care au luptat și s-au mutilat pentru un ideal? Restul e tăcere... Succesiunea pragurilor, a etapelor de scufundare în tăcere culminează cu scena soldatului Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea liniște a nebunului (shakespearian). Odată cu rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lărgit unghiul din care privește lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut, deși este evident că nu a avut nici o clipă intenția de a rămîne la ideea creării unui tablou al acestei lumi. [...] adăugînd și ecourile războiului, prin acel excelent personaj nebunul Dumitru inventat de scenarist (interpretat de Mircea Diaconu), regizorul a urmărit să surprindă starea, cadrul psihologic în care e posibilă o evoluție, ca aceea a hangiului Stavrache, spre alienare, spre nebunie; într-un mediu al mizeriei funcționează perfect mecanismul avariției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plan sentimental (cum sugera un critic); avariția lui nu e urmarea eșecului în dragoste și în viața conjugală, ci, dimpotrivă, el începe să adune avere tocmai pentru a izbîndi în iubire, pentru a-i oferi soției sale mirajul avuției. [...] Dumitru, nebunul blînd (ecou evident din Năpasta), victimă a războiului, umblă în neștire prin sat, pe cîmp, se ține ca un cîine credincios de Stavrache; nu-i o simplă sugestie că destinele celor doi se vor interfera, ci e ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fel de vorbe, căci, într-o secvență următoare, îi vedem pe cei doi în șaretă, alături, ca două tragice semne de mirare; mai tîrziu, într-o altă fază a evoluției lui Stavrache, regăsim ecuația răsturnată: hangiul se tine scai de nebunul Dumitru, semn că împletirea destinelor lor s-a desăvîrșit, că cel dintîi a ajuns la condiția celui de al doilea, că, adică, procesul alienării s-a încheiat. Nicăieri în nuvela lui Caragiale nu există vreo sugestie asemănătoare; totul e inventat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
secretara joacă permanent între textul de respingere a tânărului autor și monologul îndreptat împotriva mirosului pestilențial din "clădirea guvernamentală, cu răspunderi ideologice, cu direcții culturale..." Nu poate trece un film "cu biserică... cu un voievod care se închină și cu nebuni la palat..." Secretara nu contenește să pulverizeze deodorant din sprayul pe care i l-a adus un violonist... din străinătate: "Miroase de te dă afară din Consiliu. Cred că putoarea vine și de sus, și de jos". Ca argument suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]