78,308 matches
-
ingredientelor. În cazul produselor alimentare specificate pentru care nu există listă de ingrediente, mențiunea amintită apare clar pe eticheta produsului. 2. Cerințele specifice suplimentare de etichetare în ceea ce privește informațiile menționate în art. 2 lit. (d) sunt cele prevăzute în paragrafele următoare. Mențiunea "genetic modificat" apare în lista ingredientelor imediat după indicarea aditivului sau aromei respective. Altfel, această mențiune poate la fel de bine să fie adăugată, în mod vizibil, într-o notă așezată în josul listei ingredientelor legată de aditivul sau aroma respectivă printr-un
jrc4632as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89798_a_90585]
-
clar pe eticheta produsului. 2. Cerințele specifice suplimentare de etichetare în ceea ce privește informațiile menționate în art. 2 lit. (d) sunt cele prevăzute în paragrafele următoare. Mențiunea "genetic modificat" apare în lista ingredientelor imediat după indicarea aditivului sau aromei respective. Altfel, această mențiune poate la fel de bine să fie adăugată, în mod vizibil, într-o notă așezată în josul listei ingredientelor legată de aditivul sau aroma respectivă printr-un asterisc*. Ea este imprimată cu caractere de mărime cel puțin echivalentă celor utilizate pentru lista de
jrc4632as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89798_a_90585]
-
ingredientelor legată de aditivul sau aroma respectivă printr-un asterisc*. Ea este imprimată cu caractere de mărime cel puțin echivalentă celor utilizate pentru lista de propriu-zisă a ingredientelor. În cazul produselor alimentare specificate pentru care nu există listă de ingrediente, mențiunea amintită apare clar pe eticheta produsului. Articolul 5 Prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare specificate care au fost în mod legal fabricate și etichetate în Comunitate sau în mod legal importate în Comunitate și puse în liberă circulație înaintea
jrc4632as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89798_a_90585]
-
Cu toate acestea, astfel de substanțe sunt uneori introduse pe piată sub o formă nestabilizată. În acest caz, producătorul sau orice altă persoană care introduce o astfel de substanță pe piată trebuie să înscrie pe etichetă numele substanței urmat de mențiunea "nestabilizat(a)". Exemplu: acid metacrilic (nestabilizat). Notă E Substanțelor care au efecte specifice asupra sănătății umane (capitolul 4 din anexă VI) și care sunt clasificate drept cancerigene, mutagene și/sau toxice pentru reproducere în categoria 1 sau 2 li se
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
Trebuie reținut și faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice și experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general sașii - se foloseau de sensul de "diavol" al cuvântului "drac" pentru a umbri reputația
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
pușcă împușcat, / Ori din sabie tăiat?"). Replica celui mic (episodul "testamentar") indică: moartea prin decapitare ("Nici o moarte nu-mi poftesc / Fără capu mi-l tăieți"), dorința de a fi îngropat în preajma stânii ("Pe mine mă îngropați / În strunguța oilor"), cu mențiunea de a nu fi înhumat în cimitirul din sat ("Pă mine nu m-astupați / Nici în verde țintirim / C-acolo mi-oi fi străin"), învelit doar în scoarță de brad bătrân, iar alături de el să fie așezate trâmbița, fluierul, tilinca
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
de la Țaga, Cluj, Cipău, Mureș și Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți în Dacia. La sfârșitul secolului V, procesul romanizării a luat sfârșit. Formarea poporului român s-a încheiat în sec. VIII-IX. În izvoarele străine apar primele mențiuni despre români, fiind denumiți "vlahi, valahi, volohi, blachi". Unul din motivele cuceririi Daciei a fost exploatarea aurului și a altor minereuri, pentru care Roma a făcut mari investiții în orașe și drumuri: chiar dacă a fost constrânsă să-și retragă suprastructura
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
M-.D. Gleßgen, Chr. Schmitt, W. Schweikard, Vol. 2, Art. Nr. 101, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2006, p.1153-1167. Concluziile acestor lucrări au fost confirmate de "Cambridge Ancient History," ed. 2, 2005, vol. XII, p. 53 și urm. Prima mențiune documentară a românilor datează din anul 980 într-o scrisoare a împăratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, unde sunt menționați vlahii. Următoarea menționare datează din 1020, într-un act emis de același împărat. Împăratul Constantin VII Porfirogenetul a amintit
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
mila lui Dumnezeu Duce al Croaților"”( „Dux Chroatorum iuvatus munere divino”) iar domeniul său „"Regatul Croaților"” („Regnum Chroatorum”). Originalul s-a pierdut, fiind păstrată doar o copie din 1568, ceea ce face să existe îndoieli privind autenticitatea sa. Cea mai veche mențiune scrisă, în limba croată, a termenului „croat” (xъrvatъ) este întâlnită în tăblița Baška, care îl menționează pe „Zvonimir, rege croat” (zvъnъmirъ kralъ xrъvatъskъ).< Pe teritoriul de astăzi al Croației au fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
luată înapoi de regele ungar. Între 1399 și 1410 Mircea cel Bătrân a mai stăpânit în Ardeal și cetatea Bologa. Aceasta i-a fost acordată de către regele Sigismund fie după lupta de la Nicopole, fie în preajma lui 1398. Există o singură mențiune documentară a acestei stăpâniri, datând din 23 ianuarie 1399. În privința graniței dintre Moldova și Țara Românească (sectorul dintre Carpați și Prut) au existat două teorii de-a lungul timpului. Prima dintre ele considera că ținutul Putnei a aparținut Munteniei, în timp ce
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ele considera că ținutul Putnei a aparținut Munteniei, în timp ce a doua, larg acceptată de către istorici în ziua de azi, considera că încă din timpul lui Mircea granița se afla pe Milcov și Siret. Prima teorie avea ca argumente mai multe mențiuni istorice. În 1408, Alexandru cel Bun acordă un privilegiu negustorilor din Liov în care menționează că acei care vor merge către Țara Românească vor plăti taxă „la "graniță", la Bacău... vama de "graniță", fie la Bacău, fie la Bârlad” (traducerea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]""”". Dobrogea va fi pierdută din nou de către Țara Românească în 1420, la doi ani după moartea lui Mircea, reintrând de câteva ori, temporar, în componența Țării Românești până în 1428. Lipsa oricărei mențiuni istorice nu lasă să se întrevadă numărul locuitorilor din Țara Românească din vremea lui Mircea. Prin raportare la perioada ulterioară, a lui Vlad Țepeș, istoricii au estimat acest număr la 4-500.000. Populația era mai deasă în zona fertilă a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderență sub influență bulgară. Dregătorii îl urmau pe voievod prin țară și îndeplineau funcția de consilieri și martori ai acestuia. Prin atribuțiile lor zilnice, ei alcătuiau o curte legată strâns de persoana domnitorului. Prima mențiune a unei dregătorii (vornicia) în Țara Românească datează din 4 septembrie 1389. "Vornicul" este cel mai înalt dregător al țării, fiind trecut întotdeauna în capul listei de boieri din hrisoave. El era judecătorul și șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
arme, cât mai repede cu putință. Din această oaste făceau parte categorii precum "plăieși", datori a apăra trecerea peste munți, și "opăcinașii", care aveau obligația de a furniza vâslași. Prezența mercenarilor la curtea lui Mircea nu este exclusă, deși prima mențiune a acestora datează din vremea lui Dan al II-lea. Ei erau călări, sau pedeștri, în număr de câteva sute, "„pesemne aleși dintre orășenii sau țăranii mai săraci, fără pământ, obligați să-și câștige viața cu leafă.”" În oastea lui
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
propus acestuia din urmă să sculpteze muntele Athos pentru a-i da forma patronului său, însă celebrul rege macedonean a refuzat cu modestie, ilustrând o dată în plus idealul clasic al echilibrului, pentru care "mare" nu înseamnă întotdeauna și "potrivit". Primele mențiuni ale muntelui Athos apar încă din Antichitatea cea mai timpurie a Greciei, Homer (sec. VIII-VII î.e.n.) amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
acestui proces carpii însușindu-și limba latină, favorizând unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză. Greco-romanii au numit acești oameni "" sau "Carpiani." Probabil cea mai veche mențiune este sub numele de "Καρπιανοί (Carpiani" în latină) este în "Geographia" de geograful grec din secolul al doilea, Ptolemeu, a compus. <nowiki></nowiki><nowiki></nowiki> Numele de Carpi sau Carpiani pot derivă din aceeași rădăcina că și numele lanțului muntos
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
1661, «La Tighina», a domnitorului Ștefăniță Lupu și despre faptul că «birul țării era legatu la Tighina pre acele vremi...». Destul de frecvent utilizează toponimul Tighina Ion Neculce, cronica căruia se încheie în anul 1743. În letopisețul lui numărăm 68 de mențiuni . Numele vechi al localității îl întâlnim și în unele documente și publicații din străinătate apărute după 1538. De exemplu, în tratul rus de geografie „Cartea planului mare” (rus.: „Книга Большому Чертежу”), editată în 1627, se scrie Teghin, Teaghin și Teaghinea
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
de Dans Popular „Muguraș”. Ansamblul de Cântece și Dansuri Populare „Struguraș” activează din 1946. De-a lungul existenței sale a întreprins turnee în Ucraina, Bulgaria, Grecia, Belarus, Armenia, Coreea de Sud ,Țările Baltice, România, China, Egipt, Grecia, Irak, Germania, fiind apreciat cu mențiuni și diplome. Este medaliat cu aur la Festivalul Unional de Folclor (în cadrul URSS), ediția I. La Ungheni se editează două ziare locale. Ziarul „Unghiul” a fost fondat în 1997 de patru jurnaliști. În anul 2001, „Unghiul” a fost singurul ziar
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
și a primit discul de platină în Finlanda, iar vânzările de peste 120.000 de exemplare din Germania i-au adus discul de aur. La finele anului 2007 Tarja a primit o nominalizare la premiile Echo (categoria „Debutul anului”) și o mențiune la gala Emma (secția „Cel mai bun cântăreț”). Promovarea albumului "My Winter Storm" a constat în lansarea pe disc single a pieselor „I Walk Alone”, „Die Alive” și „Enough”, dar și prin susținerea unui turneu care a început în noiembrie
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
și drept facilitant al extremismului. Anumite afirmații din volumul "Politice" au produs iritare prin conținut defăimător la adresa României și a poporului român. Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor "„o mărturie veridică a convulsiilor sociale de la începutul anilor 1990”". Considerându-se ținta unei campanii de defăimare orchestrate împotriva sa, Patapievici
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
aprilie 1887 tipărește revista "Lupta literară", în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei "". Printre colaboratori îi descoperim pe Al. Vlahuță, C. Mille, P. Ispirescu și Artur Gorovei. Primul număr din „Lupta literară” a apărut la 19 aprilie 1889, cu mențiunea că „apare în toate Duminicile”. Spre a nu lăsa să se creadă că „Lupta literară” este o revistă personală, Delavrancea a semnat și cu două pseudonime, puțin cunoscute, și nemenționate în bibliografii. Aceste pseudonime sunt: "Fra Barbaro" și "Minchio". Se
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Muzica este în mine". În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499 odată cu primul său pârcălab Coste. La 12 iulie 1499, la Curtea Domnească de la Hârlău, în sala jilțului domnesc, boierii din Sfatul lui Vodă adeveresc biruința lui Ștefan cel Mare, pacea
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
regizorului suedez, având conotații multiple, între care cele existențialiste și de avant-garde sunt predominante. Pentru întreaga sa operă Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneția în 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o mențiune specială cu ocazia celei de-a 50-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, cu titlul de "Doctor honoris causa" al Universității din Stockholm și cu Legiunea de onoare a Franței. Ingmar Bergman s-a retras din carieră
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
română", București, Editura Univers, 1979. PERPESSICIUS 1924: Perpessicius, "Cavalerul negru", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p.1. PERPESSICIUS 1925: Perpessicius, "Șt. Petică, Poeme: Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Cântecul toamnei, Serenade demonice", (Biblioteca Dimineața), 1925. (mențiuni și medalii critice), în „Mișcarea literară”, 1925, II, nr. 16, 28 februarie 1925, p. III. PERPESSICIUS 1928: Perpessicius, "Mențiuni critice", I, București, Casa Școalelor, 1928, pp. 140-141. PERPESSICIUS 1957: Perpessicius, "Ștefan Petică în lumina noilor manuscrise. Mențiuni de istoriografie literară
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]