7,958 matches
-
mai mai mare comunitate arabă de pe teritoriul Iranului. Provincia Khuzestan este situată în sud-vestul Iranului, la granița cu Irakul și Golful Persic. Capitala provinciei este orașul Ahwaz. Khuzestanul are un caracter multietnic, fiind locuit de către persani indigeni în orașele mari, triburi arabe iraniene, Bakhtiari, Behbahani și Luri în nord, triburile Qashqai și Afshari, armeni, locuitorii din Dezful, Shushtar și cei din regiunile de coastă ale Golfului Persic. Arabii alcătuiesc un procent de 2% din populația Iranului. Dintre aceștia cei mai mulți trăiesc în
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
Khuzestan este situată în sud-vestul Iranului, la granița cu Irakul și Golful Persic. Capitala provinciei este orașul Ahwaz. Khuzestanul are un caracter multietnic, fiind locuit de către persani indigeni în orașele mari, triburi arabe iraniene, Bakhtiari, Behbahani și Luri în nord, triburile Qashqai și Afshari, armeni, locuitorii din Dezful, Shushtar și cei din regiunile de coastă ale Golfului Persic. Arabii alcătuiesc un procent de 2% din populația Iranului. Dintre aceștia cei mai mulți trăiesc în provinciile Khuzestan, Fars și Khorasan. Conform ultimului recensământ din
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
procent de 2% din populația Iranului. Dintre aceștia cei mai mulți trăiesc în provinciile Khuzestan, Fars și Khorasan. Conform ultimului recensământ din anul 2011 Khuzestanul găzduiește o populație de 4,531,720 locuitori, dintre care, conform UNPO, aproximativ 4 milioane sunt arabi. Triburile semitice Elami, primii locuitori ai Peninsulei Arabe și Irakului despre care se cunosc date istorice sau stabilit pe malurile și văile teritoriului denumit astăzi Ahwaz, punând bazele orașului antic Susa, cunoscut astăzi ca Shush și unei noi mari civilizații. Herodot
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
orașului antic Susa, cunoscut astăzi ca Shush și unei noi mari civilizații. Herodot and Xenophon denumeau această regiune Susiana, după capitala sa, Susa. Regiunea este menționată de câteva ori în Biblie sub denumirea de Elam. Iranul a fost locuit de triburi arabe încă înainte de cucerirea acestuia de către musulmani, fiecare păstrându-și identitatea prin limbă, cultură și religie. Potrivit studiului lui Kasravi, un respectat istoric iranian contemporan, "500 de ani de istorie a Khuzestanului" și lui Tabari, primul istoric musulman, arabii au
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
erau în mare măsură independenți, iar regiunea se diferenția etnic de restul Persiei. Emiratul Arabestan autonom a existat până în anul 1924, când Shahul Reza Pahlavi a preluat conducerea, beneficiind de sprijin britanic. Acesta a început o politică de sedentarizare a triburilor arabe din regiune, fapt ce a dus la izbucnirea unui conflict între acestea și conducere întrucât grupurile de arabi erau prin tradiție seminomade. Teheranul a început un proces de centralizare, impunând Farsi ca limbă oficială și interzicând limba arabă în
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
persoană posedată de un ginn și odată cu apariția islamului, numărul ginnilor creste deoarece zeii păgâni sunt degradați la statutul de ginni. Existau mai multe zeități venerate în perioada jăhiliyya : alʻUzza ( cea atotputernică) era venerată la estul Medinei în special de tribul qurayš. Sanctuarul său consta din trei copaci, iar o caracteristică a cultului acesteia era sacrificiul uman. O altă zeiță era Manăt, zeița destinului, al cărei sanctuar se afla pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib. Hubal, de exemplu, era zeul suprem
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
ziua de astăzi în corturi din păr de capră sau de cămilă și se ocupă cu creșterea oilor și a cămilelor, vânătoarea și raziile. Clanul ( qawm in arabă ) este baza societății nomade, iar o grupare de clanuri înrudite formează un trib( qabīla in arabă ). Legătura de clan se obține la naștere sau individual, atunci când un individ împarte mâncarea cu un membru al clanului sau acceptă să sugă câteva picături din sângele acestuia. Clanul este reprezentat de șeic, conducătorul sau, care își
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
cu un membru al clanului sau acceptă să sugă câteva picături din sângele acestuia. Clanul este reprezentat de șeic, conducătorul sau, care își exercita autoritatea prin sfaturi și este ales de către membrii clanului în funcție de vârstă și merite personale. In interiorul tribului cortul și obiectele de uz casnic sunt proprietate individuală, în timp ce apa și terenurile erau proprietatea comună a tribului. Din perspectiva lui Muhammad Abid al-Jabiri perioada jăhiliyya a constituit un element important în formarea națiunii arabe logice ( ʻaql al-ʻarab ) în care
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
șeic, conducătorul sau, care își exercita autoritatea prin sfaturi și este ales de către membrii clanului în funcție de vârstă și merite personale. In interiorul tribului cortul și obiectele de uz casnic sunt proprietate individuală, în timp ce apa și terenurile erau proprietatea comună a tribului. Din perspectiva lui Muhammad Abid al-Jabiri perioada jăhiliyya a constituit un element important în formarea națiunii arabe logice ( ʻaql al-ʻarab ) în care rațiunea arabă a fost cel mai important aspect al rațiunii islamice ( ʻaql al-islam ). Este posibil ca Al-jabiri să
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
generozitatea este datorata lui taqwă ( credința) în Dumnezeu. 4. Războiul - era privit ca o profesie nobilă și izvora din mândrie și spiritul de clan,ʻasabiyya. In islam războiul salvează religia, rasa și societatea islamică față de intruși. 5. Relațiile sociale - fiecare trib avea o viață separată unul față de celălalt, după apariția islamului, societatea musulmană de la Medina a reușit să formeze o societate islamică indiferent de rasă și tribul de proveniență. 6. Sclavia - stăpânii își exploatau și maltratau sclavii. Puteau deveni sclavi cei
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
islam războiul salvează religia, rasa și societatea islamică față de intruși. 5. Relațiile sociale - fiecare trib avea o viață separată unul față de celălalt, după apariția islamului, societatea musulmană de la Medina a reușit să formeze o societate islamică indiferent de rasă și tribul de proveniență. 6. Sclavia - stăpânii își exploatau și maltratau sclavii. Puteau deveni sclavi cei care nu își plăteau datoriile, cei care săvârșeau crime și cei care erau capturați de triburi dușmane. Islamul interzice exploatarea sclavilor de către stăpâni. 7. Compensația pentru
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
reușit să formeze o societate islamică indiferent de rasă și tribul de proveniență. 6. Sclavia - stăpânii își exploatau și maltratau sclavii. Puteau deveni sclavi cei care nu își plăteau datoriile, cei care săvârșeau crime și cei care erau capturați de triburi dușmane. Islamul interzice exploatarea sclavilor de către stăpâni. 7. Compensația pentru crimă - atunci când o crimă avea loc, membrii clanului erau obligați să compenseze familia victimei. In islam doar bărbații pe linie paternă plătesc compensația. În istoria islamică tot ce este legat
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
scriau elegii pentru partenerii lor căzuți pe câmpul de luptă. Qașida, cel mai popular gen poetic, este un poem împărțit în trei părți. In prima parte este descrisă suferința poetului care a fost despărțit de iubita lui, fiind abandonat de tribul acesteia. A doua parte enumără dificultățile pe care le întâlnește în călătoria sa prin deșert. A treia etapă îl prezintă pe acesta reunit cu tribul său care îl întâmpină ca pe un erou. Există variante diferite, plecând de la schema originală
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
parte este descrisă suferința poetului care a fost despărțit de iubita lui, fiind abandonat de tribul acesteia. A doua parte enumără dificultățile pe care le întâlnește în călătoria sa prin deșert. A treia etapă îl prezintă pe acesta reunit cu tribul său care îl întâmpină ca pe un erou. Există variante diferite, plecând de la schema originală. În fiecare an se desfășura o competiție literară în cadrul târgului de la ʻUkăz din Hijaz la care eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus, câțiva loci HLA se numără printre regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele ce realizează diversificarea a fost identificat studiind triburile amazoniene din America de Sud la care se pare că s-a produs o conversie genică intensă între diverse alele și loci din cadrul fiecărei clase de gene HLA. Mai puțin frecvent, s-au observat recombinări productive la distanțe mari între genele HLA
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
Dailon al IV-lea s-a constuit cu mari eforturi un drum imperial care lega cele mai importante orașe, începând din capitala Kelewan până în nordicul Felarati. La granița de nord au fost comasate trupe de războinici menite să țină piept triburilor migratoare ale turasynzilor. Câteva sute de ani mai târziu, turasynzii au reușit să invadeze teritoriile Imperiului. Deoarece Împăratul ezita să treacă la represalii, una dintre concubinele sale - Cyrsa - l-a asasinat și s-a proclamat Împărăteasă. Pretenția ei a fost
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
germani, în care a ridicat noi orașe cu denumiri evocând elenismul, precum Tiraspol, Ovidiopol, Odesa, Herson, Simferopol, Sevastopol, Melitopol, iar în Kuban, Stavropol. Istoria acestui regat, înainte de secolul al V-lea î.Hr., este puțin cunoscută. La fondarea cetăților, contactele cu triburile indigene erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile vor fi distruse apoi, spre sfârșitul secolului al VI-lea în timpul expediției lui Darius contra sciților, la care ele au participat. Apoi, la
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
IV-lea. Numele Bosfor semnifică „strâmtoare” și provine din cuvintele vechi grecești "bous" (sau "buzō"), „a strânge”, și "poros", „trecere”. Istoria acestui regat este destul de puțin cunoscută, pe perioada de dinainte de secolul al V-lea. La fondarea cetăților, contactele cu triburile băștinașe erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a relațiilor acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile care, spre sfârșitul secolului al VI-lea, au luat partea perșilor în decursul expediției lui Darius I (522 î.Hr. - 486 î.Hr.) împotriva
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
cetății Phylace din Thesalia, care îi purta numele (după alte surse, Iphiclos ar fi fost fiul lui Cephalos). Prin bunicul său Deioneus (sau Deion), rege al Focidei și frate al lui Sisif, Iphiclos descindea din Eol, strămoșul legendar al tuturor triburilor eoliene. Mama lui Iphiclos se numea Clymene (sau Periclymene), iar soția lui a fost Diomedeea. Personajul este atestat încă din cele mai vechi texte ale literaturii grecești și este cunoscut mai ales pentru mitul vindecării miraculoase a impotenței (sau infertilității
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al IV-lea, latina vorbită în jumătatea de nord a Galiei nu mai era identică cu cea vorbită în sudul ei. Galii formau o mulțime de triburi care, în majoritatea lor, vorbeau numeroase varietăți regionale ale limbii galice, probabil reciproc inteligibile, deoarece aveau un fond comun important. În cursul procesului de adoptare a limbii latine, aceasta a fost influențată de limba galilor, care a constituit un substrat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Ismail, și al lui Isaac. Unul este Dumnezeu și lui noi ne supunem»”. (2, 133) „Spuneți: «Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost pogorât nouă, în ceea ce a fost pogorât lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, în ceea ce i s-a dat lui Moise, lui Iisus, în ceea ce li s-a dat profeților de la Domnul lor și nu facem nicio deosebire între ei, căci noi lui îi suntem supuși»”. (2, 136) „Ori poate vor spune că
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
dat lui Moise, lui Iisus, în ceea ce li s-a dat profeților de la Domnul lor și nu facem nicio deosebire între ei, căci noi lui îi suntem supuși»”. (2, 136) „Ori poate vor spune că Abraham, Ismail, Isaac, Iacob și triburile au fost fie evrei, fie nazareeni? Spune-le: Știți voi mai bine decât Dumnezeu? Cine este mai nedrept decât cel care dorește mărturia de la Dumnezeu? Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce făptuiți»”. (2, 140) În Neamul lui Imran este invocat
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
o dată, monoteismul de expresie abrahamică, iar Ismail, urmaș al lui Abraham, este un continuator al acestei tradiții: „Spune-le: Noi credem în Dumnezeu, în ceea ce a pogorât asupa noastră, în ceea ce a pogorât asupra lui Abraham, Ismail, Isaac, Iacob, asupra triburilor, în ceea ce i-a fost dat lui Moise, lui Iisus, profeților, de la Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuși»”. (3, 84) În Femeile și în Vitele Ismail este menționat în rândul profeților: „Noi
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
84) În Femeile și în Vitele Ismail este menționat în rândul profeților: „Noi ți-am dezvăluit ție, precum le-am dezvăluit și lui Noe și profeților de după el. Noi le-am dezvăluit lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, lui Iisus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron, lui Solomon. Noi i-am dăruit lui David Psalmii”. (4, 163) „Ismail, Eliseu, Iona și Lot. Noi asupra lumilor le-am dat întâietate”. (6, 86) În Abraham este menționată nașterea lui Ismail
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]