KorAP: Find »[drukola/base=pomeni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...309 310 311 ...422 >

10,542 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

calități aproape nimeni nu știuse nimic ani la rând, fiind descoperite de-abia în ultimul timp, absolut întâmplător. Într-un cuvânt, despre ele se vorbeau foarte multe lucruri de toată lauda. Dar existau și răuvoitori. Unii se arătau îngroziți când pomeneau de numărul imens al cărților citite de fete. Cu măritișul nu se grăbeau; prețuiau cercurile pe care le frecventau, dar nu peste măsură. Faptul apare cu atât mai demn de relevat, cu cât toți știau orientarea, caracterul, țelurile și dorințele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Alexandrovna va accepta recomandația mea. Pentru dumneavoastră, prințe, așa ceva e mai mult decât o comoară, în primul rând pentru că nu veți fi singur, ci, cum să vă zic, în sânul unei familii și, după cum arătați, nu e bine să vă pomeniți singur într-o asemenea capitală, cum e Petersburgul. Nina Alexandrovna, mama, și Varvara Ardalionovna, surioara lui Gavrila Ardalionovici, sunt persoane pe care eu le respect nespus de mult. Nina Alexandrovna este soția lui Ardalion Alexandrovici, general în retragere, care cândva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
decât el. E simpluț, asta da, dar e om cu scaun la cap, în sensul cel mai bun cu putință, desigur. E absolut ca mine. „Desigur, nu-i prea frumos că m-a luat gura pe dinainte și le-am pomenit de portret, se gândea prințul în sinea lui, intrând în birou și simțind o oarecare remușcare. Dar... poate că am făcut bine, lăsând să mă ia gura pe dinainte...“ Începuse să-i dea ghes o idee ciudată, de altfel încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Privirea ei nu păru câtuși de puțin intimidată, se întrezărea în ea mai degrabă o oarecare uimire, însă și aceasta părea să fie doar în legătură cu prințul. Privindu-l astfel, Aglaia îi cerea parcă o explicație - în ce fel s-a pomenit amestecat în treaba asta la un loc cu Ganea? - și i-o cerea calm, de sus. Stătură două-trei clipe unul în fața celuilalt; în sfârșit, pe chipul ei licări vag ceva; zâmbi ușor și trecu pe lângă el. Câtva timp, tăcură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei se înrăutățeau vizibil. — Oricum, am avut astăzi destule neplăceri din pricina dumneavoastră. Într-un cuvânt, vă rog. — Trebuia să mai țineți cont de un lucru, Gavrila Ardalionovici. Cu ce vă eram obligat mai înainte și de ce nu aveam voie să pomenesc de portret? Doar nu mă rugaseți... — Ptiu, ce cameră mizerabilă! remarcă Ganea, privind cu dispreț în jur. E întunecoasă și fereastra dă în curte. Aproape în toate privințele, n-ați venit la noi la momentul potrivit... Ei, dar nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îngrijorătoare surpriză. Destul să spunem că Nastasia Filippovna venea pentru prima dată; până atunci se ținuse atât de semeață, încât în discuțiile cu Ganea nu-și manifestase deloc dorința de a-i cunoaște familia, iar în ultimul timp nici nu pomenea de ai lui, ca și cum aceștia nici nu ar fi existat pe lume. Deși se bucura oarecum că se amâna o discuție atât de delicată pentru el, totuși Ganea, în adâncul inimii, îi pusese la socoteală această lipsă de considerație. Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ganea. Pe lângă ei, firește, era de față și Ganea - tot foarte posac, foarte îngândurat și chiar aproape deloc „amabil“; se ținea mai mult deoparte, izolat, tăcând. Nu se putuse hotărî s-o aducă pe Varia, iar Nastasia Filippovna nici nu pomenise de ea; în schimb, de îndată ce se salutase cu Ganea, adusese vorba despre scena petrecută între acesta și prinț. Generalul, care încă nu era la curent, se interesă despre ce-i vorba. Atunci Ganea, pe un ton sec, reținut, dar absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi iertat singură acest pas; și nu sunteți vinovată cu nimic. Nu se poate ca viața dumneavoastră să nu mai aibă nici un rost. Ce importanță are faptul că a venit Rogojin, iar Gavrila Ardalionovici a vrut să vă înșele? De ce pomeniți mereu despre asta? Ați făcut ceva de care puțini sunt capabili, asta v-o repet, și dacă ați vrut să plecați cu Rogojin, hotărârea asta ați luat-o fiind bolnavă, în criză. Și acum mai sunteți în criză, așa că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întrebau fetele cu ochii înlăcrimați, sărutându-i mâinile. — În stradă mă duc, Katia, doar ai auzit, acolo mi-e locul, dacă nu cumva o să mă fac spălătoreasă! Am terminat cu Afanasi Ivanovici! Salutați-l din partea mea și să nu mă pomeniți de rău... Prințul se repezi iute spre ieșire, unde toți urcau în patru troici cu zurgălăi. Generalul reuși să-l ajungă din urmă, pe scară. — Fii bun, prințe, și vino-ți în fire! spuse el, apucându-l de mână. Renunță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
familiei Epancin nu se obișnuia să se aducă vorba despre el. Numai generăleasa, Lizaveta Prokofievna, s-a exprimat chiar în primul moment „că s-a înșelat amarnic asupra prințului“. Apoi, peste două sau trei zile, a adăugat, fără să-l pomenească pe prinț, ci așa, fără adresă, că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“. Și, în sfârșit, peste încă vreo zece zile, a conchis sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
împrejurării că Ganea nu mai voise să se întoarcă la ocupațiile lui și nu numai că încetase să-și întrețină familia, dar avea el însuși nevoie de întreținere și îngrijire. Să remarcăm în paranteză că nici Gavrila Ardalionovici nu era pomenit vreodată în casa Epancinilor, de parcă nu doar în casa lor, ci nici chiar în lumea întreagă n-ar fi existat o asemenea persoană. Și totuși acolo aflară (și chiar foarte curând) despre el un amănunt foarte semnificativ, și anume: în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acestui țipăt al contesei, din pricina acestui moment, de îndată ce am citit, mi-am simțit inima parcă strânsă în clești. Și n-are de ce să te doară capul pe tine, vierme ce ești, că eu, înainte de culcare, m-am gândit s-o pomenesc în rugăciunea mea pe această mare păcătoasă. Am pomenit-o, poate, pentru că, de când există pământul, cu siguranță nimeni nu s-a rugat pentru ea și nici măcar nu s-a gândit la asta. Iar ei, pe lumea cealaltă, o să-i facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
citit, mi-am simțit inima parcă strânsă în clești. Și n-are de ce să te doară capul pe tine, vierme ce ești, că eu, înainte de culcare, m-am gândit s-o pomenesc în rugăciunea mea pe această mare păcătoasă. Am pomenit-o, poate, pentru că, de când există pământul, cu siguranță nimeni nu s-a rugat pentru ea și nici măcar nu s-a gândit la asta. Iar ei, pe lumea cealaltă, o să-i facă plăcere să simtă că s-a găsit un păcătos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai mică portiță de scăpare. Dezgustat, nu voia să-și răspundă la întrebările care îi năvăliseră în suflet și în inimă. „Cum, oare sunt vinovat de toate astea?“ bâiguia el în sinea lui, aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deși „și așa va fi prea târziu“. A doua zi îl așteptaseră toată dimineața; l-au așteptat până la prânz, la cină, și, când s-a făcut întuneric de tot, Lizaveta Prokofievna s-a supărat și s-a certat cu toți, nepomenind, firește, nici un cuvânt despre prinț printre motivele disputei. Nu se rosti nici un cuvânt despre el nici în decursul celei de-a treia zile. Când întâmplător, la masa de prânz, Aglaia lăsă să-i scape că maman e supărată pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
omenirii. Acum, după relatarea faptelor, e clar, deci, că domnul Burdovski este un om curat, în pofida tuturor aparențelor și acum prințul, mai curând și mai cu plăcere, îi poate oferi și ajutorul prietenesc, și acel ajutor activ, de care a pomenit mai înainte, vorbind de școli și de Pavlișcev. — Opriți-vă, Gavrila Ardalionovici, opriți-vă! strigă prințul cuprins de o spaimă veritabilă, dar era deja prea târziu. — Am spus, de trei ori am spus, strigă iritat Burdovski, că nu vreau bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Pavlovici este imensă, însă „câteva chestiuni legate de avere se află într-o anumită neorânduială“. Atingând acest subiect demn de atenție, Ganea se abținu să mai adauge ceva. Despre ieșirea de ieri a Nastasiei Filippovna nu spuse nimic, cu excepția celor pomenite în treacăt mai sus. În sfârșit, Varvara Ardalionovna veni să-l ia pe Ganea, stătu un minut, anunță (tot fără să fie rugată) că Evgheni Pavlovici astăzi, poate și mâine, se va afla la Petersburg, că soțul ei (Ivan Petrovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta naivitate, atâta nevinovăție, cum nici măcar în veacul de aur nu s-a mai pomenit și, în același timp, vedeți prin om, profunda dumneavoastră ascuțime a observației îl străpunge ca o săgeată. Însă, dați-mi voie, prințe, asta cere explicații, pentru că eu... sunt pur și simplu derutat! Desigur, la urma urmei, scopul meu era să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-sa? De ce, de trei zile, ne dă bătăi de cap? Ce să caute aici Gavrila Ivolghin? De ce ieri și astăzi s-a apucat să-l laude pe Gavrila Ivolghin și a izbucnit în plâns? De ce blestematul de «cavaler sărman» e pomenit în scrisoarea anonimă, în timp ce scrisoarea prințului nici măcar surorilor nu le-a arătat-o? Și de ce... la ce bun, la ce bun, ca o pisică smintită, am dat fuga la el și l-am adus aici? Doamne, mi-am pierdut mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pumnul de la mâna dreaptă. Se potrivi că Ivan Feodorovici și prințul aveau același drum. Cu toate că ora era înaintată, Ivan Feodorovici se grăbea să discute ceva cu cineva. Deocamdată, începu din senin o conversație cu prințul, vorbind repede, alarmat, destul de incoerent, pomenind-o adeseori pe Lizaveta Prokofievna. Dacă prințul ar fi putut fi mai atent în aceste momente, atunci, poate, și-ar fi dat seama că, printre altele, Ivan Feodorovici voia să afle ceva de la el sau, mai bine zis, voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întâi își punea ochelarii, deschidea un cărțoi străvechi cu scoarțele din piele și-ți săreau în ochi barba lui căruntă, cele două medalii pentru donații. Începea posomorât și aspru, în fața lui se înclinau generalii și doamnele leșinau, pe când ăsta încheie pomenind de gustări! E ceva nemaipomenit! Ascultându-l pe general, Ptițân zâmbea și părea că are de gând să-și ia pălăria, însă parcă nu se putea hotărî sau își uita mereu intenția. Încă înainte ca toți să se fi ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să mai beau șampanie; toarnă-mi, Keller. Nu mai ai voie să bei, Ippolit, nu te las... Și prințul îndepărtă cupa din fața lui. — Chiar că-i așa... se declară imediat de acord celălalt, parcă dându-și seama ce face. Te pomenești că vor zice... Dar, naiba să-i ia, nu mă interesează ce vor zice! Nu-i așa, nu-i așa? Prințe, nu-i așa că pe urmă n-au decât să zică ce vor? Și ce ne privește pe noi toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și parcă tot nu-și putea veni în fire; ținea portofelul în mâna dreaptă. — O, nu vă faceți griji, l-am întrerupt eu din nou punând mâna pe clanța ușii. Săptămâna trecută m-a consultat B-n (iar l-am pomenit aici pe B-n) și soarta mea e pecetluită. Scuzați... Iar am vrut să deschid ușa și să-l părăsesc pe doctorul meu jenat, recunoscător și strivit de rușine, dar tocmai atunci blestemata de tuse a dat iarăși peste mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o ipoteză: ce-ar fi dacă subit mi-ar trece acum prin minte să ucid pe careva, măcar vreo zece oameni deodată, sau să fac lucrul cel mai îngrozitor dintre cele considerate îngrozitoare pe lume? În ce încurcătură s-ar pomeni tribunalul, având în vedere sorocul de două-trei săptămâni care mi-au mai rămas, în condițiile când au fost desființate torturile și caznele? Aș muri confortabil în spitalul lor, înconjurat de căldura tuturor și vegheat de un doctor amabil, poate mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că reușise într-adevăr să obțină ceva; poate că greșea punându-și prea multe speranțe în fratele ei și așteptând ceea ce el nu putea nicidecum să ofere. În orice caz, la Epancini acționa cu destulă abilitate: săptămâni în șir nu pomenea de fratele ei, spunea numai adevărul, era întotdeauna extrem de sinceră, se purta simplu, dar cu demnitate. Cât privește profunzimea conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]