8,562 matches
-
Mauretania și Noricum. A acordat cetățenie romană multor locuitori din provincii. I-a acceptat pe unii conducători gali în senat. În 49, s-a însurat cu sora mai mică a lui Caligula, Agrippina, care s-a dovedit a fi o tânără puternică și intrigantă. În anul 50, ea și cu Pallas l-au convins pe Claudius să-l adopte pe Lucius Domitius Ahenobarbus-Nero, că moștenitor, primind și titlul de Princeps Iuventutis. Agrippina i-a concediat pe Lusius Geta și pe Rufrius
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
vine la Paris pentru a se căpătui. Ea le ține companie soților Zola la sfârșitul verii, în timpul vacanței cuplului la Royan. Romancierul se îndrăgostește nebunește de Jeanne imediat. Émile nutrește pentru ea o iubire cu atât mai puternică cu cât tânăra îi dăruiește copiii pe care nu i-a putut avea niciodată cu soția sa Alexandrine: un băiat și o fată. Jeanne îi va crește pe Denise, născută în 1889, și Jacques, născut în 1891, în cultul tatălui lor. Totuși, acesta
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
universitar, care a început anul școlar universitar 1990/91 cu 70 de studenți la cursurile de zi și 20 la fără frecvență. Tot aici, la cursurile de 3 ani ale Facultății de Teologie Didactică, au început 89 de tineri și tinere, în vederea pregătirii predării orelor de religie. În anul 1994, după retragerea cardinalului Alexandru Todea de la conducerea Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia, episcopul Mureșan a fost numit în data de 4 iulie 1994 în locul acestuia ca arhiepiscop mitropolit. Instalarea sa
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
Franceză. Din păcate, finanțele imperiului francez fuseseră epuizate în războaiele napoleoniene. Drept urmare, tânărul pictor va trebui să aștepte 5 ani înainte de a pleca în Italia. În acest răstimp lucrează mult, iar în 1806 pleacă în Italia, lăsând la Paris o tânăra logodnică, pe Julie Forestier. Locuiește de ceva vreme în Roma, când ajung la el criticile aspre la adresa tablourilor trimise Salonului parizian de Arte Frumoase, în anul 1806. Rănit și amărât, lucrează cu febrilitate, fapt ce duce la ruperea logodnei cu
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
Christina, ducesa de Teschen. Din mariajul lui Iosif cu Isabella a rezultat o fiică, Maria Tereza. Isabellei îi era teamă de sarcină și de o moarte timpurie (în mare parte ca rezultat al pierderii mamei sale, care a murit de tânără). Sarcina ei s-a dovedit a fi dificilă, ea suferind de simptome de durere, boală si melancolie atât în timpul cât și după aceea, cu toate că Iosif a susținut-o și a încercat să o consoleze. Ea a rămas țintuită la
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
eliberează de orice responsabilități față de ceilalți. » Perioada acestei iubiri tăinuite coincide cu alte călătorii pe care scriitorul le efectuează în Occident (spre exemplu între august și octombrie 1863). Polina și Dostoievski se întâlnesc la Paris în luna august 1863, dar tânăra începe să-l tachineze spunându-i că s-a îndrăgostit de un student spaniol. În Wiesbaden și Baden-Baden, scriitorul frecventează cazinourile și prinde gustul jocurilor de noroc. Situația sa materială este însă precară, mai ales că, după moartea fratelui și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
emoționant, reușește să o convingă pe Liza să își regândeadscă viitorul și să urmeze calea decenței și a vieții de familie. Îi oferă adresa lui, dar regretă ulterior gestul, deoarece realizează că imaginea sa de erou va fi periclitată când tânăra va vedea în ce sărăcie trăiește. Vizita ulterioară a Lizei îl rușinează și îl înfurie într-o asemenea măsură, încât se dezlănțuie împotriva fetei cu vorbe de ocară. Îi dezvăluie că în seara discuției lor nu a vrut decât să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
hedonist și impulsiv, se manifestă adesea prin izbucniri violente împotriva trufașului său tată. Motivele sale sunt întemeiate: Feodor Karamazov refuză să-i cedeze moștenirea care îi revine din partea mamei și, mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără de 22 de ani pe care moșierul încearcă să o câștige cu ajutorul banilor. Pentru Grușenka, Dmitri Karamazov a renunțat la logodna cu Katerina Ivanovna Verhovțeva, o reprezentantă a aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de douăzeci și șase de ani din Prusia de Est, Gertrude Kaempffer, căreia îi face avansuri insistente, relatându-i prima sa experiență sexuală. Gertrude rupe scrisorile scriitorului și îl respinge cu o intransigență dezarmantă. Devenind personajul Gerty MacDowell din "Ulise", tânăra va ocupa un loc central în capitolul "Nausicaa", în care pornirile sexuale ale protagonistului se reduc la stadiul de voyeurism. Corespondența din 1917 a lui Joyce cu Nora, trădează de asemenea interesul celor doi concubini pentru proza lui Sacher-Masoch. De
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pe care a primit-o pentru prestația scenică de la "The English Players"; Carr l-a amenințat pe Joyce că îi „sucește gâtul” și l-a târât în două procese. Un alt puseu de infidelitate al scriitorului îl aruncă în mrejele tinerei Marthe Fleischmann, care locuiește într-un apartament aflat de cealaltă parte a străzii. Relația celor doi se limitează la o scurtă corespondență sentimentală în anul 1918 (o carte poștală, către „Nausicaa”, este semnată de romancier „Odiseu”), dar imaginea Marthei se
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Paștilor, de fiecare dată în altă latură a mesei, tămâind artoforul și fiind însoțit de acolitul cu lumânarea pascală la braț. După aceasta se face o procesiune de trei ori în jurul bisericii. În frunte merge icoana învierii, purtată de patru tinere, în chipul în care se purta chivotul legii în Primul Legământ. După icoană vine preotul cu artoforul în mâini, având la dreapta sa un acolit cu lumânarea pascală, iar la stânga un alt acolit, cu cădelnița și crucea. Cei trei sunt
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
sau sora să , mai în vârstă- Maria, nu au fost descoperite acolo. În ianuarie 2008, posibilitatea ca ea să trăiască a fost infirmata de oamenii de știință ruși, care au anunțat că rămășițele carbonizate ale unui băiețel și a unei tinere găsite lângă Ekaterinburg, în august 2007, erau foarte asemănătoare cu cele ale prințului moștenitor în vârstă de 13 ani și una dintre cele 4 ducese Romanov. Medicii criminaliști ruși au confirmat pe data de 30.aprilie. 2008, faptul că rămășițele
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
limba rusă: Nasty, Nastas sau Nastenka. Alte porecle folosite în familie erau Malenkaya, care înseamnă” micuța, mititica” sau shvibzik. Anastasia a avut o malformație la piciorul stâng, la fel ca si faimoasa impostoare Anna Anderson. Referindu-ne la poreclele ei, tânăra Anastasia a devenit un copil energic și vivace, descrisă ca fiind scunda și durdulie, cu ochii albaștrii și păr roșcat. Margretta Eager, una dintre guvernantele duceselor, a povestit unei persoane, faptul ca Anastasia a avut cel mai mare șarm personal
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
A.A. Mordinov a raportată faptul că cele patru ducese erau "reci și teribil de supărate” de moartea lui Rasputin, stând îmbrățișate pe o canapea în unul dintre dormitoare, în noaptea în care au aflat vestea. Mardinov își amintește că tinerele erau foarte triste și păreau să simtă schimbarea politică care urma să înceapă. Rasputin a fost inmomantat cu o icoană semnată pe spate de Anastasia, mama și surorile ei. Au participat la funerariile din data de 21decembrie 1916 și familia
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
Anastasia unei prietene în iarna anul 1917.” Nu ne uitați”. La Tobolsk ea a scris o lucrare melancolica pentru profesorul ei de limbă engleză, plină de greșeli de ortografie despre "Evelyn Hope" un poem a lui Robert Browning despre o tânără:"Când a murit ea avea doar șaisprezece ani" a scris Anastasia. Era un bărbat care o iubea fără ca măcar să o fi văzut, dar o cunoștea foarte bine. Ea a auzit de asemenea de el. El nu i-a putut spune
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
în structura dramatică și muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar. Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării "Jungen Deutschland" („Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este nevoit să se refugieze la Zürich în Elveția, unde rămâne 10 ani, până în anul 1858. Aici o cunoaște pe scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrește o adevărată pasiune și pe ale cărei
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
sale "Faust" (așa-zisul "Urfaust"), care cuprinde printre altele „cântecele lui Gretchen”. În 1772 la Frankfurt, publică drama "Prometheus", satira "Götter, Helden und Wieland" („Zei, eroi și Wieland”), etc. În iarna anului 1774, Goethe face cunoștință cu Lili Schönemann, o tânără încântată, plină de viață, care era fiica unui bancher din Frankfurt. Goethe era atît de entuziasmat de aceasta tânără, încît i-a dedicat rolul principal în drama "Stella" și în muza "Hermann und Dorothea". Ajuns din nou în Frankfurt, Goethe
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Germania nu se potrivea cu cea din Italia ("„Din acea Italie aspectuoasă, m-am întors în această Germania fără chip, ... prieteni, care în loc să mă consoleze, ... mai degrabă m-au dus la disperare”" 1817). În această perioadă Goethe o întâlnește pe tînăra de 23 ani, Christiane Vulpius, o fată fără prea multă școală, care descindea dintr-o familie de academician sărăcit. În curând ea va deveni iubita lui - probabil pentru că semăna cu iubita din Roma. În această perioadă publică versurile sale cele
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
în sfârșit legalizase relația cu Christiane (martorii erau, fiul "August" în vîrsta de 17 ani și secretarul "Friedrich Wilhelm Riemer"). Căsătoria nu l-a reținut însă ca deja în anul 1807 să aibă o profundă pasiune pentru "Minna Herzlieb", o tînără de 18 de ani, fiica unui librar din Jena. După experiențele din acea perioadă, va rezulta romanul "Die Wahlverwandtschaften" („Afinitate electivă”, 1809). Caracteristic pentru Goethe este, cum el leagă în aceast roman, poezia și știința naturală: în cercetarea contemporană legată
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
de romane scurte: "Wilhelm Meisters Wanderjahre" („Drumețiile lui Wilhelm Meister”). În anul 1823 Goethe, se îmbolnăvește de inflamație a pericardului inimii. După ce s-a însănătoșit, a devenit mai preocupat de spiritualitate decît înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire "Marienbader Elegie" („Elegia din Marienbad”). Cu ultimele puteri, reia lucrul la "Faust
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
moderne) (1889). În 1898, s-a căsătorit cu Bergljot Goepfert (născută Bech), căsătorie desfăcuta în 1906. Ulterior s-a căsătorit cu Mărie Andersen, în 1909, cu care a rămas căsătorit până la moartea sa. În momentul întâlnirii lor, Mărie era o tânără și talentata actrița, dar și-a încheiat carieră pentru a-l însoți la Hamarøy, unde au cumpărat o fermă. După o perioadă, au hotărât să se mute în sud, la Larvik. În 1918 au cumpărat fermă Norholm, între Lillesand și
Knut Hamsun () [Corola-website/Science/297868_a_299197]
-
numele de "Bateau Lavoir", unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă "albastră"), ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise, senine (perioada "roz"). Fascinat de universul arlechinilor, acrobaților și clovnilor, merge adeseori la un circ din apropiere unde își
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
În 1913 Sillanpää s-a întors din Helsinki în vechiul său sat natal, unde s-a dedicat pe de-a întregul literaturii. A obținut recunoașterea internațională pentru romanul "Nuorena nukkunut" ("Silja sau O soartă zbuciumată"/" Ca stinsă din viață de tânără") în 1931. Asteroidul 1446 Sillanpää, descoperit de faimosul astronom și fizician Yrjö Väisälä, îi poartă numele. s-a născut în Hämeenkyrö (la vest de Tampere). Ca și alt scriitor finlandez Joel Lehtonen (1881 - 1934), micul Frans Eemil a fost ajutat
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
Al doilea roman, "Hurskas kurjuus" ("Sfânta mizerie"), (1919), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele. Romanul "Nuorena nukkunut" ("Ca stinsă din viață de tânără")(1931) descrie viața scurtă a unei fete de la țară, Silja, care se păstrează curată într-un mediu brutal și murdar. Romanul se bucură imediat de un mare succes și se traduce în scurt timp în principalele limbi europene, precum și în
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
construită discuția din bucătărie despre comunism, departe de a fi unul neutru, legitimează în final o anumită poziționare față de această temă. Doamna Evelina îi ține o prelegere calmă și calculată, dar nelipsită de intensitate afectivă, Sandrei, sora lui Lary. Mai tânăra ei interlocutoare robotește prin bucătărie, plângând și răbufnind din când în când. La prima vedere, perspectiva asupra acestui dialog este echilibrată. Evelina susține apăsat și hotărât un punct de vedere opus celui dominant: comuniștii sunt autorii unor reforme benefice politice
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]