10,353 matches
-
asta, când a deschis linkul, a apărut salutul “Bun venit, Lucy! Apasă aici să vezi fotografii cu Briana și Duncan în Aventura din Mexic.” Aventura din Mexic? Haidade! Doar stau întinși pe o nenorocită de plajă nu urcă pe Kilimanjaro. Respirând încă o dată adânc, ceea ce nu reuși deloc s-o calmeze, Emmy a apăsat. Înainte ca ecranul să intre în modul slide show, Emmy văzu că erau zeci, poate chiar sute de fotografii. Știa că e o idee foarte proastă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca și tine, dar văd că nu se schimbă nimic. E pur și simplu inacceptabil. Adriana simți că nodul din gât începe să-i urce. Hotărâtă să nu plângă și să strice patruzeci și cinci de minute de pregătiri minuțioase, respiră adânc și se apropie de maică-sa. Ar fi vrut să ia mâinile acestei femei mai în vârstă în mâinile ei și să-i explice calm de ce nu era momentul potrivit — chiar așa — dar furia și frustrarea o învinseră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
principal în Aproape de ea, anunță el pe un ton conspirativ. Adriana îi aruncă lui Dean o privire. — Așa e, încuviință Dean zâmbind. Adriana simți că-i vâjâie capul de surprinsă ce era. — Serios? ciripi ea. Revino-ți! se dojeni Adriana. Respiră adânc, apoi afișă zâmbetul acela absolut cuceritor pe care îl avea rezervat de obicei pentru ocazii speciale (când se întâlnea cu soția unui actual iubit, când îi cerea lui tăticu o mașină nouă etc.). — Minunat! Felicitări pentru amândoi. Poftim. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vizual e important când faci dragoste. Întotdeauna o făcea să se simtă stânjenită, o scotea din atmosferă, dar de data asta a fost altfel. Când privirea lui Jesse a întâlnit-o pe a ei, nu mai putea nici să mai respire; nimeni nu o mai privise așa. Era ca într-un film, iar Leigh se simțea ca o vedetă. Nu mai conta că avea o mică iritație pe burtă, o alergie la noua loțiune, sau că pielea lui Jesse era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i spună. — Bună. Sper că nu v-am întrerupt. Ce repede a tăiat-o! Își lărgi nodul la cravată (cea pe care părinții ei i-o cumpăraseră de ziua lui anul trecut), apoi, ca și când tot nu avea suficient aer să respire, se hotărâ să o scoată peste cap și o aruncă pe măsuța de cafea Lucite. — Ei, doar o știi pe Emmy, e întotdeauna pe fugă. — Hmm. Ai comandat de mâncare? — Scuze, Emmy a vrut să treacă să mă salute când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Am fost Într-un avion, doamnă Hug. Pe aerodromul de la Hungjao. — Zbura? — Păi, Într-un fel. Confidențele făcute unor adulți mergeau adesea mai departe decît intenționa Jim. Știa că doctorul Ransome Îl privește. Doctorul ședea lîngă tatăl doamnei Hug, care respira greu, Încercînd să-l ajute. Dar ochii lui erau fixați asupra lui Jim, cercetîndu-i picioarele ca niște bețe și hainele zdrențuite, fața mică, emoționată. CÎnd ajunseră la linia ferată, Îi zîmbi Încurajator lui Jim, dar acesta nu-i răspunse. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a lungul și de-a latul lagărului. Adresîndu-li-se femeilor, spuse: — Jim al nostru Își petrece tot timpul la gaura numărul nouăsprezece. — Am promis, domnule Maxted. SÎnt Întotdeauna gata... Jim trebui să se oprească atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda fețelor caricaturale, Jim Îi recunoscu pe cîțiva dintre prizonieri. Îi căută pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, presupunînd că aceste corpuri erau ale deținuților din Lunghua căzuți În timpul marșului de la stadion. Muștele roiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grăsimea topită. Jim Își spălă mîna În canal și folosi capacul ca să taie o felie mică. Duse carnea la gură, dar scuipă bucățica În apă. Carnea grasă era Încă vie, de parcă ar fi fost tăiată din trupul unui animal care respira. Plămînii și ficatul acestuia tremurau În cutie, de parcă ar mai fi fost mișcați de o inimă. Jim tăie o a doua felie și o băgă În gură. Îi putea simți pulsul Între buze și teama creaturii În momentul dinaintea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tale veselește pre toți cei din veac sfinții Tăi...” Atât auzi din rugăciunea de pomenire, ești Învăluit de griji, fabrica scoate În continuare fum, după-amiază ai multe treburi și pe deasupra mai trebuie să dai o groază de telefoane. Trăiești și respiri În continuare În epoca de aur, În socialism. „Bat vânturi dinspre răsărit” nu este o abstracțiune. Părul vâlvoi al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o oliță pentru fetițe fără apărătoare În față, nu-i așa? Stai nițel, Rubes, trebuie să mă duc să reașez penisul fiului meu. Acum Ruby era În picioare și Își scutura praful de pe pantaloni. —Scuze! Fi se Întoarse la telefon respirând mai greu. — De când s-a născut Connor, Ben a regresat cu totul. Îi pun din nou scutece noaptea și a trebuit să Încep să-l Învăț să facă la oliță din nou. Am găsit un căcățel sub masa din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
probabil că gagica asta, Jill, o să te ia de-o aripă și-o să te ducă În sala de conferințe și apoi o să vă invite la o ceșcuța de ceva scârbos și făcut din plante și o să-ți iei tălpășița. Ruby respiră adânc Încet. Probabil că ai dreptate, zise ea. Mă port ca o neghioabă. O s-o sun pe Jill McNulty. Aș fi sărită de pe fix să refuz o șansă de genul ăsta. Capitolul 4tc " Capitolul 4" În seara aceea, Ruby ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să nu facă câte-o remarcă indirectă, dar complet fără sens la starea de femeie singură a lui Ruby. Câteodată Ronnie Își dădea seama că făcea asta și-și cerea scuze. Când nu-și dădea seama, Ruby, pur și simplu, respira adânc și lăsa să treacă de la sine. Ronnie stinse lumina foarte puternică din studio și cele două femei se Îndreptară spre scări. —Hai, mamă, spuse Ruby, ia zi care-i marele secret! Tata nu vrea să-mi spună nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În picioare. Sigur ești OK? Îl Întrebă Ruby cu blândețe. Bănuia că Ivan avea o problemă cu inima. Abordase subiectul gâfâielii de câteva ori, dar Ivan mereu insista că nu era decât astmul pe care-l avusese Încă din copilărie. Respiră adânc și se Îndreptă de șale: Nici o grijă. Sunt acum bine. —Ești sigur? Dădu din cap. Deci cum merge cu closetul? Era o Întrebare redundantă din moment ce tocmai trecuse pe lângă closet care era Încă ambalat pe hol. Dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
masă. Nu putea să-și țină curiozitatea În frâu, vroia să vadă cu ochii ei cât de simpatic era Duncan cel Drăguț - nu că el avea să mai fie interesat de ea câtuși de puțin după ceea ce tocmai se Întâmplase. Respiră adânc: —Îmi iert toate greșelile din trecut, murmură ea În sinea ei, aducându-și aminte de afirmațiile de pe casetă. Sunt frumoasă și plină de viață În unicitatea mea. În vreme ce se apropia de masă, tot ce putea să vadă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vizită, când Îi spuse: Uite, Ruby, ești foarte drăguță și te rog nu mi-o lua În nume de rău, dar Îmi place să spun mereu: „sinceritatea e cea mai bună politică“. Mi se pare că nu prea ne Înțelegem. Respiră ușurată. — Oh, Într-adevăr, spuse ea, gândindu-se că trebuia să pară dezamăgită măcar de dragul politeții. Vezi tu, eu am standarde foarte Înalte la femeile cu care am relații. Caut o minte ascuțită și dornică de cercetare. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
seama de ce mătușa Sylvia era atrasă de el. Acestea fiind zise, trăsăturile lui aveau, totuși, ceva ciudat. Ceva aproape efeminat. Oricât ar fi Încercat, nu-și dădea seama ce e. Într-unul din rarele momente când Nigel se oprea să respire, Sylvia Îl strângea de mână și spunea: — Omul ăsta are cel mai strălucit creier de finanțist. Spune-le cum ai ajutat familia Sting. —Sylvia, nu știu zău dacă ar trebui să mai zic ceva. Sunt informații confidențiale. —Pe milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mahjonhgg al lui Irene? Și ea râdea acum. Hai, mă, zi adevărul! De fapt Îți place. —OK, poate doar puțin. Unele dintre femeile alea trecute de șaptezeci de ani sunt foarte „bune“. Ea se uită Înspre ceasul de pe noptieră și respiră adânc. — Știi, trebuie neapărat să plec acasă ca să mă pregătesc pentru serviciu. El Îi luă farfuria și cana de cafea din mână și le puse pe podea. Apoi o trase peste el. — Hai, mai stai Încă cinci minute. Întârzii, chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și simplu continua să despacheteze haine de bebeluș. Ah, ia uite ce mișto e asta, chițăi ea ridicând o salopetă de bebeluș multicoloră. Nu-i așa că-i grozavă? — Nu i-ai spus, este? Chanel insistă. Ruby Își drese vocea și respiră adânc. —OK, de fapt, nu prea i-am zis. Se tot gândise să-i telefoneze Stellei ca să-i pună sub nas ideea cu săptămâna Guatemaleză, dar Stella nu era chiar una dintre filantroapele planetei, și Ruby știa exact cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
eu acum. Drept cine mă ia? O idioată oarbă? De ce sunt bărbații așa de lași? E clar ca lumina zilei că mă Înșeală. De ce naiba n-are curaj să vină la mine și să-mi zică pur și simplu? Ruby respiră adânc. — Cine știe? Când mătușa Sylvia a Început să plângă din nou, Ruby se așeză mai aproape de ea, o ținu de mână și o legănă ușor. Phil se Învârtea prin zonă, dar se simțea mereu În plus și extrem de jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
frecă tâmplele nervoasă. —OK, trebuie să mai spun cuiva despre asta. Mama mea știe, dar pentru că nu mai pot spune nimănui altcuiva Îmi vine să mă urc pe pereți. Ce nu poți să spui? Întrebă Ruby. —OK, spuse Hannah și respiră adânc. Ce-ați zice dacă v-aș spune că Claudia Planchette nu și-a pierdut sarcina deloc? —Ba sigur c-a pierdut-o, spuse Ruby. Prietenul meu e doctor la St. Luke. Știu sigur că a pierdut copilul. Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să-l păstreze pe Alfie. Ce fel de viață ar duce cu ea? Și dacă tot ar refuza să-l păstreze, ar ajunge la orfelinat sau ar fi dat spre adopție. Și n-aș putea să-i fac asta. Ruby respiră adânc. — Dar de ce și-ar risca St. Luke reputația Înhăitându-se la așa ceva? Pur și simplu, nu Înțeleg. Păi, nu poți niciodată să subestimezi lăcomia oamenilor, spuse Hannah. Chiar și medicii din clinicile particulare pot fi hipnotizați cu semnul dolarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă dacă cineva observase gălăgia. Spre marea ei ușurare, coridorul era gol. Tremurând din cap până În picioare, respiră adânc și o luă Înspre biroul lui Jill. Chiar dacă era ora prânzului, asta nu era nici o garanție a faptului că Jill nu era acolo. Ruby avea să bată la ușă mai Întâi. Avea și o scuză pregătită. Urma să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mamă, nu crezi că asta e un pic melodramatic? Nici nu i-au ieșit bine vorbele din gură că Ronnie Își duse mâna la burtă și se schimonosi de durere. —Mama, ești bine? Nu sunt sigură. Ronnie se ridică și respiră adânc. —Orice-o fi fost părea să fi trecut. Nu crezi că-i posibil să intri În travaliu, nu? Păi, Sigmund mai are Încă 6 săptămâni. Știu, dar poate că vrea să iasă mai devreme. Ruby se duse după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fix când Ruby era pe cale să se ducă la ei și să-i roage să se certe afară, mătușa Sylvia, dându-și seama că făceau scandal, Îl conduse pe Nigel pe după tejghea În bucătărie. Exact În momentul În care Ruby respira ușurată, Îl auzi pe tatăl ei strigând: — Doamne, s-a prăbușit! Ruby se Întoarse și-l văzu pe Ivan zăcând pe podea. Se strânsese În poziție fetală și gâfâia Îngrozitor. —Doamne sfinte! În timp ce fugea disperată spre locul unde era Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]