8,805 matches
-
folosind un ceas. Simplul numărat poate duce la o respirație accelerată. Nu vă așteptați la prea mult, prea repede. Practica regulată a acestor tehnici în circumstanțe ideale va ușura utilizarea lor în situații mai complicate. Concentrarea asupra respirației poate părea stranie pentru unele persoane, dar perseverența va reduce această senzație. 2.3. Monitorizarea zilnică a ritmului respirator Instrucțiuni Ritmul respirației trebuie monitorizat din cînd în cînd, conform tabelului alăturat, în afara cazului în care efectuați o activitate care sporește ritmul, precum urcatul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
atît de neliniștită și de stînjenită, încît ceilalți o vor considera ciudată. Își face griji că se va înroși și se teme că mîinile îi vor tremura în timp ce-și servește musafirii sau mănîncă, iar ceilalți o vor considera stranie sau neputincioasă. Anxietatea ei atinge punctul maxim cînd simte că se află în centrul atenției. Recent, dna B. s-a simțit atît de neliniștită înainte de o întîlnire, încît și-a convins soțul să o scuze în fața musafirilor și să-i
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fi preoți sau călugări fără să fi compromis și fără să fi trăit aceste adevăruri esențiale, care ni se prezintă atât de luminoase minții unui laic? Și - profesorul La Pira - continuă: „Mulți spunem: «Nu am timp să mă rog!»; foarte stranie și neconvingătoare declarație! Ca și cum ar fi fost bine folosit timpul sustras rugăciunii. Nu avem timp să ne rugăm, pentru că nu ne-am dat seama că singurul timp pierdut este tocmai cel sustras rugăciunii. Pentru că, spune-mi un lucru: în final
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de ce Schopenhauer spunea că sînt trei aristocrații: acea de naștere și de rang, aristocrația banului și aristocrația spiritului. Ion I.C. Brătianu a fost un aristocrat al spiritului. Înțelegeam acum, în plus, de ce a putut să fie ctitorul României Mari. Dar, straniu, Ion I.C. Brătianu nu s-a bucurat de nici o popularitate în România Mare, pe care o realizase tactul său politic. Opinia publică este uneori de o uluitoare nedreptate. Ceea ce a fost Cavour pentru realizarea unității Italiei, a fost Ion I.C.
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
l-a redactat guvernul. Vintilă Brătianu tratase un împrumut pentru stabilizarea monetară, conform autorizării obținute de la parlament în sesiunea extraordinară din iulie. Pentru acest împrumut, se lovise de neîncrederea cercurilor bancare din străinătate, care cereau un guvern național-țărănist. În fața acestei stranii situații, Vintilă Brătianu, la 18 zile după deschiderea parlamentului, s-a prezentat la Cameră și a anunțat demisia guvernului. 31 La 2 noiembrie 1928 s-a declarat deci criza de guvern. Consultările au început chiar în seara acelei zile. Fiecare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
înnebunit și că nu se mai poate vorbi cu el! Dar de ce moartea?! Am petrecut destule zile și nopți și-n compania lui, ca să nu mai spun că e unul din poeții foarte dragi sufletului meu, poezia lui rămîne mereu stranie și inimitabilă (ca și a lui Ion Mircea!). Mi-l amintesc într-o noapte, în Ferentari, la Radu G. Țeposu, plîngînd și zicîndu-ne că sîntem niște tîmpiți, că noi nu putem iubi pur cum pretindea că o face el! Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din jur, dar îți închipui că mă simt tare rău dînd foc spiritului numai în singurătate: Natural vorbind, aici e superb! Dar natura mai poate însemna totul la 23-24 de ani?! Sub nici o formă. Citesc, scriu și am sentimentul că (straniu!) sînt totuși un prost. Ador drumurile. Ce bine semăn cu țiganii, din acest punct de vedere! Eu nu am cîștigat niciodată nimic, nu m-a interesat cîștigul, nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
după lecturi" altfel spus. De multe zile încerc să repricep morala budhistă, cea brahmanică, confucianismul, șamanismul și alte "teorii" indigene. Mă descopăr dorind să știu totul. Și această dorință de cîștigare a imposibilului mă face oarecum absurd. Nu incongruent și straniu, dar suficient de personal pentru a fi privit ponciș. Voi încerca să intru cu tractorul prin manuscrise, voi alege mai multe, ți le voi trimite și voi aștepta să mă chemi. Mi-e dor de oraș. De umezeala unor străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că e una din marile cărți pe care le-a citit. Volumul II însă, mie, recunosc, nu mi-a prea plăcut. Îmi plac cărțile absurde, dar nu cele care cad în science-fiction. Pentru că Bulgakov "pierde" la un moment dat atmosfera stranie, atît de copleșitoare, în favoarea unor întîmplări subțiri. Dar e o carte scrisă de un d-zeu invers. Și asta e bine. Încerc să-mi pun manuscrisul la punct, e mare vîjîială prin toată camera, dar din nou nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o facă. Sau se scrie despre bucureșteni pentru a ține punțile întregi spre Manolescu et comp.?! Îmi spuneai cîndva că după apariție o să fiu prins de un timp al amărăciunii și nu prea te credeam. Acum, te cred! Este cel puțin straniu halul în care se petrec măgăriile la noi. Dar sînt în linia obișnuinței! Învăț (citesc, deci) pentru examene cu o evidentă plictiseală, cu memoria-mi discutabilă înstrăinată. Vreau să fac o grămadă de lucruri bune în acest an început aiurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să l pup, dar m-a îndepărtat spunându-mi: „Nu!” Era de față personalul de la hotel, era și Oto-san (tatăl) care nu îngăduie aceste manifestări drăgăstoase, nefiind bărbătești pentru un japonez. Potrivit educației lor, îmbrățișatul și pupatul în public par stranii. Oto-san îl crește pe Dimi după normele japoneze, încercând să scoată un adevărat „samurai” din el. L-am luat pe Dimi de mână și i-am șoptit: „Te iubesc!” Întrucât el este crescut să trăiască în Japonia, eu respect regulile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe mal, Își cufunda fruntea În apa rece și cădea iarăși În amorțeala dureroasă care Îl cuprinsese. Ar fi vrut să doarmă, să uite totul. Dar un sfredel infernal i se răsucea fără Încetare În minte, dându-i o luciditate stranie. Imaginile de groază dansau drăcește În fața lui, amețindu-l cu hora lor neobosită. Nu mai știa câte zile tre cuseră În felul acesta. Apoi, brusc, se prăbuși Într un somn binefăcător. Când se trezi, știu dintr-odată ce avea de făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi de la Început cu căldură părintească, pe care o manifestă apoi și față de Bodo. Acesta era locul unde Adelheid crezuse că se va Întâlni cu logodnicul ei, dar unde, din pricinile cunoscute
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Uzului. De acasă, după ce cu ajutorul unui vecin s-a remediat defecțiunea, la drum spre Buhuși prin Moldoveni! Eram încântat de perspectiva celor 900 de kilometri, numai că gențile fiind din carton în interior, făceau zgomot, lovindu-se de bicicletă. Aveam strania impresie că fiind greutatea prea mare, se lăsa cauciucul, janta se lovea de asfalt și din cauza asta mergeam cu grijă, adică foarte încet. La Moldoveni am lăsat umbrela și niște pantofi, să-mi ușurez bagajul. După serpentinele care sunt mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nevinovați! Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor! (Matei 19:14) Dar așa, Doamne?!! În felul acesta?! Ce dragoste "subtilă", manifestată prin vârful baionetei și al kalașnikovului la ceafă! Straniu mod de a-Ți arăta iubirea față de copii, nu-i așa "Bunule"?! În sfârșit. "dușmanii poporului" au fost prinși, arestați și încolonați, iar acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iubire. La Pietraperzia, într-o catedrala de țară, am ascultat cea mai frumoasă voce feminină. O știam. O re-auzeam, de fapt! În Grecia pe o șosea străbătută cu mașină, a trebuit să ocolesc cu mare precauție o ființă de o stranie frumusețe care nu putea să fie altceva decât un zeu. Când m-am uitat în urmă nu mai era. Am fost pur și simplu trântit în nisip pe plajă de la Biarritz de răsufletul de dragoste titanic al valurilor oceanului Atlantic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, Îți dau impresia
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
copleșite de căldură, au adormit. Merg mai departe și la 4 dimineața ajung la stăvilarul Bulder Dam la frontiera Arizonei. Fac un scurt popas. E Încă Întuneric. Mă așez cu capul pe o stâncă. În vale clocotește Colorado. O lumină stranie Începe să apară. Mă aflu Într-un pustiu din care Încep să țâșnească culori din cele mai variate. E regiunea colorată a Americii. Nu departe de acest loc se vede stăvilarul cu cascada artificială care produce curentul electric pentru Los
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cărți de mare răsunet. În cursul zilei suntem urmăriți insistent de o mașină cu doi indivizi. E prima oară când am impresia că urmează să fim opriți. Circulația mașinilor e slabă. Am fost depășiți de două ori de această mașină stranie. La a treia depășire ne fac semn să oprim și aproape ne barează drumul. Se dau jos și vin la mașina noastră, unul de o parte altul de cealaltă, după ce aruncă o privire În mașină, unul din ei mi se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Pușcașu în mod conștient și voit înrăutățea starea lui Bogdanovici și îl împingea la moarte. [ ] Bogdanovici cădea deseori și ziua, dar întotdeauna noaptea, într-un somn întrerupt, intermitent, letargic, în care scotea un fel de sforăituri și horcăieli sonore și stranii. Ori de câte ori Pușcașu V. auzea acest zgomot, îl trezea pe Bogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
India Secretă, românul Florin Meșca a trăit experiența unică a unui Crăciun mirosind a santal și mosc, hrănindu-se din miracolul inocenței lui Shri Ganesha și al spiritului lui Mahatma Gandhi. Românul Florin Meșca a făcut în India, o călătorie stranie, parcurgând distanțe geografice mari pentru a ajunge acolo unde rănile se vindecă miraculos: în propriul suflet. A descoperit India ca pe o altă lume, o altă dimensiune a existenței, un loc în care oamenii sunt halucinant de... reali, trăind fără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
premiu pentru literatură și aducându-i, în lumina torțelor aprinse, ceea ce s-a numit „Premiul Anti-Nobel” - 50.000 de coroane strânse prin subvenție publică, revanșa publicului admirator față de scriitorul care nu avea să mai primească onoarea marelui premiu. În mod straniu, Eliade reconstituie imaginea lui Strindberg privind procesiunea muncitorilor sub semnul unei participații simpatetice: „Singurul lucru care mă consolează șs.m.ț, scrie el: de la ferestrele acestei case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la o bibliotecă precum cea de la Lund, unde poți avea propria masă de lucru. În așteptare, citesc mult. Este singurul lucru pe care poți să-l faci atunci când nu ești singur într-o cameră. Widengren este într-adevăr un om straniu. Nu reușesc să-l înțeleg. Îmi vorbește despre dvs. în cei mai buni termeni posibili, și acum aflu că nu v-a dat nici cel mai mic semn de viață de mai bine de un an!... Kerényi este și el
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cărți. Dar, orice ar fi, întotdeauna e Orientul 2... Vă mulțumesc pentru informațiile legate de F. Altheim. - Aveți ultimul SMSR? Rezervele pe care Brelich 3 și de Martino le au față de Dumézil și față de mine însumi se aseamănă în mod straniu șsubl. S.W.ț. Dar studiul lui de Martino este admirabil șsubl. S.W.ț4. Cele mai bune gânduri din partea soției mele. Omagiile mele dnei Wikander. Cu prietenie al dvs. și toate urările noastreș,ț Mircea Eliade XXVIItc "XXVII" ELIADE
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]