8,602 matches
-
normală. Să arătați normal. Să reacționați normal. Să păreți, chiar să fiți, eventual, dacă e posibil, cât mai ștearsă. Să nu oferiți motive de interes excesiv. Detest stridențele, surprizele. Aș vrea să vă obișnuiți, deci, cu mine. Să nu vă tulbure că nu sunt, probabil, cum v-ați fi așteptat. Încercați să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții egale. Să mă puteți urmări și înțelege. — Chiar cu încăperea aceasta vi s-a dat posibilitatea să vă acomodați, nu ? Mă irită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung. Iritarea și slăbiciunea întregii ființe sensibilizaseră parcă, dintr-odată, toate membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
le puteam provoca. Artiștii nu pot rămâne, chiar când par, insensibili la ceea ce se spune despre talentul lor. Știu foarte bine, știți și dumneavoastră. V-ați fi convins, de altfel, că mă pricep... n-ați fi rezistat, v-ar fi tulburat, sunt convins, ca pe orice artist, modul cum am receptat adevărul pe care îl promiteți. Încă cețos și aparent haotic. Arta e fundamental ambiguă, cred că știți. Adevărul ? Cuvânt mare, umflat. Adevărul artei dumneavoastră nu sare în ochi. — Simțiți, totuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi în stare să priceapă cât de ireală este o carte reală. Cât de reală poate fi o carte încă nescrisă, din momentul când conținutul ei, chiar dacă imaginar, se află în mintea unui om. În sfârșit, speculațiile mele v-au tulburat, oricum, prea puțin. — În concluzie, să stabilim, veți avea de făcut schițe cu subiect dat. Un capriciu de-al meu, să zicem. Mi se potrivesc tot felul de capricii. De data asta, vă va folosi în multe feluri. În cele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fost apoi lunile când abandonase cu totul. Prinsă de Luc Hariga, de munca, viața și gândurile lui. Deși el o tot certa, îndemnând-o să se apuce de lucru, să nu dezobișnuiască mâna și ochiul de menirea lor, ea amâna, tulburată de apropierea sa și de contactul cu ceilalți, de controversele, planurile și acțiunile la care începuse să participe. Voma mereu, avea amețeli, se îngreuia, creștea, se diviza. Nu dorea copilul, se uscase, poate exista dintotdeauna un miez prea uscat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perfecta liniște la care ajunsese pânza îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Începi să-i povestești, simți că nu poți, nu poți nici măcar să retrăiești sentimentul de mister, bucurie și tristețe sfîșietoare pe care l-ai trăit atunci. Da, ai văzut destulă frumusețe - atîta frumusețe Încît ți se frînge inima, ți se tulbură mințile, ți se rup coardele sufletului -, Însă ce poți spune despre toate astea? Ți le amintești pe toate, și multe altele, dar cînd Încerci să le povestești gazdei, simți că nu poți. În schimb Îi povestești despre casa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile cu propriul său mister de nepătruns. Căci imaginea acelui chip cuprindea toată mila și tot regretul răscolitor al dragostei ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de stele, și am auzit vapoarele ce pluteau atunci pe rîu. Și dintr-odată m-a cuprins din nou un val de tărie și de speranță, un val de bucurie tonică, debordantă și, asemeni celui conștient că i s-au tulburat mințile de sete și vede aievea rîuri la marginea deșertului, am Înțeles că n-am să mor Înăbușit ca un cîine turbat Într-un tunel Întunecat. Am Înțeles că voi vedea din nou lumina și că voi cunoaște țărmuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poată ajunge! Dar tînărul s-a speriat și a Încetinit viteza, iar polițistul ne-a ajuns și ne-a Întrebat ce-avem de gînd să facem și unde ne trezim; era ferm hotărît să ne aresteze pe toți pentru că am tulburat liniștea la ora aceea tîrzie cu „comedia aia“; și-i tot spunea „comedia aia“ cu atîta dispreț, Încît tare m-am Înfuriat pe el, pentru că mie mi se părea că arată minunat, era vopsită În culoarea vinului roșu, parcă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grozav de primejdios - cred c-o fi ucis și el o mulțime de oameni la viața lui -, dar era bun prieten cu Hensley, se-nțelegeau de minune și pînă la urmă l-au arestat pentru că s-a Îmbătat și-a tulburat liniștea. Ei, și am auzit că-ncepuse să facă un scandal atît de mare c-au trebuit să-l scoată din celulă. Se spune că țipetele și urletele lui se auzeau pînă-n capătul pieței, și l-au dus jos, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis - „iar tu n-ai de ce să te temi, am venit pentru că știam că pot sa am Încredere În tine și că n-ai să mă dai În vileag. Am nevoie de ajutorul tău“ - a zis. Înfățișarea lui m-a tulburat grozav, arăta ca un animal hăituit și, drept să-ți spun, nu mai vreau să văd niciodată, În ochii nimănui, privirea pe care-am văzut-o atunci În ochii lui: dacă s-ar fi dus pînă-n iad și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aceia bronzați natural, stabilite în Viena, au ieșit și ei la un mic și un cârnat vienez, undeva la iarbă verde, printr-un parc public. Nici nu s-au îmbătat bine, că i-a și băgat pe vienezi în sperieți, tulburând liniștea capitalei austriece cu înjurături, țipete de femei, strigăte de luptă și lovituri de topor. Dar, popor român, vă rog țineți-vă firea, nu vă alarmați ci mai degrabă bucurați-vă, fiindcă în cei douăzeci de ani, de la prima invadare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă visase urât, de acuma încolo avea să stea cu ochii pe mine ca pe butelie. Câteva zile am fost liniștit, apoi iar s-au tulburat apele. Am transmis la serviciu că sunt bolnav și m-am închis în casă, să reflectez. Nici la telefon n-am răspuns. Mă simțeam vinovat față de ambele femei din viața mea. Cel mai corect ar fi fost să dispar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răspunzi tu. Nu se face să te prefaci că n-ai auzit. — Da, și are și bani să cumpere benzină, continuă omul pe același ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
industrie; până și asta te neliniștește, ambiguitatea asta: ori e moară, ori e industrie locală, ori o casă mai Încoace, ori două) și nici vreo lumină nu se zărește În capătul lui. Te oprești o secundă pentru a nu mai tulbura liniștea cu plescăitul noroiului sub pantofi și nici zgomot de motor de moară nu se aude! Privești cerul Întunecat, norii nu se mai văd, e Întuneric adevărat, dar nici mai devreme când se vedeau nu păreau nori de furtună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
concluzia că putea să se Întâmple acest lucru o dată cu Anschluss-ul. Desigur că puțin Îi păsa băiatului de 15 ani de atunci de ce se Întâmpla cu Austria și probabil că nici soarta de acum a țărilor din Orientul Apropiat nu-l tulbură prea mult. „Era un cazan tocmai acolo, pă vale, la nea Costică Sfârânel, parcă era mai mare ca ăsta și, ce, crezi că băga apa cu furtunu? Cărai cu găleata până-ți săreau ochii din cap. Când venea alde nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și a plecat. Dacă e chiar așa, Îmi voi reproșa multă vreme lenea sau iresponsabilitatea din cauza căreia nu i-am răspuns imediat. De fapt, o iubeam! (— Ce faci, băi, teristule? - strigă Zare și sări să-l Îmbrățișeze pe Grințu. Priviri tulbure dintr-un Întreg sector al mesei festive se Îndreptară pline de curiozitate spre ei. — C’est votre frère? Întrebă una dintre doamnele așezate În dreapta lui Grințu. — Non, madame, on a fait le service militaire ensemble! Păreau grozav de bucuroși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de artă poetică, dragostea și poezia apar ca liant al lumii (Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână), universul apropiat și cel îndepărtat fiind erotomorf, semnele acestui statu-quo aflându-se răspândite peste tot: Cu mosc dintre coapsele mării tulbură animalele / și trimite fecioara coaptă / în munți păstorului sau: albina trezită din hibernare / fecundează corola și cerul puberei... Cele trei părți ale volumului, Inițierea, Experiența și Jurnalul seducătorului, revelează treptele inițiatice ale existenței întru iubire și întru artă. Construită alegoric
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E abur sfânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dezabuzare străbate, de la un capăt la altul, poezia lui Cassian Maria Spiridon, fără ca acesta să genereze frământări deosebite, tsunami-uri sufletești. Dimpotrivă: totul este privit cu un calm pe care absolut nimic nu pare a avea posibilitatea de a-l tulbura, nici dramele, dar nici speranțele, fiindcă propriul echilibru lăuntric, al sinelui, e întemeiat pe înțelegerea lucidă a condiției umane. În acest scop, personalități istorice sau personaje mitologice traversează textele, în ipostaza de martori tăcuți ai stărilor de suflet ale poetului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
studio, Cassian Maria Spiridon aduce așadar, prin volumul-antologie Cumpăna, o poezie în care, valorificând latura estetică a cotidianului, oferă o perspectivă inedită asupra acestui cel mai de preț dar al omului, singurul care poate să răscolească fertil, fiindcă nimic nu tulbură ca viața. Liviu Ioan Stoiciu: Lanțul Două surse fundamentale are poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, după cum reiese din antologia Lanțul - apărută în Colecția OPERA OMNIA. Poezie contemporană la Editura Tipo Moldova din Iași, în 2012 -, mărturie a meandrelor traseului artistic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]