8,590 matches
-
la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în marginea sudică a grădinii Copou, nu prea departe de o altă încântătoare grădină cea botanică. Și plantele din jurul trandafirilor pitici nu mai par nici vulgare, anoste, captive, nici indolente, rătăcite în nimicuri, ci chiar sunt cu rost, cu lacrimi de rouă, cu ochii la pământ, la oameni, la cer, cu trăiri arborescente, sub arome de aburi plutitori și irezistibili din salcâmi, tei, liliac și iasomie, ființe și ele ascultând cântece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
intrăm în adevăratul extaz al întoarcerilor spre cele simple, spre simplitatea primordială ca o revenire în copilăria fabuloasă, vârsta magică a existenței omului. Privesc tainic sfeșnicele din colecție (peste 150) și distanțarea de realul din jurul meu le sporește sensul mitic, rătăcindu-mă într-un timp pierdut pe care îl tot caut, înfricoșat fiind de cel năvălitor peste mine. Colecția provoacă o stare indefinită, lumina seduce și transfigurează, dă naștere unui altfel de farmec. Lumina sfeșnicului și lumina din noi. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de vînătoare mort în condiții misterioase. Într-o scenă-cheie, Maverick îi face o vizită lui Viper (Tom Skerritt) care îi povestește despre eroismul tatălui său și îi spune că dosarul său era "pătat" pentru că el, Viper și alții s-au rătăcit dincolo de graniță în urmărirea inamicului (probabil în Laos sau Cambodgia) încălcînd astfel ordinele. Maverick îi vorbește despre familia sa lui Viper prezentat el însuși ca un bun familist astfel că Viper ajunge să-și asume rolul de substitut de tată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
găsește pe diagonală, de cealaltă parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Exagerarea probabilității unui dezastru: Cu siguranță, lucrurile vor merge prost și în lume există multe pericole, dar nu cumva supraestimați toate acestea? Care este probabilitatea ca lucrul de care vă temeți să se întîmple cu adevărat? Aș putea să mă rătăcesc; mașina se va strica; am să fiu abandonat, lovit sau violat. Exagerarea importanței evenimentelor: De multe ori credem că un anumit eveniment este cu mult mai important decît se dovedește a fi. Întrebați-vă: Cît va mai conta lucrul acesta
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
adolescenților și a copiilor, care încă mai deprind pe băncile școlii primele semne ale literelor. Este un venin lent care aduce descompunerea morală în toate națiunile, pervertind conștiințele și abandonându-le, fără nici o împotrivire, violențelor patimilor naturale“. „Dacă mințile sunt rătăcite, voințele se prăbușesc; și toate acestea pentru că inimile sunt pervertite. Voința stăpânește toate facultățile spiritului uman - spunea Sfântul Francisc de Sales (+1621) -, dar la rândul ei este dominată de iubire, care o face să fie așa cum este ea. Așadar, va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mașini, cu trenul, s-a făcut la repezeală luându-se numai câteva lucruri. Deplasarea a fost mult îngreunată de zilele ploioase și de inundațiile care au desfundat drumurile. Nu au fost puține cazurile în care părinții disperați își căutau copiii rătăciți în vâltoarea evenimentelor, în care familiile au fost descompletate, iar unii membri au dispărut cu totul. Din nefericire, unele din aceste familii nu s-au mai reunit vreodată. Multe suferințe au provocat bandele teroriste alcătuite din elemente comuniste, evrei și
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
l-a urmărit ca-n filme. Gospodarul Barabulă s a oprit mai aproape de drum pe ogorul primarului și a început să descarce cu furca mare. Deodată s-a trezit cu mama lângă el... Doamne ajută, domnule Isopescu. Ce faci, ai rătăcit ogorul, sau te-ai înțeles cu domnul primar să-i faci un hatâr? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara! Ia, am greșit și te rog să nu-i spui nimic lui Silvestru că aș muri de rușine. Bine, bine. Acum ia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
text scris în japoneză. Am fotografiat cartea uriașă, dar și femeia. Asakusa Sâmbătă, 30. 08. 2008 La această dată, Asakusa devine scena unui faimos festival Samba, inspirat din festivalul brazilian. Asakusa Duminică, 31. 08. 08 Ora 11, 00: mi-am rătăcit „jurnalul” de călătorie. Am venit în Japonia cu gândul de a face pe „reporterul” amator, în sensul de a consemna, fără să mă implic emoțional, evenimente, știri, obiceiuri, rețete culinare etc. Singura știre pe care o pot consemna este aceea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
maraton cât și de sportiva noastră... care a învins-o pe a lor la judo. Mai avem cinci zile până la plecare. Timpul a trecut pe nesimțite. Sunt foarte multe de văzut, de trăit, de consemnat. Culmea e că mi-am rătăcit încărcătorul de la camera foto și am pierdut evenimentul de ieri, „Samba”, ce se află la a 28-a aniversare. Noroc cu băieții mei, „ colaboratorii”, care m-au ajutat și au reușit să mă scoată din impas. Ziua de ieri a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ajunge până la inima ta, dragă cititorule. Abia după cinci călătorii în Japonia am înțeles ce a vrut să spună Rabindranath Tagore în aceste cuvinte: „Călătorul trebuie sa bată la toate porțile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie sa rătăcim prin toate lumile din afară pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric. “ Din tot ce am întâlnit sunt azi o parte, astfel, toți oamenii pe care i-am întâlnit pe drum, sunt, deodată, foarte aproape... SAYONARA, JAPAN
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care Îl Împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute În cuie, și acoperită tot cu tablă veche pe care erau puse câteva pietre
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fi fost În za dar... Trebuie să așteptăm! Stă scris și În Biblie: „Fiți Înțe lepți ca șerpii!“ Nu uita, domnului nostru Bertold Îi place vânătoarea. Merge mereu la vânătoare. Cu puțini Însoțitori, după cum se știe. O lance care se rătăcește... și pentru fra tele lui, da, da, se va găsi ceva și pentru el. Răbdare, zic! Răb dare și tăcere. știm care ne e țelul și lucrăm pentru el. Ce să-ți mai spun? și acum du-te liniștit acasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea. și era fericit. Apoi, Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și vânăt ieșea un ciot de suliță. Peste drum, pe gardul de lemn al bisericii, un șir Întreg de bătrâni cu pletele Însângerate atâr nau pironiți În cuie. Îl descoperise și pe tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe o coastă de munte, la o așezare omenească. M-a găzduit preotul, Dumnezeu să-i răsplătească, și mi-a dat o pâine și o ploscă cu vin. A fost ultima ființă omenească pe care am văzut-o. De atunci rătăcesc prin pădure și mi-am terminat merindele. Am mers În sus și-n jos și n-am văzut decât pădure și iar pădure. M-am așezat sub un brad și m-am rugat la Sfinții Apostoli, care și ei au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei. Toți cei care erau acolo au lucrat la o biserică Înaltă ca nici o alta. Da, acum Îmi aduc aminte, Rin, așa se numea fluviul. Am pornit apoi pe Rin În sus, cândva am părăsit malul lui și am tot rătăcit până ce-am nimerit În pădurea asta Întunecoasă și-am dat de primejdie. După cum se vede, e ca și cum soarta m-ar fi adus aici ca să-mi pună capăt zilelor. De fapt, nici nu-mi pare chiar atât de rău. Am să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sunt multe mânăstiri bogate, unde s-ar putea să gă sesc de lucru. Chiar m-a lămurit cum să ajung la una care se află prin apropiere. și eu, prostul de mine, i-am uitat nu mele și m-am rătăcit. După cum văd, acum nu mai trebuie să-mi fac gânduri și să caut de lucru... suspină el. — Ești cioplitor În piatră? Întrebă clericul pe grecește. și vii de la Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strângea cu furie mânerul sabiei. și acum vrea Împăratul să pună mâna și pe Zürich! Asta nu-i tot! Chipul clericului se Întunecase dintr-odată. De curând, oamenii noștri au prins un emisar secret al starețului Otto, care, chipurile, se rătăcise pe aici, pe aceste meleaguri. Dar Încercase să-l cumpere pe bucătarul nostru. Îi dăduse o pungă plină cu bani de aur și o sticluță de otravă. Omul a venit speriat la mine și mi-a mărturisit totul, astfel că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apoi n-am sorți de izbândă. Fie m-aude cel ce păzește, fie altul... și, chiar dac-aș reuși să mă strecor, calul nu-l pot lua. Pe jos n-ajung prea departe, mă prind ticăloșii lui Hugo, sau mă rătăcesc prin această pustietate și cad În mâna altor bandiți... Se pare că pe-aici sunt destui...“ Dacă ar fi știut măcar drumul spre Sfântul Petru... Să se strecoare Într-acolo și să-i prevină pe călugări, sau pe cel care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Buzele, limba Îi erau um flate și uscate. De-abia le putea mișca. Călugărul le făcu semn celorlalți, care Îi turnară În gură puțin din lichidul amărui. Rănitul se Învioră și continuă: — ...Sunt un cioplitor În piatră și m-am rătăcit. De câteva zile și nopți mă tot Învârt prin pădure. — și? — și am auzit zgomote, zăngănit de arme. Era unul Îm potriva mai multora. Am vrut să-l ajut... Puteam să-mi pierd viața... Dacă mă gândeam mai bine, rămâneam
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
schiță un gest de Împotrivire. — știu, știu. Îmi ești cu totul devotat, frate. Un suflet creștinesc și nobil ca al tău nu se mai află. Dar, crede-mă, știu ce spun. Eu sunt un impulsiv, mi ar sta bine să rătăcesc În căutare de aventuri. Mi-ar plăcea să fiu un cavaler pribeag, și nu un cap Încoronat. Urăsc diplomația, ambasadorii și ceremonialul de la Curte. Mi-ar plăcea să Înnoptez sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-a Întâmplat. Pesemne că unele lucruri vi s-au spus. Toți acești cerșetori care trec pe aici, toți acești vagabonzi care rătăcesc pretutindeni și știu tot ce se petrece sub soare nu vă povestesc nimic? Solomon răspunse: — Nu vi se poate ascunde nimic, domnii mei! Nu mi-aș dori niciodată să am potrivnici ca domniile voastre... Giancarlo Întrerupse complimentele care pentru cei doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]