8,156 matches
-
covârșitoarea lor majoritate, cărțile sunt scrieri istorice, de la sinteze masive, ca Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbiedungen (I-II, 1905), Geschichte des Osmanischen Reiches (I-V, 1908-1913), Istoria românilor (I-X, 1936- 1939), la biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele generale, detaliate sau succinte, savante sau de popularizare, alternează cu sinteze parțiale, având drept obiect mai ales istoria unor ținuturi românești, a unor zone ale continentului (Peninsula Balcanică îndeosebi), a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de momente ale vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate frecvent prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
București, 1895; Cronicile muntene, București, 1899; Opinions sincères, București, 1899; Opinions pernicieuses d’un mauvais patriot, București, 1900; Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), I-II, București, 1901; ed. îngr. Barbu Theodorescu, București, 1969; Istoria lui Mihai Viteazul, București, 1901; Sate și preoți din Ardeal, București, 1902; Scènes et histoires du passé roumain, București, 1902; Cuvinte adevărate, București, 1903; Pe drumuri depărtate, București, 1904; Drumuri și orașe din România, București, 1904; Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
1910; Cugetări, Vălenii de Munte, 1911; ed. îngr. Barbu Theodorescu, București, 1968; Oameni cari au fost, Vălenii de Munte, 1911; ed. I-IV, București, 1934-1939; ed. I-III, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, Galați, 1994-1997; Mihai Viteazul, Vălenii de Munte, 1911; Gh. Asachi ca tipograf și editor, București, 1912; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazăr, Contra Patriei), Vălenii de Munte, 1912; Note de drum. Prin Germania, Vălenii de Munte, 1913; Constantin Brâncoveanu, Vălenii de Munte, 1914
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Cantemir Bătrânul, București, 1920; Un domn pribeag, București, 1920; Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor, I-III, București, 1920-1925; ed. I-III, îngr. și introd. Al Duțu, București, 1968; Istoria românilor prin călători, I-IV, București, 1920-1922; Mihai Viteazul, București, 1920; În Franța, București, 1921; Din opera poetică a lui ..., Craiova, 1921; Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, Craiova, 1921; Istoria presei românești de la primele începuturi până în 1916, București, 1922; ed. București, 1999; Moartea lui Dante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția, subliniind în același timp pericolele modernizărilor pripite. În acest sens, gazetarul vede în limba în care și-a scris Bălcescu Românii supt Mihai Voievod Viteazul un model pentru valorificarea limbii înaintașilor și pentru adaptarea mijloacelor de expresie la specificul limbii române: "Nicolae Bălcescu e dealtmintrelea o dovadă că limba românească pe vremea lui și-nainte de dânsul era pe deplin formată și în stare să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
zice un frumos proverb arab, care se aplică întrucâtva la atitudinea modestă de astăzi a presei române"310. Un alt aspect evidențiat de lectura articolelor îl constituie apelul constant la figurile istorice pentru susținerea demersului jurnalistic: Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân alcătuiesc galeria personalităților istorice care trezesc admirația gazetarului, constituind tot atâtea exemple pentru contemporaneitate. Pe lângă figurile istorice, o serie de personalități ale vieții culturale românești sunt amintite în cadrul textelor: Gh.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nepaginat al capului, compus din prea puține file, pe care stau scrise libertate, egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate și alte cuvinte tot cu atâta cuprins material și după aceea le'nșiră, mai puind pe la soroace și câte un Ștefan sau Mihai Viteazul, din buzunările cărora scoteam ce ne poftește inima"393. O altă sursă de realizare a ironiei o constituie asocierile lexicale surprinzătoare: "Erodot al Românului", "stâlpi de cafenele", "reputații uzurpate", "șuruburi patriotice", "turburători de meserie", "doctori în drept și-n strâmb
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
luată ca model. Noi credem că Dumnezeu i-a ridicat pe aceștia, în aceste timpuri de pe urmă, împotriva fiului pierzării, Anticristul, și urmașilor săi profani. Aceștia constituie garda de corp a lui Solomon (cf. Ct 3,7) și, ca soldați viteji ai lui Cristos, merg de la o poartă la alta înarmați cu săbii (Ex 32,27), fiind desemnați ca păzitori ai zidurilor Ierusalimului. Ei nu se opresc nicicând, nici zi nici noapte, din laudele dumnezeiești și din sfintele colocvii; își înalță
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fi relegat la Tomis: e clar că aceste idei trebuie să fi cântărit destul de mult și așa a și fost în luarea deciziei împăratului. Ovidiu ni-i prezintă mai întâi pe Tarquinius Superbus, ultimul rege al Romei, "persoană infamă, dar viteaz în luptă" și pe Sextus, fiu demn al lui Superbus. Acesta din urmă cucerește Gabio "printr-o fraudă rușinoasă". Oracolul lui Apollo însă prezice că "învingătorul va fi cel care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
animae magna (v. 2), pentru a-i trece mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v. 21-24) pare să-l apostrofeze ca pe un rege: Dar tu, rege, cel mai viteaz din epoca noastră, să poți ține mereu sceptrul cu o mână victorioasă. Și fie ca ce ți-aș mai putea ura? Roma Marțială și marele Cezar să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub genele-i umbroase doi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul este, dealtfel, o temă importantă pentru el. Un poem se cheamă Cine-i Amoriul, un altul, foarte cunoscut, studiază relația dintre amor și prieteșug. Cea dintîi și cea mai stăruitoare imagine este aceea venită din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează sîngele, și atît Îi aruncă În călduri grozave, Încît mulți Își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o faptă eroică. Erotocrit arde de dorința ca „Areti pe el călare cu ochii ei a-l vedea / Și sulița să apuce ca un viteaz luptător / Să se arate pre sine peste toți biruitor”... Cu alte cuvinte: vrea să Înnobileze la modul cavaleresc sentimentul său. Noblețea cîntecului nu-i suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1934, Glina, j. Ilfov - 14.XII.1985, București ), istoric literar. Este fiul Elenei (n. Radu) și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
reformist, devenit gorbaciovist, ar fi subminat în mod grav bazele regimului represiv-totalitar românesc. pentru a-l apăra, s-a făcut atunci apel cu remarcabil succes, trebuie recunoscut la vechiul reflex tradițional, naționalist, românesc, antirusesc, antisovietic. ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au fost mobilizați pentru a legitima și apăra regimul stalinist-ceaușist-comunist, tot mai anacronic. Teza încercuirii capitaliste a fost înlocuită cu a vastului complot internațional, care urmărește aservirea, subordonarea și dezmembrarea României. Ea este foarte activă și după evenimentele din 1989
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
oameni vrednici și de laudă. În 1798, arhimandritul Grigore, un luptător pentru introducerea limbii române în cântările bisericești, are următoarea imagine globală (și foarte laică) despre Europa, care-i inspiră elogii entuziaste: Oamenii Evropei au minte ascuțită, sunt nepregetători și viteji; și cum într-însa s-au născut atâția înțelepți, atâția puitori de pravile, doftori, ritori și voevozi aleși, carii au domesticit, au învățat și au biruit pre toate celelalte neamuri ale lumii cu puterea minții lor, a limbii și a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
România în care foștii combatanți din Primul Război Mondial nu au fost împroprietăriți cu loturi pentru construcția caselor. Până în noiembrie 1941, singurul militar băcăuan ce a beneficiat de acest drept legal a fost locotenent-colonelul Iosif Ciobanu, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” - la acea dată în Bacău mai trăiau „42 de ofițeri și urmași decorați cu <<Steaua>> sau <<Coroana României>> și 15 subofițeri și alte grade inferioare decorați cu <<Virtutea Militară>> și <<Bărbăție și Credință>>”. În schimb, proiectul cartierului C.F.R. avea să
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
proiectului de asfaltare a unor porțiuni de drum de pe traseul Buzău-Bacău-Slănic Moldova, primarul liberal Constantin Zlotescu (1934-1938) a reușit să finalizeze la sfârșitul anului 1937 lucrările de asfaltare pe străzile Regele Ferdinand (între strada Busuioc și piața Sf. Nicolae), Mihai Viteazul (fostă strada Mare), I. G. Duca, 10 Mai și pe calea Mărășești. Astfel, municipiul de pe malul drept al Bistriței intra, alături de București, în „clubul select” al primelor orașe asfaltate din România. În pofida acestor elemente de modernizare urbanistică, „spectacolul” străzii a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fost afirmată și prin intermediul articolelor ziarului local „Bacăul”. Dintre cei care au militat activ pentru apărarea drepturilor membrilor Obștei amintim aici pe căpitanul Ercol Rosetti (președintele Obștei) și Mihail Văgăonescu - căpitan în rezervă, invalid de război decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, președintele Societății Invalizilor de Război din România și viitor primar al orașului (1932-1934). Timp de aproape opt ani, mandatarii Obștei au făcut numeroase plângeri și apeluri împotriva acestei hotărâri abuzive. Determinarea lor a fost cu atât mai îndârjită, cu cât
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
navale, poți vedea uneori rechini ațintindu-și privirea cu jind spre punțile corăbiilor - ca niște cîini hămesiți strînși în jurul unei mese pe care se taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eroi și semizei, atîția profeți de toate soiurile, au înnobilat-o într-un fel sau altul, mă umple de fericire gîndul că eu însumi fac parte, deși ca subaltern, din această distinsă tagmă. Cel dintîi vînător de balene a fost viteazul Perseu, fiu al lui Jupiter; în treacăt fie spus, spre veșnica slavă a profesiunii noastre, prima balenă atacată nu a fost ucisă din vreun motiv josnic. în acea eră cavalerească a profesiunii noastre, vînătorii de balene ridicau armele doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cunoașteți cu toții frumoasa poveste a lui Perseu și a Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să ucidă un șarpe, dar numai un Perseu, un Sfîntul Gheorghe sau un Coffin are curajul să se repeadă asupra unei balene. Să nu ne lăsăm înșelați de reprezentările acestei scene în pictura modernă, căci, deși făptura înfruntată de acel viteaz vînător de odinioară este înfățișată vag sub forma unui grifon și deși bătălia are loc pe uscat, iar sfîntul e călare - totuși, gîndindu-ne la marea ignoranță precumpănitoare în acele vremuri, cînd artiștii nu cunoșteau adevărata formă a balenei și gîndindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]