8,522 matches
-
8.900 m. A fost construită probabil din chiparos, un arbore rășinos, deci rezistent la apă, fiind etanșată pe interior și exterior cu un strat de catran (Geneza 6:14-16). Nu se spune cum a îmbinat Noe bârnele. Însă, înainte de relatarea despre Potop, Biblia vorbește despre făuritori de unelte de aramă și de fier (Geneza 4:22). În orice caz, și în prezent se folosesc cuie de lemn la construirea unor ambarcațiuni de lemn. Arca avea compartimente, o ușă pe lateral
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
folosesc cuie de lemn la construirea unor ambarcațiuni de lemn. Arca avea compartimente, o ușă pe lateral și un țohar înalt de un cot, care, după cât se pare, era un acoperiș mansardat, având probabil niște deschizături pentru ventilație și lumină. Relatarea biblică nu menționează însă nici un fel de chilă ori proră, nici pânze, vâsle sau cârmă. De fapt, același cuvânt ebraic redat prin „arcă” este folosit și pentru a descrie coșulețul dat cu smoală în care a fost pus micuțul Moise
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
schimb 140 de versiuni de manuscris. Aceasta explică de ce în versiunile existente ale descrierilor călătoriei lui Marco Polo se găsesc tot felul de absurdități, cum e de exemplu afirmația că prin Sumatra există un trib de oameni cu coadă, sau relatări despre un trib de oameni cu capete de câine ("cynocephali", această creatură fiind și ea un motiv frecvent în bestiarele medievale); este apoi extrem de puțin probabil că tânărul Polo, aflat cu tatăl și unchiul lui în misiune papală în drum
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
de la începuturi obiecții ale rabinilor sau erudiților iudaismului nonsacrificial în privința credibilității ideii de potop global. Chiar de la începuturile dezvoltării aparatului critic în analiza literară, povestea biblică a Potopului lui Noe a reprezentat un exemplu didactic., înțelegându-se repede că ceea ce relatarea Facerii ne spune nouă în modernitate nu era neaparat și ceea ce pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici ai acestor relatări. Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale și care la rândul lor se inspirau din
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
în analiza literară, povestea biblică a Potopului lui Noe a reprezentat un exemplu didactic., înțelegându-se repede că ceea ce relatarea Facerii ne spune nouă în modernitate nu era neaparat și ceea ce pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici ai acestor relatări. Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale și care la rândul lor se inspirau din fenomene naturale locale, a căpătat o nouă interpretare o dată ce și în creștinism textul original în ebraica biblică a început să fie
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
analiza literară, povestea biblică a Potopului lui Noe a reprezentat un exemplu didactic., înțelegându-se repede că ceea ce relatarea Facerii ne spune nouă în modernitate nu era neaparat și ceea ce pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici ai acestor relatări. Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale și care la rândul lor se inspirau din fenomene naturale locale, a căpătat o nouă interpretare o dată ce și în creștinism textul original în ebraica biblică a început să fie cunoscut
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
propriu, așa cum se înțelege ea azi. Ideea că Biblia vorbește în Facere de un potop global nu numai că nu ține seama de subtilitățile expresiei literare veterotestamentare, ea ridică totodată și o multitudine de probleme insurmontabile care ruinează complet credibilitatea relatării, Concluzia trasă de cercetători e că pentru reputația Bibliei și a autorilor ei cea mai favorabilă interpretare actuală e să considerăm că aceasta descrie un potop local., fiind din acest punct de vedere o șansă că textul însuși nu indică
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
vedere o șansă că textul însuși nu indică spre actualul și prea-înaltul munte Ararat ca loc al opririi arcei după potop, așa cum în mod neglijent înțeleg unii. În Occident, începând cu secolul al XIX-lea chiar, opinia cvasiunanimă privitoare la relatarea biblică a potopului este că acesta a fost unul local, la o scară regională și nu globală.
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
o ședință secretă, în cadru căreia Stalin ar fi declarat: Până în momentul de față, în ciuda deschiderii a numeroase arhive sovietice, cercetătorii nu a găsit un document care să aminească de o întrunire a Biroului Politic de la acea dată. De aceea, relatarea despre sus-numita întrunire este cel mai probabil o mistificare. Dacă istoricul A. J. P. Taylor îl consideră pe Hitler un om de stat oportunist, antrenat mai mult sau mai puțin inconștient într-un conflict militar, revizioniștii au mers mai departe
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
au fost deosebit de controversate. Aproximativ de clerici au fost uciși și biserici și mănăstiri au fost atacate. Aproximativ 13 episcopi, 4184 de preoți de dioceză, 2365 de bărbați catolici (dintre care 114 iezuiți) și 283 de călugărițe au fost uciși. Relatări neverificate afirmă că unii catolici au fost obligați să înghită mărgele din rozariu și/sau aruncați în mine, ca și preoți obligați să-și sape propriile morminte înainte de a fi îngropați de vii. Papa Ioan Paul al II-lea a
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
încălcarea obligațiilor de ospitalitate. Acest punct de vedere nu ia în considerare faptul că înainte ca „musafirii” să fi ajuns în oraș, orice alte „fărădelegi” s-au întâmplat, înainte ca distrugerea să fie plănuită. (În Judecători cap. 19-21, este o relatare similară, în care cetatea Ghibeea, din tribul lui Beniamin, este distrusă de alte triburi ale Israelului ca răzbunare pentru violul și uciderea unei femei, de către o mulțime din acea cetate.) De multe ori în Pentateuh sau în cărțile profeților, autorii
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
7:3], Galateni 1:6) deși este incert că ori Lot ori bărbații Sodomei ar fi înțeles că străinii erau îngeri, la timpul respectiv. [21] Filozoful elenistic evreu Philon din Alexandria (20 ACN - 50 PCN) descrie locuitorii Sodomei într-o relatare extra-biblică: „Ca bărbați, nefiind capabili să suporte discret o sațietate a acestor lucruri, se agită ca vitele, și devin tari la cerbice, și renunță la legile naturii, stăpâniți de o indulgență mare și de nestăpânit de lăcomie, și beție, și
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
text sacru al Mișcării Sfinților din Zilele din Urmă. A fost publicată pentru prima dată în martie 1830 de către Joseph Smith, Jr. cu titlul ": O Istorisire Scrisă de Mâna lui Mormon pe baza Plăcilor Luate din Plăcile lui Nephi". Conform relatării lui Smith și de asemenea conform istorisirii cărții, "Cartea lui Mormon" a fost scrisă în original în caractere necunoscute, numite "Egipteană reformată" gravată pe plăci din aur. Smith a spus că a primit aceste plăci în 1827 de la un înger
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
carte cu fire". Smith a denumit scrierea gravată pe plăci "egipteană reformată". O porțiune din textul de pe plăci a fost de asemenea "sigilat" conform istorisirii sale, din această cauză conținutul său nu a fost inclus în "Cartea lui Mormon". Adițional relatării lui Smith, alte unsprezece persoane au semnat declarații că au văzut și atins plăcile din aur. Mărturiile lor scrise sunt cunoscute drept Mărturiile celor Trei Martori și Mărturiile celor Opt Martori. Aceste declarații sunt publicate ca parte a paginilor introductive
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
Trei Martori și Mărturia celor Opt Martori, care sunt declarații ale oamenilor care au văzut plăcile de aur și pot confirma existența lor. Cărțile de la 1 Nephi la Omni sunt descrise ca fiind "de pe plăcile mici ale lui Nephi". Această relatare începe în Ierusalim în jurul anului 600 î.Hr. Spune povestea unui om numit Lehi, a familiei sale și a câtorva alții, ce sunt conduși din Ierusalim cu puțin înainte de căderea acestui oraș în mâinile babilonienilor în 586 î.Hr. Cartea descrie calatoria
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
adevărul: "nu este vorba de o invazie maghiară, ci de o manifestație contra lui Ceaușescu". Muncitorii olteni fraternizează cu demonstranții timișoreni plecînd acasă (pe 21 decembrie) cu ochii înlăcrimați povestind în oraș despre atrocitățile văzute. Cel mai mult tulburase orașul, relatarea împușcării unui grup de copii chiar pe scările catedralei. În fapt, craiovenii avuseseră cîteva informații despre ce se întîmpla la Timișoara prin intermediul postului de radio "Europa Liberă" și datorită faptului că marea majoritate a craiovenilor prindeau cu antenele trei posturi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Maniu la întâlnirea pe care a avut-o cu agentul britanic Alfred George Gardyne de Chastelain într-o pădure din preajma Capitalei. Cei doi au avut o întrevedere de trei ore. Chastelain a spus că i-a făcut lui Maniu o relatare a tratativelor de la Cairo și că România trebuie să înceapă tratative de Armistițiu, iar el (Iuliu Maniu) trebuie să se înțeleagă cu Antonescu. Până la urmă, echipa lui Chastelain nu a reușit să îndeplinească scopul misiunii, iar cei trei ofițeri englezi
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
a interpretării caracterizării xenofontice a lui Socrate în comparație cu datele prețioase oferite de dialogurile platoniciene. Au fost voci care au mers atât de departe încât au negat că Xenofon l-ar fi cu-noscut pe Socrate și au susțnut, implicit, că toate relatările lui nu ar fi decît fie născociri, fie i-ar fi fals atribuite. Alți critici, mai circumspecți, au susținut, pe temeiul inaderenței lui Xenofon la sub-tilitățile filosofice, că adevăratul Socrate ar fi cel prezentat de Platon, care a înțeles adecvat
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
domniei împăratului Vasile al II-lea Bulgarohtonul, au despărțit definitiv românii din nordul Dunării de aromânii din sud, care au părăsit Moesia pentru a se refugia în Munții Pindului și în Tesalia (atunci denumită « "Marea Vlahie" »). Această teorie pornește de la relatările lui Eutropius (care afirmă că toți locuitorii Daciei ar fi fost transferați în sudul Dunării în momentul retragerii romanilor) și de la scrierile lui Eduard Robert Rösler care consideră că proximitatea geografică în Balcani explică de ce există cuvinte comune între limbile
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peștera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăblițe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar și mai mari, cu scriere dacă sau getică." Doamna Velcescu își continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puțuri (directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR) și oferindu-și concluzia. Astfel, "se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăblițe ar fi obținut
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
zi l-a înștiințat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că și acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viață a fost astfel salvată. Pentru această relatare, colportată în diverse scrieri, nu există nicio atestare documentară.
Valeriu Gafencu () [Corola-website/Science/306426_a_307755]
-
către Batavia, Ceylon, Malaysia, Cochin, precum și către Olanda. Comenzi europene erau transmise în Persia pentru țeserea de covoare speciale : de exemplu, grupul « covoarele poloneze » au fost țesute, fără îndoială, la Ispahan, dar unele dintre ele poartă stema Poloniei. Pornind de la relatările călătorilor europeni aflați în Persia și din alte surse textuale , se pare că existau ateliere de covoare regale la Ispahan, Kashan și Kerman. Aceste ateliere produceau covoare pentru palatele și moscheile șahului, dar și pentru a fi oferite monarhilor din
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
spuselor lui Sacrobosco, să dea lunii august (numită așa în cinstea lui) aceeași lungime ca și luna iulie, numită după unchiul său adoptiv, Iulius Cezar. Afirmațiile lui Sacrobosco sînt însă categoric contrazise de o serie de alte surse, printre care relatările lui Varro din 37 î.Hr. (înainte de reforma făcută de Cezar August), ale lui Censorinus din secolul al III-lea și ale lui Macrobius din secolul al V-lea.
30 februarie () [Corola-website/Science/305869_a_307198]
-
până la decesul său din 6 aprilie 432. Celestin I a fost roman; nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său - Priscus. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sfântul Ambrozie. Prima relatare certă despre el este menționarea într-un document al Papei Inocențiu I, din anul 416, în care se vorbește despre Diaconul Celestin. Diverse părți ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
pe Ioan pentru motivul de "nedemnitate". A fost numit papa Leon al VIII-lea care s-a dovedit de a fi prea slab față de pontiful netrebnic Ioan. Papa Ioan a avut parte de o moarte violentă. Dacă o credem pe relatarea cea mai cunoscută, (e însă doar una din mai multe), atunci a fost omorât cu un ciocan de către un soț înșelat tocmai în timp ce făcea amor cu nevasta acestuia, o romancă nobilă. După decesul lui Ioan, acoliții lui l-au ales
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]