8,256 matches
-
lungi și încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu amărăciunea omului care știe : „Pentru că lumea în care suntem nu e o lume perfectă“. Într-o zi, pe neașteptate, după ce m-am întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — Dă-mi, te rog, imediat înapoi stiloul ! Am nevoie de el în clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, în obrăznicia sa nemăsurată, îmi șterpelise stiloul pe care îl avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — Dă-mi, te rog, imediat înapoi stiloul ! Am nevoie de el în clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, în obrăznicia sa nemăsurată, îmi șterpelise stiloul pe care îl avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în cumpănă. Dacă nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în cumpănă. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. La câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. Mi- am amintit că-l pusesem acolo când îmi dădusem chiloții jos să fac pipi, îl aveam în mână. După acest episod, ființele nevăzute m-au lăsat în pace, și nici eu n-am mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un birou În sufragerie și Își reluase preocupările savante. Cu Încăpățânare și doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a minții sale. În următorii trei ani, hard disk-ul memoriei sale a Început să se șteargă Încet, Începând cu informația cea mai recentă și continuând Înapoi În timp. Mai Întâi Lefty uită lucruri recente, de exemplu unde Își lăsase stiloul sau ochelarii, apoi uită ce zi e, ce lună, și În cele din urmă, ce an. Din viața lui se pierdeau fragmente importante, așa că În timp ce noi Înaintam În timp, el mergea Înapoi. În 1969 ne-am dat seama clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de păr și făcându-i spectacole porcoase cu păpuși Karaghioz. Desdemona Îi ascunse tăblița, dar degeaba. Duminică, În timpul mesei, luă un stilou din buzunarul unchiului Pete și scrise pe fața de masă: ― Spune-i lu’ soră-mea că se Îngrașă. Desdemona se albi. Își cuprinse fața cu mâinile și așteptă lovitura de care se temuse toată viața. Dar Peter Tatakis nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și scrise pe fața de masă: ― Spune-i lu’ soră-mea că se Îngrașă. Desdemona se albi. Își cuprinse fața cu mâinile și așteptă lovitura de care se temuse toată viața. Dar Peter Tatakis nu făcu altceva decât să ia stiloul de la Lefty și să spună: ― Se pare că acum Lefty trăiește cu impresia că ești sora lui. Toată lumea râse. Ce altceva ar fi putut face? Ascultă, surioară, Îi spuse toată lumea Desdemonei În acea după-amiază și de fiecare dată ea tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
legenda Întemeietoare națională. Elevele de clasa a cincea o vizitau În fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană (care, poate, le induceau În eroare), pe lângă birourile fondatoarelor, unde Încă mai erau stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pe care o păstrez și acum. Este una dintre cele câteva amintiri pe care le consider premonitorii, alături de faptul că la tăierea moțului, la un an, aș fi luat de pe tavă, dintre bani, pahar și nu mai știu ce, - stiloul, și de cuvintele copilașului de vreo doi ani care, pe Domnița Ruxandra, cum mergeam spre liceu, mi-a ieșit înainte dintr-o curte, m-a privit în ochi și mi-a spus limpede, cu o voce care parcă nu era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încît totul dispărea împrejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul suprafețelor lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se folosească de enciclopediile tradiționale, tipărite pe hârtie, singurele demne de toată încrederea. Am citit, m-am minunat și continui să mă minunez. Atitudinea o cunosc. Face parte din aceeași familie tradiționalistă a creației literare pe hârtie, cu pixul sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl ducem la o redacție, unde altcineva ia dactilograma și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pentru o șuetă despre comunism. Știi, americanul de rând crede că România e o specie de lăptucă și că Transilvania se află În Pennsylvania. — Serios? — Liceele din L.A. nu fac mai mult decât să-i Învețe pe tineri să țină stiloul În mână până la optsprezece ani, când termină aproape analfabeți, cu creierele ca niște McNuggets, și pornesc În căutarea unei slujbe. Nici nu-i de mirare că deschid locuri de muncă În străinătate, Închid uzinele și bătrânii ca mine sfârșesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu și din alte motive, s-a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost observat de-un supraveghetor. I-au anulat lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Până și Migu și Doru și Bebe trecuseră prin asta. E adevărat, nu muriseră, dar nici nu cred că le-a făcut bine. Se prostiseră. De la bastonașe. Am ieșit. Ce, parcă poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de acord, va munci În echipă la mine, iar dacă-i place, se poate califica la locul de producție...!” „Nu mi-e frică de muncă...” - Îl convinse fata. Tony Pavone luă o foaie de angajare, se așeză la birou cu stiloul În mână, chestionând-o profesional. „Cum te numești, domnișoară?” „Atena Karamalis” - răspunse ea repede. „Ce etate ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fum de țigară de proastă calitate, stăpânindu-și cu greu tusea. Făcând o plecăciune, Îi arătă hârtia cu toate aprobările rugându-l și pe el să pună o viză, precizând. „Directorul, m’a trimes...” Minune. Contabilul Șef, deșurupă capacul stiloului fiind gata să-și pună aprobarea dar, În ultima secundă se răzgândi. „Dela ce Întreprindere ai venit...?” „Cooperativa de construcții București. Evident plictisit, Contabilul Șef puse hârtia deoparte. Își aprinse o țigară de proastă calitate „Mărășești fără filtru”, dela bricheta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcut nimic. Până la urmă își dădu un brânci ca să se scoale, ajungând până la masa unde îl aștepta mașina de scris italiană pe care Rita i-o făcuse cadou. Încercă să scrie, făcând mereu greșeli. Zadarnic. Îl dureau toate degetele. Căută stiloul, dar acesta curse și făcu pete. - Totul e împotriva mea, mormăi el. Exilul m-a degradat, făcând din mine un novice, ca scriitor și ca soț. În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
m-a degradat, făcând din mine un novice, ca scriitor și ca soț. În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou să-l rătăcească. Fără îndoială că demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel vroia să fie iubit cu orice preț. A face binele era, fără îndoială, drumul cel mai scurt spre iubire. S-a așezat imediat la masa de scris - stiloul nu mai făcea pete. Dintr-o suflare i-a scris Olgăi, invitând-o cu fetițele în Suedia. O numise „tânăra mea soție“. Era o nebunie, dar totuși câtă bucurie resimțise după acceptarea ei! De Sabat, Feifel se afla din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care îl ajutase să înțeleagă inima omenească. Dorea să scrie despre Lilith, despre magica ei făptură telurică. Imposibil - era ca și cum s-ar fi reîntors în acel cerc vicios: nu mai putea scrie nici un rând. În plus, îl dureau degetele și stiloul începuse să picure din nou, făcând pete mari de cerneală. Ca de obicei când era vizitat de neputința de a scrie, a ieșit să se plimbe, ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]