18,249 matches
-
succesul UE În rezolvarea conflictelor etnopolitice, inclusiv În afara granițelor sale, a fost limitat. Tensiunile din Irlanda de Nordxe "Irlanda de Nord", Țara Bascilorxe "Țara Bascilor" și Corsicaxe "Corsica" persistă În grade diferite de intensitate și violență, cauzând pierderi materiale și de vieți omenești. Însă pentru statele afectate direct sau indirect de aceste tensiuni, conflictele etnopolitice Înseamnă și o preocupare pentru securitate. Aceasta poate fi conceptualizată fie În sens restrâns ca securitate fizică a cetățenilor și a statelor, fie Într-un sens mai larg
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
se declară adeptul unei literaturi angajate, îndeplinind o nobilă misiune socială. Pe urmele lui Giambattista Vico, el socotește poezia, pe care o confundă cu noțiunile de „sentiment” și „imaginație”, drept cel dintâi act spiritual al umanității; însușire imanentă a sufletului omenesc, actul poetic reprezintă creația și armonia însăși. În duhul lui Victor Hugo, susține că arta trebuie să exprime deopotrivă și urâtul, și sublimul. Când pledează pentru lirica de idei, se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
întemeierea lor pe tradiție îi stârnesc admirația. Capitole speciale sunt dedicate limbii și literaturii engleze, văzute ca expresii directe ale caracterului național și ale unor împrejurări istorice specifice. Literatura engleză, în care nu căutările formale au întâietate, ci pătrunderea sufletului omenesc până la percepția adevărurilor lui esențiale, îi apare comentatorului superioară altora. În artă, el făcea o distincție netă între creație (mister, vibrație, viață) și imitația ori fabricația în serie. Trimiterile comparatiste, interferențele culturale nu lipsesc. Prin analizele consacrate teatrului lui Shakespeare
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
tradiții. Povestirile intercalate în relatare sunt scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel convențional din Florile Bosforului. Mizeria, destrămarea, moartea domină. Descrierea cartierului Pera din Constantinopol este de un realism crud. B. a fost stăpânit de gândul perisabilității lucrurilor omenești și, prin el, un puternic suflu romantic străbate însemnările de călătorie. El este întâiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului, care caută cuvântul pentru ceea ce sugerează dincolo de marginile lui noționale și face din vers o singură arie. Bolintineanu
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
1974), Panorama duhului meu (1976), Panorama-n dor de domnișoara Pogany (1977), Panorama-n sălcii plângătoare (1981). Sub semnul lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără” de la diavol fervența, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos al furtunii”, neliniștea și dreptul de a fi „greier cântăreț
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
1929; Poeme vechi și noi, București, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, București, 1934; Tărâm transcendent, București, 1939; Magda Isanos, poeta luptătoare, București, [1946]; Scriitor și om, București, 1946; Poeme de zodie nouă, București, 1947; Nespus mi-i dragă ființa omenească, București, 1956; Versuri, București, 1957; Contemporan cu ei, București, 1962; Austria, București, 1963; Soare pe zăpezi, București, 1965; Soare pe culmi, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1972; Violoncel solar, București, 1972; Glorie iubirii, București, 1973; Evocări și dialoguri literare, București
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
fie iluzorie. Închisă în ea însăși, iubirea se iubește pe sine. De aceea, la modul simbolic, Felicia trebuie să-l ucidă pe Antipa: „Și pentru ca iubirea să rămână pură și neîntinată era nevoie de moartea lui. Numai așa ființa ei omenească s-ar fi eliberat. Și liberă de orice constrângere, netulburată de micile înșelăciuni, ea și-ar fi iubit în liniște iubirea.” Cercul fiind infernal, și ființa destinată negativității, fiul lui Antipa, care - pentru a asigura circularitatea - se naște după moartea
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
pentru Plutarh - modul în care acesta a conciliat istoricul și anecdoticul. Generalizările finale se impun aproape de la sine: eruditul Plutarh a folosit constructiv izvoarele, neinfluențabil și cu discernământ critic; nu a fost un moralist, ci un bun cunoscător al firii omenești, cu lecturi întinse. Neașteptat, conceptual și metodologic, va fi al treilea volum, Dualismul tragediei lui Sofocle (1936), fundamentat pe ideea artei pure, care dă și perspectiva de apreciere. Respingând tendința premeditată și diferențele dintre genuri, autorul va judeca tragediile sofocleene
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
suferință, deși el este mai apropiat de efortul de reparație prin pedeapsă, decât de suferința propriu-zisă. Formele de manifestare ale acestuia au o mare varietate de aspecte: plânsul, disperarea, izolarea și fuga, tortura fizică, remușcarea. Toate sunt, În final, chinuri omenești. Să le analizăm În continuare. 1. Plânsul Este manifestarea fizică, exterioară a durerii, a suferinței, a deznădejdei. El este Întotdeauna sincer și exprimă o stare de sfâșiere interioară, o durere sufletească sau morală, dar și o durere fizică insuportabilă. Dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are dubla disponibilitate axiologică de a fi În egală măsură, și bună, și rea. Această constatare ne amintește de afirmația lui L. A. Seneca, care spunea: Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt altceva decât firea omenească Înclinată către bine sau rău”. Patologia morală Patologia morală este manifestarea răului În ființa umană. Mai exact, ea este consecința efectelor răului asupra omului sau a răului din om. Desigur că, din punctul de vedere al psihologiei morale, nu ne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Împlinirii omului, o dă cunoașterea de sine. Aceasta conduce În final la obținerea stării de sophrosynè, ca formă a Înțelepciunii pe care o afli prin descoperirea și stăpânirea adevărului. Ea presupune un lung și constant efort de căutare al minții omenești. Modelul moral al lui Seneca Îl reprezintă Înțeleptul, cel care a ajuns stăpân pe sine și a dobândit echilibrul interior și „liniștea sufletească” (Seneca, De tranquillitate animiă. Pe Înțelept nimic nu-l poate atinge, nu-l poate impresiona. El a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau, altfel spus, al destinului ființei umane aflate În suferință. Din această perspectivă privită problema, destinul este acceptat ca fiind una dintre cele mai importante dimensiuni ale persoanei umane și nu ale vieții sale, mai exact, acea dimensiune a firii omenești de care depinde Însăși viața persoanei, felul În care aceasta se va desfășura, către ce posibilități se orientează, ce vrea, și mai ales ce poate, realiza În decursul vieții sale. Destinul nu mai este o fatalitate, ci o posibilitate de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morală supremă. Judecata de apoi este o confruntare a două conștiințe. Conștiința mea Îmi justifică adesea ceea ce am făcut, chiar dacă am greșit, independent de mine și Împins de circumstanțele vieții. Conștiința supremă Îmi arată Însă slăbiciunile morale, care reprezintă dimensiunea omenească a ființei mele, a etosului personal și, În final, consecințele negative ale acestuia: păcatul. În felul acesta, destinul meu este judecat nu În timpul vieții, ci după moarte. Eu, prin conștiința morală de sine, nu mă pot ridica la Înălțimea judecății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trata În același cadru. 1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată În istoria culturii, problema omului ca valoare eternă și supremă În raport cu creația originară. Mitul lui Prometeu, titanul reformator, stă la baza culturii și moralei noastre europene. Acțiunile omenești, structurate după modelul prometeic, sunt orientate către realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
descrierea unor concepte prin altele, în esență „asimilarea necunoscutului la ceva mai puțin necunoscut”. Așezând în relație gândirea, limbajul și realitatea, metafora nu este doar o figură de discurs între altele, ci o modalitate izvorâtă din necesitatea reductiv-integratoare a minții omenești de a percepe o situație, prin proiectarea de structuri dintr-un domeniu în altul. Drumul metaforei merge dinspre particular, cunoscut, vizibil, analizabil etc. către general, misterios, invizibil, inaccesibil etc., iar translațiile realizate prin identificare, comparație și juxtapunere subliniază, în mod
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar deosebindu-se prin aceea că termenii
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
romanic și este structurat pe câteva capitole tematice ample: Pământul, Apa, Cerul și fenomenele atmosferice, Focul, Interiorul pământului, Flora, fauna, Ființe supranaturale, Neamuri legendare, Neamuri străine, Personalități și tradiții în legătură cu Vechiul și Noul Testament, Tradiții istorice și legendare, Omul și viața omenească, Soarta, Viața religioasă, Viața casnică și socială, Viața la țară, Petreceri și jocuri, Literatura populară. Din nefericire, răspunsurile primite și lucrările realizate de studenți nu au putut fi recuperate până astăzi. Numirea sa la Universitate se leagă de înființarea definitivă
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
făcut parte din redacția periodicului „Brașovul literar și artistic”, iar în 1934 întemeiază revista „Frize”, editată împreună cu Mihail Chirnoagă și Aurel Marin. Pe lângă proză, tipărește aici articole și note literare (unele nesemnate). În 1934 îi apare volumul de nuvele Întâmplări omenești. Copilăria nefericită, boala și-au pus amprenta asupra viziunii sale artistice. Personajele lui C. aparțin păturii defavorizate a societății, pentru care nenorocirea, suferința constituie elementul natural în care evoluează. Pășind în viață ca pe o bandă rulantă, oamenii acestei lumi
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
durere. Deși cu subiecte banale, aparent lipsită de o interpretare a realității, de organizarea epică în scop „literar”, proza lui C. este modernă prin puritatea privirii și a vocii naratoare, prin încercarea de a realiza o autenticitate ontologică. SCRIERI: Întâmplări omenești, Brașov, 1934. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Întâmplări omenești”, F, 1934, 2; Teodor Murășanu, Nicolae Cantonieru, PLI, 1935, 10; Ștefan Baciu, Nicolae Cantonieru, „Pământul”, 1935, 114; [Nicolae Cantonieru], „Front literar”, 1936, 7; Teodor Chiru [Mihail Chirnoagă], Niculae Cantonieru, „Lanuri”, 1936, 1
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
o interpretare a realității, de organizarea epică în scop „literar”, proza lui C. este modernă prin puritatea privirii și a vocii naratoare, prin încercarea de a realiza o autenticitate ontologică. SCRIERI: Întâmplări omenești, Brașov, 1934. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Întâmplări omenești”, F, 1934, 2; Teodor Murășanu, Nicolae Cantonieru, PLI, 1935, 10; Ștefan Baciu, Nicolae Cantonieru, „Pământul”, 1935, 114; [Nicolae Cantonieru], „Front literar”, 1936, 7; Teodor Chiru [Mihail Chirnoagă], Niculae Cantonieru, „Lanuri”, 1936, 1; Mihail Chirnoagă, Niculae Cantonieru, TIA, 1943, 696; Antonescu
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un imens ecran, C. înregistrează clipele trăirilor omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți/ Am văzut fiul furtunii cântând în lanțuri/ Am văzut întreaga durere cum curge deschisă/Exilați în noi chiuim în mine părăsite.” Entități însingurate
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
profesorul care acceptă compromisul meschinăriei citadine (O răsplată). Tematica sămănătoristă sau poporanistă are însă o abordare particulară. Motiv frecvent și la el în perioada de început, „datoria” intelectualilor de la sate se înscrie în narațiuni cu finaluri neprevăzute, cu motivații adânc omenești, nu doar conforme preceptelor. Așa în Popa Vasile; aici personajul se întoarce de la intenția de a-și părăsi satul nu din cauza „datoriei”, ci a milei adânc omenești. Elemente de legendă ori basm sunt și ele prezente, dar, precum în Vâlva
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
intelectualilor de la sate se înscrie în narațiuni cu finaluri neprevăzute, cu motivații adânc omenești, nu doar conforme preceptelor. Așa în Popa Vasile; aici personajul se întoarce de la intenția de a-și părăsi satul nu din cauza „datoriei”, ci a milei adânc omenești. Elemente de legendă ori basm sunt și ele prezente, dar, precum în Vâlva băilor, brutal, dezmințind legenda însăși, spre a face loc unui „adevăr” dur. Din sămănătorism, A. preia doar cadrul general, pe care îl modifică mult, trecându-l prin
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
prin capacitatea de a descifra permanent sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor și al semnificațiilor sociale generalizate în vederea obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament individual ori la nivel de grup. AUTONOMIE DE DEPLASARE - Deprindere motrică ce asigură corpului omenesc posibilitatea de a se deplasa independent, prin mișcări constante și alternative ale membrelor inferioare. Mobilitatea membrelor inferioare, asociată cu deplasarea, condiționează stabilitatea corpului omenesc, atât în condiții statice, cât și dinamice, asigurând menținerea centrului de greutate în interiorul poligonului de susținere
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de comportament individual ori la nivel de grup. AUTONOMIE DE DEPLASARE - Deprindere motrică ce asigură corpului omenesc posibilitatea de a se deplasa independent, prin mișcări constante și alternative ale membrelor inferioare. Mobilitatea membrelor inferioare, asociată cu deplasarea, condiționează stabilitatea corpului omenesc, atât în condiții statice, cât și dinamice, asigurând menținerea centrului de greutate în interiorul poligonului de susținere. Deplasarea este posibilă și în condițiile instalării unor deficiențe ale membrelor inferioare. În această situație, biomecanica deplasării poate fi modificată fie segmentar, fie în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]