8,399 matches
-
un tip de infanterie ușoară. Termenul în sensuri militare este utilizat și în prezent. Inițial cuvântul "Jäger" era folosit în germană numai pentru a desemna un vânător. "Jäger" formează în germană mai mulți termeni compuși: "Gebirgsjäger" („vânător de munte”), "Panzerjäger" („vânător de tancuri”); polițiștii militari din bundeswehrul Germaniei sunt numiți "Feldjäger", iar avioanele de intercepție și luptă se numesc "Jagdbomber" („avioane de vânătoare”; "Jagd" „vânătoare”). "Jägerii" au devenit un tip popular de soldați în timpul războaielor napoleoniene, când voluntari de origine burgheză
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
vânătoare”). "Jägerii" au devenit un tip popular de soldați în timpul războaielor napoleoniene, când voluntari de origine burgheză au fost organizați pentru a rezista invaziei lui Napoleon și ocupării ținuturilor de limbă germană din Europa. Continuând tradiții anterioare, în Prusia acești „vânători” erau voluntari patrioți care își finanțau pe cont propriu sau din donații particulare armamentul și uniformele. Rezistența împotriva lui Napoleon a făcut un număr mare de victime, mai ales printre ofițeri, ceea ce a determinat promovări numeroase în cadrul armatei. Până la sfârșitul
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
determinat promovări numeroase în cadrul armatei. Până la sfârșitul războaielor napoleoniene, majoritatea subofițerilor din armatele statelor germane proveniseră din unitățile de "Jägeri". Austriecii au organizat "Jägerii" în batalioane. Generalul Leopold Josef von Daun considera că batalionul era unitatea de mărime ideală pentru „vânători”, deoarece companiile erau prea mici pentru a avea un impact semnificativ, în timp ce regimentele complete erau prea costisitoare. Alt general, de Ligne, scria: „Nu ar trebui să-i spui unui recrut: «Te voi face "Jäger"!» În loc de aceasta trebuie să-i iei
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
timp de 3 - 3,5 luni. După eclozare juvenilii urcă pe spinarea mamei și rămân acolo până la prima năpârlire. Puii căzuți înainte de năpârlire sunt mâncați de către mama lor. Tinerii trec prin 6 -8 năpârliri până ajung la maturitate. Amplipigii sunt vânători nocturni, ziua se ascund sub pietre, bușteni, frunze sau în fisurile dintre stânci. Nimerind la lumină, amblipigii înțepenesc, așezându-se la pământ, dacă îl atingim o va rupe la fugă. Totodată, cu picioarele prehensile ei pipăi mediul în direcția mișcării
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
de a treia pereche de picoare, iar tuburile Malpighi se deschid la limita dintre intestinul gros și subțire. Telifonidele habitează în regiunele cu climă tropicală și subtropocală, în special în pădurile umede, dar câteva locuiesc deșerturi. Telifonidele sun animale carnivore, vânători nucturni. Ziua se ascund sub bușteni sau printre stânci. Uneori, ei sapă galerii subterane cu ajutorul pedipalipolor masivi, mai ales în perioada uscată a anului. Telifonidele au o actvitaea înaltă în sezonul ploios. În timpul deplasării cu prima pereche de picioare, succesiv
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
și împăturită astfel încât scânteile să ajungă în centrul ei. - Prin frecarea a două lemne: o metodă foarte dificilă. Majoritatea oamenilor n-o pot folosi deoarece: nu au experiență; nu au lemne cu calitatea necesară; condițiile de lucru sunt proaste. Sălbaticii, vânătorii sau exploratorii care folosesc această metodă au o trusă specială, pe care o poartă la ei ca pe o cutie de chibrituri Prin manevrarea arcului încoace și încolo, țărușul (din lemn tare) se rotește cât mai repede în lemnul de
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
din delegația României la Jocurile Inter-Aliate (Paris, 1919), fiind component al selecționatei de rugby în primele meciuri consemnate în palmaresul oficial al naționalei. Ia parte la primele cursuri ale YMCA în România (1920-1921), devenind instructor de schi în cadrul Batalionului 1 Vânători de Munte. Între anii 1921-1929 este detașat în cadrul Institutului Național de Educație Fizică (INEF) și Institutului Militar de Educație Fizică (IMEF), participând la organizarea acestora. Publică articole de metodică sportivă și devine redactor șef al revistei Educația Fizică (1928). Se
Ioan Dem. Dimăncescu () [Corola-website/Science/319567_a_320896]
-
finlandssvenskar în suedeză și suomenruotsalaiset în finlandeză. Cu cu procentaj de aproximativ 85 % din numărul populației, Biserica Luterană deține ponderea cea mai mare în Finlanda. Cei mai vechi locuitori care locuiesc astăzi pe teritoriul Finlandei și al Scandinaviei au fost vânători și culegători, indentificându-se cel mai probabil cu populația Sami. Există 4500 de persoane în Finlanda, sunt recunoscuți drept minoritate și vorbesc trei limbi distincte: Sami în partea nordică, Inari Sami și Skolt Sami. Aceștia au trăit la nord de Cercul
Demografia Finlandei () [Corola-website/Science/319589_a_320918]
-
dureri intense și disconfort, decesele sunt extrem de rare. În prezent, sunt patru clase de miriapode existente: Chilopoda, Diplopoda, Pauropoda și Symphyla, care conține un total de aproximativ 12 000 de specii și o clasă fosilă. Chilopodele sunt rapide, prădători, veninoase, vânători nocturni. Există aproximativ 3 300 de specii. Lungimea chilopodelor variază de la 12 mm ("Nannarup hoffmani") până la 30 de cm ("Scolopendra gigantea" - unul dintre cele mai mare miriapode). Cele mai multe diplopode sunt mai lente decât chilopodele, și se hrănesc cu frunze în
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
păianjen de Vincente Minelli și în Comedianții al lui Peter Glenville, alături de Elizabeth Taylor și Richard Burton. Marele Charles Laughton îi oferă un rol pe măsură într-o operă demnă de trecutul ei: o femeie pură și curajoasă în Noaptea vânătorului, din 1955. Mai târziu Robert Altman îi va adresa un omagiu «vibrant» în Nunta (1978), iar Gish, la rândul ei, îi va da replica unei alte legende, mai agresivă de data asta - Bette Davis. Sfânta Lillian a lăsat să-i
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să fie montat pe șasiul "Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea obuzierul și echipajul. Motorul a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau structura interioară ușor schimbată pentru a face loc
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Preventiv, scutigera injectează venin în prada cu ajutorul unor membre specializate. Acestea nu fac parte din aparatul bucal, așa că strict vorbind această este o înțepătură și nu mușcătură. El este vânător nocturn, lucifug. În ciuda prezenții unor ochi fasetați, bine dezvoltați, el preferă să folosescă antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare. În acest fel
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral și 10 mm pentru plafon și podea era considerat suficient, tancul fiind proiectat
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
tancul era depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit un proiectil din tungsten, dar această muniție era într-o cantitate limitată din cauza resurselor. Șasiul tancului Panzer II a stat la baza unor vânători de tancuri. Aceștia erau echipați inițial cu un tun de 5 cm PaK 38, înlocuit apoi cu un tun anticar de calibrul 7,62 cm PaK 36(r), capturat de la Armata Roșie. Varianta de bază folosea însă puternicul tun antitanc
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de tancuri. Vehiculul blindat era mai ieftin decât tancul mediu Panzer III și avea o siluetă mai joasă decât acesta. a apărut ca urmare a experienței armatei germane din timpul Primului Război Mondial, când s-a descoperit faptul că, în timpul ofensivelor de pe
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule StuG. Din ianuarie 1944, noul vehicul a intrat în producție. Acesta a fost numit oficial Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de ȘU-76 și erau echipate cu un tun anticar de 76.2 mm S-1. În total, 1200 de vehicule au fost transformate.
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Acesta avea o greutate de aproape 70 de tone, era protejat de un blindaj cu o grosime de 100-180 mm și era dotat cu tunul de 8.8 cm "Kampfwagenkanone" 43 L/71. Șasiul acestui tanc a stat la baza vânătorului de tancuri Jagdtiger, cel mai greu vehicul de luptă folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. a fost distribuit batalioanelor de tancuri grele ale armatei germane ("Schwere Heeres Panzer Abteilung", abreviat s.H.Pz.Abt) și Waffen-SS (s.SS.Pz.Abt
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau o turelă montată în spate, motorul fiind amplasat în centrul carcasei. Suspensia era identică celei folosite la vânătorul de tancuri Elefant. Acesta avea șase galeți montați în boghiuri duble împreună cu o bară de torsiune longitudinală scurtă, acest lucru salva spațiu intern și facilita reparațiile. O versiune fabricată de Porsche avea un motor hibrid petro-electric fără baterie de stocare
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
fabricate până la terminare războiului: unul în 1943, 379 în 1944 și 112 în 1945. Întreaga producție a început la mijlocul anului 1944 și a durat până la sfârșitul războiului. Tiger II a fost folosit ca bază pentru o variantă de producție a vânătorului de tancuri,"Jagdtiger" și pentru un proiect propus numit Grille 17/21/30/42,care avea să fie un nou model de artilerie autopropulsată echipată cu tunuri de mare calibru.Această variantă nu a fost introdusă în producție. O versiune
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
("Sd.Kfz. 138/2"), cunoscut după război și sub numele de Hetzer (în traducere din germană: "hăituitor") a fost un vânător de tancuri ușor folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe șasiul tancului Panzer 38(t), Hetzer s-a dovedit a fi un model de succes, fiind folosit și după război într-o variantă îmbunătățită
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
Acestea nu erau însă capabile să producă tunul de asalt StuG III din cauza limitărilor tehnologice. Hitler a decis ca întreaga producție de la fabricile BMM (Fabrica de mașini boemio-moravă) să se concentreze pe proiectarea și construirea unui "leichte Jagdpanzer" (în traducere, vânător de tancuri ușor). Încă din luna martie 1943, generalul Heinz Guderian a cerut proiectarea unui vânător de tancuri ușor care să înlocuiască modelele anterioare mult prea fragile, precum seria Marder sau Panzerjäger I. Proiectul a trecut de la faza de planificare
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
a decis ca întreaga producție de la fabricile BMM (Fabrica de mașini boemio-moravă) să se concentreze pe proiectarea și construirea unui "leichte Jagdpanzer" (în traducere, vânător de tancuri ușor). Încă din luna martie 1943, generalul Heinz Guderian a cerut proiectarea unui vânător de tancuri ușor care să înlocuiască modelele anterioare mult prea fragile, precum seria Marder sau Panzerjäger I. Proiectul a trecut de la faza de planificare la producția în masă după doar 4 luni de zile, fiind inspirat din designul prototipurilor românești
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
tancuri ușor care să înlocuiască modelele anterioare mult prea fragile, precum seria Marder sau Panzerjäger I. Proiectul a trecut de la faza de planificare la producția în masă după doar 4 luni de zile, fiind inspirat din designul prototipurilor românești ale vânătorului de tancuri Mareșal. Asamblarea lui Hetzer a început în aprilie 1944 la uzinele BMM, apoi din septembrie 1944 la uzinele Skoda. Vehiculul era echipat cu tunul de 7,5 cm PaK 39 L/48. Armamentul secundar consta într-o mitralieră
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
vehiculului și vizibilitate foarte redusă pentru echipaj. Când toate obloanele erau închise, echipajul nu putea în practică să vadă nimic în partea dreaptă. Tunul de 7,5 cm avea cel mai mic unghi de foc în plan orizontal dintre toți vânătorii de tancuri construiți de Germania nazistă. Din acest motiv, vehicului trebuia rotit cu totul pentru a ținti blindatele mai rapide. Deși Hetzer trebuia să atingă o viteză maximă de 60 km/h pentru a compensa blindajul mai subțire, modelul de
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
i-a raportat lui Hitler în mod eronat că Hetzer a fost o poreclă inventată ad-hoc de soldați. Situația s-a remediat când din august până la sfârșitul războiului a fost folosită denumirea oficială de Jagdpanzer 38(t). După război, acest vânător de tancuri a continuat să fie denumit Hetzer. Din cele 41 de proiectile disponibile, 35 erau perforante, iar 6 erau explozive. Când erau disponibile, proiectilele avansate din tungsten erau utilizate împotriva tancurilor grele sovietice. Tunul era capabil să perforeze un
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]