8,695 matches
-
și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar apa era oprită Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că s-a apucat să scrie. Își aduse
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima sa în senin - căci simțirile sale sunt senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe toți sau avea perioade de impotență psihică. Atunci se gândea că, în toate sălile acelea, singura intimitate umană o constituiau scumpa lui soră, Drusilla, și Helikon, tânărul sclav din Alexandria pe care destinul îl aruncase în palatele imperiale, unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din secta laică a celor care cred că literatura influențează realitatea. Ei bine, vă reamintesc o frază din proza lui Urmuz, care pînă la un punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tezele Constituției. Așa a apărut președintele jucător, jucător de sârbă la Cireșica, dar și mai abitir jucător cu soarta oamenilor care au avut nenorocul să se nască în această țară. Așa că ieri dimineață, pedeleii, udemereii, unepereii și celelalte cotarle minoritare rătăcite pe aici, s-au adunat în ședință pentru a discuta mai știu eu ce era pe ordinea de zi. Povestea ceea cu mamele și bebelușii lor, nefiind pe ordinea de zi a discuției în Coaliție, nu mică a fost mirarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
el și altă dată, în livada cu pomi fructiferi, într-o primăvară, când pomii erau înfloriți și se jucau de-a v-ați ascunselea, printre pomi. Visul se termină atunci când îl căuta printre pomi și nu îl mai găsea, se rătăcise. Începuse să plângă. Așa se trezi ea atunci, într-un plâns sfâșietor, care a urmat și după vis. Nu mai trecuse pe la părinții lui George de la Paști, când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu tatăl său. Tot o pistona pe maică-sa: - Ce i-a făcut directorul bulbucatului?! până la urmă mama îi mărturisește: - După ce a aflat în ziua aceea de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el, decât maieul. Nu degeaba era studentă la limbi orientale. Nu a mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut și tare îi plăcea să rătăcească! De multe ori, tentat de timpul frumos, făcea drumul, lăsând deoparte Foișorul de Foc, căminul de fete de la Izvorul rece unde era și restaurantul; intersecția pe lângă Calea Moșilor, cu Ministerul de Externe și Biserica Armenească și continua prin Piața Rosetti
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de transpirație și-i spune: - Ai răbdare, iubitule, avem toată seara înainte, o noapte cât o eternitate! Laur se gândește cum poate opri timpul! Timpul este incompresibil, orice ai face el este invariabil dintr-un șir de constante care se rătăcesc, el curge mai departe indiferent de voința noastră este acum aici și nu mai e, a dispărut în neguri. Imposibil săl recuperezi, nu încerca, din calcule e singura constantă schimbătoare liniară temporală, îi zvâcnesc ideile fără șir, tâmplele< îi vine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în copilărie din tabăra dușmanilor, la un moment dat veni și îi transmise un mesaj: - Te-a văzut Ileana! A spus să-i iei o pepsi, vine și ea imediat. Brusc, se stârni un gol imens în jurul său, gândurile îi rătăciră disperate la verile de altă dată. A luat o sticlă și a așteptat-o nerăbdător. Masa se găsea afară pe trotuar lângă intrare; fata n-a venit, nici el nu s-a dus să o invite. Ea îl aștepta dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același bufet neoclasic. Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șocante din tabloide. Tânăra pereche care a fost văzută traversând Lacul Michigan cu piciorul în luna iulie. Fata care a făcut să crească iarba prin zăpadă, verde și înaltă, pentru bizonii care flămânzeau în Canada. Băiatul care vorbește cu câinii rătăciți din adăposturi și-i ajută să se întoarcă acasă. Căutăm magia. Căutăm sfinții. Fecioara Zburătoare. Mântuitorul de pe Șosea. Infernul Iederei. Vaca-fariseu care grăiește. Ne ținem tot timpul de fapte. La vânătoare de vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
oarecare în poziția de „lider” acesta se trezește dintr-o dată că el e... cel mai iubit dintre pământeni, cel mai cel, fiu al poporului. Mama - icoană pentru pruncii ei; așa trebuie să fie, altfel aceștia sunt în primejdie de a rătăci fără sens în viață. Păsările, aidoma multor alte vietăți ne însoțesc în drumurile noastre, fiindu-ne chiar de ajutor. Nu odată, nerecunoscători, noi le punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fluturele, este pentru om necunoscutul, taina de dincolo... Legendele dăinuie peste timp numai dacă ascund în lăuntrul „istoriei” lor, un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe care ne-am rătăcit bunele intenții, dar... ne convingem că-i prea târziu, că trecutul e mort, șansa ce ne rămâne fiind viitorul... (care și acesta va deveni cândva trecut!). E imposibil ca bătrânii să le știe chiar pe toate! E bine să învățăm
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
reci; Vreau să-mi rămâi pe veci în amintire, Cu ochii luminoși și-n brațe cu iubire! Aștept să mă mai cerți, de-acolo, dintre stele Și chiar să mă mângâi în zilele mai grele; Să nu te superi când rătăcesc pe la izvoare, Să mă aștepți, când am să vin, la fel de iubitoare! Bianca DAN <biography> Activitate literară -debut cu volumul de poezii Transplant de iubire, în curs de apariție volumul Ultima carte despre întuneric, poezii publicate în antologii-Confluențe lirice, Poeți în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul rămâne agățat într-un cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu am găsit în tine linia înclinată pe unde va ajunge la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își făcuse loc un vers neștiut dintr-un cântec vechi de beție luna pe acoperiș nasul tău lipit de fereastră zâmbete ușoare așterneai peste mine îți doreai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Acesta este orașul...(coloana a șaptea) Dintr-odată mulțimea s-a potolit. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]