7,897 matches
-
bun exemplu pentru studierea ambiguității semantice a cuvântului „"had"” și deosebirea dintre a menționa și a folosi un cuvânt (a se vedea articolul în engleză ""). În același timp, marchează efectul pe care îl poate avea complexitatea limbii asupra percepției vorbitorului. Substantivele "James" și "John", cât și expresia „"a better effect on the teacher"” sunt adeseori înlocuite de alte substantive, respectiv expresie. De asemenea, "while" poate fi schimbat cu "where" sau "whereas". Fraza capătă sens atunci când este completată cu semnele de punctuație
James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher () [Corola-website/Science/329855_a_331184]
-
cuvânt (a se vedea articolul în engleză ""). În același timp, marchează efectul pe care îl poate avea complexitatea limbii asupra percepției vorbitorului. Substantivele "James" și "John", cât și expresia „"a better effect on the teacher"” sunt adeseori înlocuite de alte substantive, respectiv expresie. De asemenea, "while" poate fi schimbat cu "where" sau "whereas". Fraza capătă sens atunci când este completată cu semnele de punctuație potrivite: Traducerea aproximativă în română sună așa:
James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher () [Corola-website/Science/329855_a_331184]
-
un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc "verighetă" este un diminutiv al substantivului din , format cu ajutorul sufixului "-etă". La rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta era din fier, însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc "verighetă" este un diminutiv al substantivului din , format cu ajutorul sufixului "-etă". La rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta era din fier, însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era din aur. Potrivit epocilor și țărilor, verigheta
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
explicite): Un articol destul de recent al lui S. A. Iatsemirsky contrazice interpretarea lui "śar" ca „zece”, și preferă să i-l substituie pe "halχ", prin comparație cu numeralele zecilor, care, cu excepția lui „douăzeci” "(zaθrum)", se formează toate adăugând un sufix "-alχ". Substantivul "halχ" fiind atestat, de asemenea, în pasajele privitoare la numere, Iatsemirsky conchide că "halχ" semnifică „zece”, "śar" semnificând atunci „doisprezece”, prin asemănare fonetică între "śar" și "zal" (ś și z par să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile.) Această ipoteză
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă folosite, ca "histrion" (comediant, apoi devenit peiorativ), "mecena", numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv comun în mai multe limbi, între care și în limba română și "persoană"; acesta ar proveni de la denumirea lui Phersu, personaj mascat și bărbos, în același timp amenințător și comic, care apărea în spectacolele funerare. În latină, "persona" a desemnat
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
întemeierii localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776, sub forma maghiarizată Czetetzel sau Czurkafalu (satul lui Țura, numele de familie dominant și azi la Cetățele). Etimologia denumirii localității - Cetățele - vine de la substantivul „cetate”. Având în vedere că localitatea se află la poalele Dealului Măgura a cărui configurație se prezintă sub forma unei cetăți cu trei bastioane, de pe vârfurile căruia se puteau vedea cetățile existente în jur, Chioar și Baia Mare, se poate spune
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
se află în cea mai mare parte pe dreapta pârâului "Csiszár", între acesta și pârâul "Cserepes". Cele ale "Băilor Valató" și "Hammás" precum și "Izvoarele Bukki" sunt situate dincolo de șa, în bazinul superior al pârâului "Jombor". Denumirea locului se asociază unui substantiv adjectival, = "bulumac" (în interpretare liberă = loc plin de stâlpi, poate de trunchiuri). Muntele Puturos cu împrejurimile sale este amintit încă din 1344. Prima atestare documentară are loc în 1756, fiind vorba de un loc în pădure - „"stejarii lungi"”, aflat la
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
puțin două cuvinte, unul dintre ele are sens lexical deplin, iar celălalt este un cuvant gramatical. Accentul este în general pe cuvântul cu sens lexical deplin. Un exemplu de asemenea grup este "le garçon" „băiatul”, format din articol hotărât + un substantiv. Dar un grup ritmic cu un singur cuvânt cu sens lexical deplin poate conține mai multe cuvinte gramaticale. De exemplu, grupul "que je te le donne" „să ți-l dau”, este format dintr-o conjuncție, pronumele personal subiect, un pronume
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț" final scris
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
îi place să spună, în tălmăcire muzicală proprie). Este membru al Cenaclului Flacăra în anii 1984 și 1985. Debutul s-a produs cu un cântec propriu, "Pian", dublat apoi de un altul, pe versurile lui Adrian Păunescu, "Cântec de război" ("Substantivele"). Tot din timpul Cenaclului datează și "Floare la rever", pentru care Adrian Păunescu a scris versurile special, așa cum va mai face același lucru peste ani, la Năsăud, pentru "Muchia de cuțit" și "Întoarcerea acasă". La sfârșitul anului 1984 primește Marele
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
numai la primul complement, dar ultimul se repetă obligatoriu dacă este "à" sau "de": "grace à des subventions et à des taux avantageux" „datorită unor subvenții și rate ale dobânzii avantajoase”. Când un verb are două complemente exprimate prin același substantiv, înaintea lui se plasează două prepoziții, pentru a-i evita repetarea: "Ces trois formats ont toujours vécu grace à et pour la publicité" „Aceste două formate au trăit totdeauna datorită publicității și pentru ea”. "De" și "à" nu sunt totdeauna
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
și verbul relativ „'Ashiqa” sunt folosite în arabă pentru a descrie o dragoste intensă și pasională, o formă aprofundată a substantivului (Hubb/ Muhabba) dragoste. Nici sau 'ashiqa nu apar în Qur’an, dar descrierea celor simțite de Iacob (Ya’qub) și soția lui ’Aziz nepermit să-i clasificăm ca “iubiți pasionali”- ’ushshq. În arabă ("عشق"), persană: "Eshgh", urdu "Ishq", dari: "Eshq
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
context religios (legea ca morală sau drept divin) sau psihanalitic („Legea Tatălui” a lui Freud) contexte. În textul german original, scrierea cu majuscule a cuvântului Gesetz („Legea”) reflectă o aderare standard la regulile de ortografie germană, care impun ca toate substantivele să fie scrise cu majuscule, și nu are neapărat o semnificație mai largă. Josef K trebuie să-i arate catedrala unui client important din Italia. Clientul nu apare, dar chiar în momentul în care K. iese din catedrală, preotul îl
În fața legii () [Corola-website/Science/329056_a_330385]
-
Obolul (la plural oboli) este o unitate monetară care a circulat în Grecia Antică, apoi în Europa Evului Mediu, precum și în Europa modernă. Substantivul din este un împrumut din , eventual din , iar cuvântul francez "obole" este împrumutat din latină: "obolus", eventual din limba greacă veche: "ὀϐολός" / "obolos". Obolul (substantiv de genul masculin; iar la plural: "oboli") este numele unei vechi monede, de mică valoare
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
care a circulat în Grecia Antică, apoi în Europa Evului Mediu, precum și în Europa modernă. Substantivul din este un împrumut din , eventual din , iar cuvântul francez "obole" este împrumutat din latină: "obolus", eventual din limba greacă veche: "ὀϐολός" / "obolos". Obolul (substantiv de genul masculin; iar la plural: "oboli") este numele unei vechi monede, de mică valoare, folosită în Antichitatea greacă. Obolul (în limba greacă veche "ὀϐελός" / "obelós", iar în greaca veche attică "ὀϐολός" / "obolós", la plural "ὀβολοί", transliterat [oboloí], mai întâi
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
uneori și perturbând viața celor rămași în viață. În sistemul monetar roman, obolul valora a patruzeci și opta parte dintr-o uncie, adică 0,57 grame de aur, însă nu a luat niciodată forma unei monede metalice. Obolul medieval (în , substantiv de genul masculin) era o valoare de cont și o monedă de cupru divizionară a denierului, având valoarea unei jumătăți de "denier". Obolul medieval urmează, prin urmare, fluctuațiile denierilor atât ca valoare cât și ca greutate sau ca titlu de
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
Grecia modernă, obolul reprezintă un decigram (0,1 g), dar în sens figurat, prin obol se înțelege "o contribuție mică în bani". Un sens identic îl întâlnim și în alte limbi moderne, printre care și limba română; în acest caz, substantivul românesc "obol" este de genul neutru, iar pluralul său este "oboluri."
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
Specialitățile pe bază de aluat fac parte integrantă din bucătăria tradițională turcească. Utilizarea de aluat stratificat este înrădăcinată în caracterul nomad timpuriu al turcilor din Asia Centrală. Această se folosește la preparea produselor precum baklava și börek. Dolma(ardei) este un substantiv pentru verbul turcesc ”dolmak”(a umple) și înseamnă pur și simplu” lucru umplut”.Dolma are un loc special în bucătăria turcească. Aceasta poate fi fiert sau ca și garnitură de legume sau umplute cu carne .Dacă sunt umplute cu carne
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii sau cei care
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
ִים mohalim, în arameica:מוֹהֲלָא mohalá - "circumcizator") este un evreu instruit în practicarea circumciziei rituale evreiești - brit milá. În limbajul medical există pentru circumcizator termenul de origine greacă „peritomist”ul este „peritomist ritual”. Substantivul ebraic mohel (în arameica „mohala”) este o formă influențată de limbă arameica, care derivă din aceeași rădăcina cu cuvântul „milá” - circumcizie sau „tăiere împrejur” și cu verbul a circumciza - „mal”. El a apărut pentru întâia oară în secolul al IV
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
alt exemplu este guvernul lui Manuel Noriega din Panama, un guvern corupt ce profita de pe urma comerțului ilegal de droguri. Noriega a fost capturat în 1990 de către Statele Unite. Anticorupție înseamnă opus corupției, adjectiv format prin alipirea prefixului "anti" ("împotriva, opus, în contra") substantivului feminin "corupție" (stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie). Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, este un adjectiv ce desemnează o acțiune împotriva corupției. De cele mai multe ori, termenul este folosit cu referire la acțiunea sau acțiunile de prevenire
Corupție politică () [Corola-website/Science/331090_a_332419]
-
de polisemie și sensurile diferite pe care le poate avea unul și același afix. Afixele de derivare țin și de lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice numai gramaticale, de exemplu, în maghiară, sufixele "-kod(ik)/-ked(ik)/-köd(ik)" și "-ód(ik)/-őd(ik)". Sensul lor de bază este reflexiv (de pildă în
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]