8,467 matches
-
N și S, ele înfiltrându-se în lungul albiei Otăsăului. Tot ca o condiționare a dealurilor înconjurătoare, vânturile nu produc pagube, intensitatea lor fiind scăzută, iar iarna nu se înregistrează geruri prea mari. Acest fapt este demonstrat și prin aceea ca pârâul Otăsău, deși cu debit scăzut, iarna nu îngheață complet niciodată. Râul Otăsău, afluent pe stânga al Bistriței vâlcene, izvorăște de sub Vf. Vânturarița al Munților Buila din Masivul Căpățânii și se varsă în Bistrița, lângă satul Săreni. Lungimea sa totală este
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
pe stânga al Bistriței vâlcene, izvorăște de sub Vf. Vânturarița al Munților Buila din Masivul Căpățânii și se varsă în Bistrița, lângă satul Săreni. Lungimea sa totală este de 28 km iar suprafața bazinului său hidrografic este de 106 kmp. Acest pârâu străbate comuna pe o lungime de 3,5 km și colectează toate apele de pe teritoriul comunei: Valea Sărată, Vâlceaua Radului, Valea Cârții și Valea Bradului care se unesc vărsându-se în Otăsău sub numele de Valea Sărată; mai la sud
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
zona anticlinalelor, un rol predominant l-a avut eroziunea, care a fost favorizată de constituția litologică și de mișcările neotectonice, iar apele Cernei - Oltețului și ale Cernișoarei au determinat configurația morfografică și morfometrică a locului. Regiunea este deluroasă, cu valea pârâului Cernișoara și a râului Cerna la mijloc, lățimea văii se limitează la culmile de răsărit și de apus la cca. 3 km, iar lungimea ei la cca. 9,5 km. Relieful comunei se poate grupa în două zone mari, distincte
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
lungimea ei la cca. 9,5 km. Relieful comunei se poate grupa în două zone mari, distincte: Rețeaua hidrografică este constituită din axul Cernișoara - Cerna - Olteț, dar și dintr-o serie întreagă de ogașe care delimitează zona predeluroasă. În albia pârâului Cernișoara, care își are izvoarele în dealul Mădularilor, cât și în zona denumită Râpa Cărămizii s-au găsit oase pietrificate de mărimi diferite ale unor reptile și animale preistorice, preluate de Muzeul arheologic Grigore Antipa București și de Muzeul regional
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
este temperat-continentală. Din punct de vedere al florei se poate spune că există o mare varietate de specii, însă nimic care să fie remarcat în mod deosebit. Că animale sălbatice putem menționa: vulpi, căprioare, lupi, porci mistreți, si iepuri. Există pârâul Verdea care trece la câțiva zeci de metri de centrul comunei. În apropiere se află și pârâul Pesceana, cu care se unește, la ieșirea din comuna, spre orașul Drăgășani. Prima mențiune a comunei o reprezintă Hrisovul lui Neagoe Basarab Voievod
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
specii, însă nimic care să fie remarcat în mod deosebit. Că animale sălbatice putem menționa: vulpi, căprioare, lupi, porci mistreți, si iepuri. Există pârâul Verdea care trece la câțiva zeci de metri de centrul comunei. În apropiere se află și pârâul Pesceana, cu care se unește, la ieșirea din comuna, spre orașul Drăgășani. Prima mențiune a comunei o reprezintă Hrisovul lui Neagoe Basarab Voievod, din 3 august 1514. Pergamentul este deteriorat și are lacune. Pentru claritate, se utilizează o traducere aflată
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
două grote în lungime de 7-8 metri, adânci de 5 metri și înalte de 3-4 metri, legate între ele de un drum, care pare dăltuit în stâncă de mână omului. Alte 4 sau 6 peșteri se află mai sus pe Pârâul Runcului. Toponimele precum "căldăruța lui Pintea" sau "Bumbul Podului" evocă numele haiducului Grigore Pintea cunoscut în popor că Pintea Viteazul. Climă este temperat-continentală moderată cu o temperatură medie anuală de 8-10 grade C și o cantitate medie de precipitații de
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
lucru neavând nici o legătură cu personalitatea acestuia. Denumirea satului Glavacioc își are originea în două legende. Prima spune că , în vremurile grele din trecut, un ciocoi era fugărit de o ceată de turci, în final acesta fiind prins în mlaștinile pârâului, unde i s-a tăiat glava”. De la cuvântul ,glava” așezarea în cauză a primit numele de ,Glavacioc”. O a doua evidențiază faptul că mamelonul pe care este construită așezarea Glavacioc are o formă de cap, curioasă pentru formele de relief
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
dvd multimedia Într-o seară înstelată a anului 1092, pe când se afla la vânătoare prin Țara Crișurilor, Regele Ladislau I al Ungariei a ajuns într-o poiană largă, străjuită pe ambele părți de apele Crișului Repede, nu departe de Peța-Hewjo, pârâul ce nu îngheață niciodată. A adormit repede, obosit fiind după goana cerbilor. În vis i s-au arătat doi îngeri, care i-au cerut să înalțe de îndată, acolo, o mănăstire zidită, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Locul acesta l-
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
fost între 1713 și 1727 episcop român unit al Episcopiei de Alba-Iulia și Făgăraș. Ioan Giurgiu era originar din satul Strâmbu, de la a cărui denumire maghiară, anume "Horgos Patak", i-a fost derivat numele nobiliar Patachi. Cuvântul maghiar "Patak" înseamnă pârâu. "Pataki" s-ar traduce prin "Părăian". Părinții săi erau mici nobili români, iar el a fost educat de un unchi al său, care era provizor la un grof. Acest unchi al său l-a trimis mai apoi la studii la
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei. Grupul Sarcodinelor cuprinde amibele, radiolarii și foraminiferele, care emit pseudopode pentru deplasare și înglobarea particulelor de hrană.Deja-cunoscuta specie, "Amoeba proteus", se găsește printre vegetația în descompunere de la fundul pârâurilor de apă dulce sau a iazurilor, dar există și numeroase amibe parazite (unele parazitează omul, producând boli); Amibele sunt identificate prin abilitatea lor de a forma extensii citoplasmatice numite pseudopode, sau „picioare false”, cu care se mișcă. Acest tip de
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt pisc este Vârful Vlădeasa, cu o altitudine de 1.836 m. Către nord se extind până la râul Crișul Repede. La sud sunt despărțiți de Munții Bihor de o limită formată de Crișul Pietros - Pârâul Boga - Șaua Cuciulat - Valea Răchițele. Spre vest limita către Munții Pădurea Craiului este Valea Iadei, iar spre est sunt mărginiți de culmile situate la est de Valea Săcuieului și Valea Hențului. Această delimitare este făcută pe baza structurii geologice, care
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
fiind inclus într-un mineral din Cornwall, Anglia, în 1791 de geologul amator și pastorul William Gregor, atunci vicar al parohiei din Creed. El a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
zile fiind deschisă noaptea și dimineața, între orele 21-10; ziua floarea este închisă. Pedunculul floral este mai scurt și mai gros comparativ cu pețiolul frunzei. În România se găsește "Nymphaea lotus" var. "thermalis" - drețele, care crește în apele termale ale pârâului Pețea și Băile 1 Mai (Oradea). Este considerat un relict terțiar în flora României, înrudit cu lotusul egiptean și a rezistat în România datorită izvoarelor termale din regiune. 2. "Nymphaea alba" — nufărul alb. Este o plantă acvatică întâlnită în România
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
de "Municipium Aelium Hadrianum Napoca". După retragerea administrației romane din Dacia în anul 271 d.C., viața urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze. Pentru a construi cetatea romanii au folosit ca și hotare ale cetății în primul rând Canalul Morilor și Pârâul Țiganilor, care trece prin Grădina Botanică și la momentul respectiv se vărsa în Canalul Morilor. Actualmente Canalul Morilor se află pe același loc, iar Pârâul Țiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al orașului. Descoperirile
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
cetatea romanii au folosit ca și hotare ale cetății în primul rând Canalul Morilor și Pârâul Țiganilor, care trece prin Grădina Botanică și la momentul respectiv se vărsa în Canalul Morilor. Actualmente Canalul Morilor se află pe același loc, iar Pârâul Țiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al orașului. Descoperirile arheologice au reușit să stabilească în mare parte traseul exact al orașului roman Napoca: La vest era mărginită de Pârâul Țiganilor (pe actualele străzi Emil
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
află pe același loc, iar Pârâul Țiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al orașului. Descoperirile arheologice au reușit să stabilească în mare parte traseul exact al orașului roman Napoca: La vest era mărginită de Pârâul Țiganilor (pe actualele străzi Emil Isac și Samuil Micu), la nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi Octavian Petrovici și Andrei Șaguna), la sud pe actualele străzi Napoca și Bd. Eroilor, iar la est pe zona
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
fortificație a existat pe teritoriul Clujului de astăzi. În perioada secolelor IX-X, exista micuța așezare "Castrum Clus", care ocupa doar aproximativ un sfert din suprafața cetății romane. Era delimitată la vest și la nord, ca și incinta romană "Napoca", de Pârâul Țiganilor, respectiv, "Canalul Morilor", la est hotarul era aproape de linia actualului Bulevard Regele Ferdinand, iar la sud aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului și a laturii nordice a Pieței Unirii. Mult mai mică față de antica incintă romană, cetatea se presupune
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
bastioane și turnuri de apărare. S-a început construirea zidurilor, ceea ce a durat până la finalul secolului al XVI-lea. Suprafața noii cetăți (45 ha) era aproximativ dublă față de cea a primei incinte medievale, traseul (vezi harta) fiind de-a lungul Pârâului Țiganilor la est (actualele străzi Emil Isac și Samuil Micu), la nord în perimetrul dintre actualele străzi Potaissa și Mihail Kogălniceanu, respectiv Avram Iancu. La est urma linia străzii Baba Novac, Cuza Vodă, iar apoi continua pe partea nordică tot
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
sau în văi (Lunca Vezii, Valea Mârghiei etc.) căci materiile nutritive sunt asigurate de topirea zăpezilor și torentele ce se se scurg prin acestea, formând un sol destul de bun pentru agricultură. Hidrografia comunei este săracă fiind compusă din râuri și pârâuri ce vara, de cele mai multe ori seacă, fiind alimentate de izvoare sărace, de precipitații și, primăvara, de torentele cauzate de topirea zăpezii. Principala apă curgătoare este Râul Vedea ce are ca afluenți mai multe astfel de văi și pârâuri (Ciorâca, Alunișul
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
râuri și pârâuri ce vara, de cele mai multe ori seacă, fiind alimentate de izvoare sărace, de precipitații și, primăvara, de torentele cauzate de topirea zăpezii. Principala apă curgătoare este Râul Vedea ce are ca afluenți mai multe astfel de văi și pârâuri (Ciorâca, Alunișul, Teiușul, Corbul etc.). Pe firul apei acestor râuri s-au format adâncituri și iazuri ce vara rămân pline de apă fiind utilizate la adăpatul vitelor și pescuit. Structura geologică, precum și relieful, au marcat, în mod normal, vegetația ce
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
Pontes și alții. Între 1985-1989 a fost instructor cultural și DJ la Biroul de Turism pentru Tineret. De-a lungul întregii activități în lumea muzicală, a prezentat programe de discotecă (din 1970 la Casa Stundenților, Club Universitas, Disco-Ring Costinești, Rainbow-Neptun, Pârâul Rece-Predeal, Pui de Urs și Internațional-Olimp, Paradis, Meteor-Jupiter și Vox Maris Costinești) și peste 500 de spectacole pop-rock, dintre care amintim: Galele Rock "Serbările Mării", "Serbările Zăpezii"; Festivalul "Primăvară Baladelor"; câteva ediții ale Festivalului de Folk "Om Bun"; Galele Tele
Andrei Partoș () [Corola-website/Science/304587_a_305916]
-
Campus Martius evacua apele din partea orașului situată la nord de dealurile Capitolin și Quirinal. Din acest sistem rămân doar puține porțiuni, anume: Se pare că inginerii din antichitate au profitat de avantajul drenajului care era furnizat de Petronia Amnis un pârâu care origina din izvorul Cati fons de pe coasta vestică a Quirinalului și traversa câmpul lui Marte, vărsându-se în Tibru lângă navalia, zona portuară pentru navele de război romane. Sistemul Circus Maximus este cel mai puțin cunoscut dintre sistemele de
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
biserici, clădiri înalte de piatră și magazii spațioase în port (în 1909 exista lângă port și o fabrică de cărămidă). De asemenea, orașul începuse să se extindă tot mai sus pe terase, iar către vest, la gura de vărsare a pârâului Ac-bunar, în locul numit ""Trapezata"", unde mai târziu avea să se înalțe castelul Reginei Maria, existau deja câteva mori de apă. Revirimentul bulgarilor și al altor creștini (greci, armeni) a făcut ca deja din acea perioadă populația de credință musulmană să
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
sens. Locomotivele cu abur consumă cantități considerabile de apă și astfel aprovizionarea a fost permanent o problemă de logistică. În primele etape ale dezvoltării căilor ferate, multe orașe nu ofereau pompe de alimentare cu apă, așa că echipajul oprea în apropierea pârâurilor și umpleau tenderul folosind găleți. Această metodă de alimentare este încă folosită pe anumite căi ferate mici, cum ar fi mocănița de pe Valea Vaserului. În zonele de deșert a fost adoptată soluția condensării aburului. Această procedură era realizată de mecanismul
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]