7,786 matches
-
infuzii de podbal - Tussilago farfara (la bărbați), de salvie - Salvia officinalis (la femei) și Ca++ nativ din dolomit și/sau argilă (mineraloterapie) ori mătasea de porumb (Zea mays), ce conțin cantități comparative de săruri de Ca++ și K+, cu rezultate spectaculoase, după 60-90 zile de tratament fitoterapeutic al osteoporozei, dar și în rahitism sau osteomalacie, după 180 de zile de tratament balnear (pe litoral) și de recuperare motorie, efectuate concomitent. Hipervitaminoza D se manifestă prin depuneri de săruri de calciu la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
însă unul mai mic, în condițiile în care cei din comunitățile exotice, arhaice, îndepărtate, s-au obișnuit cu prezența noastră. Detaliind subtilitățile tehnice ale captării vieții exotice și indigene de către cineaști, Marc Augé și Jean-Paul Colleyn remarcă și o mutație spectaculoasă și oarecum inedită în antropologia vizuală: ,,din ce în ce mai mult, oamenii care erau ,,subiecții" filmelor etnografice își produc propriile lor imagini și documente despre viața socială. Utilizarea strategică a mijloacelor media de către ,,popoarele indigene" le permite, pentru prima dată în istorie, să
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Dacă E. H. Carr are dreptate, înseamnă că modificările generale produse în scrierea istoriei apar de la o generație la alta. Noi le numim revizionism, un termen inadecvat, chiar dacă istoria manifestă o anumită preferință pentru el. Dacă ne gîndim la schimbările spectaculoase petrecute în Europa central-răsăriteană începînd cu 1989, aproape că nu există îndoială asupra faptului că vor apărea revizuiri radicale în scrierea istoriei acestei zone. Și o mare parte din ele se vor datora patimii naționaliste. Sîntem martorii renașterii și revenirii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Se plîngea tot timpul de comportarea rușilor, care violau fete chiar mai mici de 10 ani, de jefuirea proprietăților românilor, de ciocnirile cu militarii și civilii români. Odată cu generalizarea mentalității revoluționare și cu răspîndirea anarhiei, aceste incidente se vor înmulți spectaculos 69. Iorga conchidea: "Toată lumea știe că rușii se comportă azi ca un popor, așa cum ieri acționau ca un Stat"70. Iorga a rămas alături de familia sa. Fiul lui cel mai mare, Petru, ofițer de carieră, trecea adesea prin Iași, vizitîndu-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet părea să fi dat un nou sens vulgarității. În 1928, un preot francez din ordinul Adormirii Maicii Domnului (ordin cunoscut pentru orientarea sa reacționară antirepublicană extremistă) și totodată istoric i-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Poloniei (care a cedat Uniunii Sovietice 179.000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la est de râurile Oder și Neisse) a fost spectaculoasă și a avut numeroase consecințe pentru nemții, ucrainenii și polonezii din teritoriile afectate. Dar era neobișnuită În contextul din 1945 și trebuie Înțeleasă mai degrabă ca o componentă a amplei ajustări teritoriale impuse de Stalin la marginea vestică a imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar reprezentanții lor compromiși. În Grecia, de exemplu, dictatorul Metaxas eliminase Înainte de război clasa parlamentară; germanii l-au Înlăturat pe Metaxas, apoi au fost la rândul lor izgoniți, iar În urmă au rămas foștii colaboraționiști, dezonorați și vulnerabili. Cea mai spectaculoasă schimbare a fost probabil lichidarea vechilor elite sociale și economice. Exterminarea evreilor europeni de către naziști nu era doar o oroare În sine. Ea a avut consecințe sociale semnificative pentru numeroasele orașe din Europa Centrală unde evreii constituiau clasa profesională locală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Renegând societatea care dăduse naștere fascismului, oamenii visau În mod firesc o „revoluție care să Înceapă cu tabula rasa” (Italo Calvino). Ceea ce s-a și Întâmplat, după cum am văzut, În mai tot estul Europei. Dar o transformare socială rapidă și spectaculoasă era universal anticipată și În Occident: la urma urmei, cine ar fi putut să-i stea În cale? Din punctul de vedere al mișcărilor de rezistență, politica postbelică nu putea fi decât o continuare a luptei din timpul războiului, proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuia să vină de la Washington. Planul lui Marshall pentru un Program de Reconstrucție Europeană (European Recovery Program - ERP), dezbătut alături de consilierii săi În următoarele săptămâni și anunțat, la 5 iunie 1947, Într-o faimoasă cuvântare inaugurală la Universitatea Harvard, era spectaculos și original. Dar nu apăruse din senin. Între sfârșitul războiului și anunțarea Planului Marshall, Statele Unite cheltuiseră deja miliarde de dolari pe ajutoare și Împrumuturi acordate Europei. Cei mai importanți beneficiari au fost, de departe, Marea Britanie și Franța, care au primit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova, dar pentru Marshall și Bidault acesta a fost momentul decisiv. Ca și pentru Stalin și Molotov, fără Îndoială. Până la următoarea Întâlnire a celor patru miniștri de Externe (27 iunie - 2 iulie, la Paris), când s-a discutat noul și spectaculosul Plan Marshall, americanii și britanicii conveniseră deja, la 23 mai, să includă reprezentanți germani În Consiliul Economic al Bi-zonei, devenit astfel embrionul viitorului guvern vest-german. Mai departe, situația a evoluat rapid. Nici una dintre părți nu a mai căutat sau oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o dată, această proastă administrație servea unei puteri străine, ceea ce a făcut Uniunea Sovietică odioasă dincolo de propriile granițe. Sovietizat, Estul european s-a Îndepărtat constant de jumătatea vestică a continentului. În timp ce Europa de Vest se pregătea să intre Într-o eră a transformărilor spectaculoase și prosperității fără precedent, Europa de Est aluneca În hău: o perioadă sumbră de inerție și resemnare, ritmată de cicluri de protest și supunere, ce avea să dureze aproape patru decenii. E simptomatic și oarecum logic faptul că, În timp ce Planul Marshall a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iberice, unde lucrurile stăteau exact invers), adeziunile politice public exprimate se rezumau la centrul și stânga spectrului. Gândirea și opinia de dreapta intraseră Într-un con de umbră În Europa. Dar, deși conținutul scrierilor și manifestărilor publice s-a metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor, tonul a rămas același. Stilul imperios-apocaliptic al fasciștilor; apelul lor la soluții violente și „definitive”, de parcă schimbarea autentică presupune obligatoriu nimicirea totală; disprețul față de compromis și de „ipocrizia” democrației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin În acei ani. Mai presus de orice, Biserica Catolică le oferea enoriașilor un lucru foarte prețios: senzația de continuitate, calm și siguranță Într-un univers care se schimbase violent În ultimul deceniu și avea să se transforme și mai spectaculos În anii următori. Biserica Catolică a câștigat În acești ani de tranziție tocmai pentru că era asociată cu vechile rânduieli și se Împotrivea ferm modernității și schimbării. Bisericile protestante din nord-vestul Europei nu se puteau lăuda cu o influență comparabilă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
restricționeze libera circulație a posibililor emigranți. În replică, președintele american a reafirmat public angajamentul occidental În Berlinul de Vest, admițând astfel implicit că jumătatea estică a orașului se afla În sfera de influență sovietică. Rata exodului prin Berlin a crescut spectaculos: până În iulie au trecut În Vest 30.415 persoane; În prima săptămână din august 1961 le-au urmat alte 21.828, dintre care jumătate aveau sub 25 de ani. În acest ritm, RDG amenința să rămână pustie. În replică, Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aici. OAS se dezvoltase Într-o organizație clandestină puternică, dedicată la Început păstrării Algeriei franceze și apoi, după ce nu reușise acest lucru, pedepsirii celor care „trădaseră” cauza. Numai În februarie 1962, militanții și bombele OAS au ucis 553 de oameni. Spectaculoasele tentative de asasinat asupra ministrului Culturii André Malraux și asupra lui de Gaulle Însuși au eșuat, deși un plan de atacare prin surprindere a mașinii președintelui În suburbia pariziană Petit Clamart a fost foarte aproape de reușită. Timp de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult de trei ori În termeni reali. PIB-ul pe cap de locuitor În Franța a crescut cu 150%. Economia italiană, care a pornit mai de jos, s-a descurcat chiar mai bine. țările istoric sărace au avut Îmbunătățiri spectaculoase În realizările economice: Între 1950 și 1973, PIB-ul per capita În Austria a sărit de la 3.731 $ la 11.308 $ (la valoarea din 1990 a dolarului), iar În Spania - de la 2.397 $ la 8.739 $. Economia olandeză a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
automobile, ca și cele din Franța sau Italia. Chiar și așa, mulți londonezi nu aveau o mașină și mii de comercianți, vânzători ambulanți și alții Își făceau treaba cu un cal și o căruță. Posesia de automobile urma să crească spectaculos În următoarele două decenii. În Marea Britanie, unde avântul inițial din anii ’30 fusese frânat de lipsurile din perioada războiului și din anii următori, ea s-a dublat În fiecare deceniu din 1950 până În 1980. De la 2 milioane și un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a exploatat cu succes 9. În societățile occidentale non-catolice - adică Scandinavia, Regatul Unit, o parte din Olanda și din țările de limbă germană - eliberarea cetățenilor de sub autoritatea morală tradițională a fost, evident, mai puțin limpede, dar nu mai puțin spectaculoasă. Tranziția a fost frapantă În Marea Britanie. Până la sfârșitul anilor ’50, cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disocia complet de trecut. În martie 1959, când Consiliul Edificiilor din Franța a aprobat modelul viitorului Turn Montparnasse, raportul se Încheia cu următoarele cuvinte: „Parisul nu poate rămâne pierdut În trecut. În anii care vin, Parisul trebuie să sufere metamorfoze spectaculoase”. Rezultatul a fost nu doar Turnul Montparnasse (și vlăstarul său firesc, hidosul complex arhitectural La Défense), ci și o puzderie de noi orășele: grupuri de blocuri Înghesuite (denumite, tipic, grands ensembles), plasate la periferia Parisului și lipsite de oportunități de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa, anii ’60 au fost clar eurocentrici. „Revoluția hippie” nu a traversat cu adevărat Atlanticul. În cel mai bun caz, a eșuat la țărmul Marii Britanii și al Olandei, lăsând În urmă doar vagi sedimente: un LP de o originalitate spectaculoasă și o cultură a drogurilor relativ mai dezvoltată. Ar fi greșit să expediem partea frivolă a anilor ’60 - moda, cultura pop, sexul - ca pe un spectacol oarecare. Ea reprezenta felul specific În care noua generație se aerul de era bunicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub semnul Întrebării. Însă zece ani mai târziu, bătrânii (Churchill, Adenauer, de Gaulle) erau morți. Autoritatea se estompase În cele mai multe sfere ale vieții sociale sau exista numai pentru a fi Încălcată. În anumite locuri - Franța, Italia - tranziția a fost absolut spectaculoasă. În altele - Marea Britanie, poate - tranziția a durat ani de zile, iar amploarea ei s-a văzut abia mai târziu 19. Ideea că anii ’60 erau o epocă de Înaltă conștiință politică a fost una dintre amăgirile vremii. „Toată lumea” (sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
paraziților subvenționați care profitau de generozitatea plătitorului de impozite. Economia britanică s-a ameliorat incontestabil În timpul lui Thatcher, după un declin inițial În perioada 1979-1981. Prin eliminarea firmelor ineficiente, creșterea competiției și demoralizarea sindicatelor, productivitatea și profitul afacerilor au crescut spectaculos. Vistieria a fost umplută din nou (soluție irepetabilă, din păcate) cu banii obținuți din vânzarea bunurilor naționale. Măsura nu figura În programul inițial din 1979, iar privatizarea nu era, În sine, o idee cu Încărcătură ideologică - la urma urmei, Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În primul dintre cele trei „pelerinaje” spectaculoase În Polonia comunistă. A fost Întâmpinat de mulțimi uriașe, extaziate. Prezența lui afirma și consolida influența Bisericii Catolice În Polonia, dar papa nu s-a limitat să susțină supraviețuirea pasivă a creștinismului sub comunism. El a Început, spre disconfortul trecător
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În viitorul apropiat: după cum i-a declarat mai târziu Igor Ligacev, membru În Biroul Politic, jurnalistului american David Remnick, după Afganistan nu se mai punea problema folosirii forței În Europa de Est. Impactul unei singure aventuri neocoloniale (ce-i drept, un eșec spectaculos) asupra vulnerabilei Uniunii Sovietice relevă fragilitatea intrinsecă a regimului. Dar nici dezastrul din Afganistan, nici costul cursei accelerate a Înarmării de la Începutul anilor ’80 nu ar fi dus separat la colapsul sistemului. Susținută de frică, inerție și de interesele vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reazemul oferit de cenzură, control și represiune, esența sistemului sovietic - economia planificată, retorica publică, monopolul partidului - s-a prăbușit pur și simplu. Gorbaciov nu și-a atins obiectivul - un comunism reformat și eficient, curățat de disfuncții. Ba chiar a eșuat spectaculos. Cu toate acestea, realizările lui sunt impresionante. În URSS nu existau instituții independente sau măcar semiautonome pe care criticii și reformiștii să le mobilizeze În sprijinul lor: sistemul sovietic putea fi demontat numai din interior și prin ințiative venite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]