78,308 matches
-
p.1. PERPESSICIUS 1925: Perpessicius, "Șt. Petică, Poeme: Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Cântecul toamnei, Serenade demonice", (Biblioteca Dimineața), 1925. (mențiuni și medalii critice), în „Mișcarea literară”, 1925, II, nr. 16, 28 februarie 1925, p. III. PERPESSICIUS 1928: Perpessicius, "Mențiuni critice", I, București, Casa Școalelor, 1928, pp. 140-141. PERPESSICIUS 1957: Perpessicius, "Ștefan Petică în lumina noilor manuscrise. Mențiuni de istoriografie literară și folclor", ESPLA, 1957, pp.134-148. PERPESSICIUS 1967: Perpessicius, Ștefan Petică: Cavalerul negru, în „Opere”, II, București, Ed. pentru
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Biblioteca Dimineața), 1925. (mențiuni și medalii critice), în „Mișcarea literară”, 1925, II, nr. 16, 28 februarie 1925, p. III. PERPESSICIUS 1928: Perpessicius, "Mențiuni critice", I, București, Casa Școalelor, 1928, pp. 140-141. PERPESSICIUS 1957: Perpessicius, "Ștefan Petică în lumina noilor manuscrise. Mențiuni de istoriografie literară și folclor", ESPLA, 1957, pp.134-148. PERPESSICIUS 1967: Perpessicius, Ștefan Petică: Cavalerul negru, în „Opere”, II, București, Ed. pentru Literatură, 1967, pp. 78-80. PETCU 2012: Marian Petcu, "Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică", Editura Polirom
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „"Sie noi sentem Rumeni"” și „"Noi sentem di sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiunea "cěra rumŭněskŭ" ("Țeara Rumânească"). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în "" originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
bancnotele poloneze emise înainte de război să-și păstreze validitatea pe teritoriul Guvernământului General, cu excepția a două cupiuri cu valorile nominale cele mai ridicate, care au trebuit să fie retrase în depozit pentru a fi "ștampilate" cu roșu, pe revers, cu mențiunea în : „teritorii poloneze ocupate”, apoi au fost reintroduse în circulație, în așteptarea emiterii de noi bancnote, însă consemnul a fost puțin urmat de efecte, iar această "ștampilare" a fost falsificată masiv. Doritori de a menține încrederea populației în monedă și
Zlot polonez () [Corola-website/Science/296629_a_297958]
-
a lui Augustus : “o politică defensivă în cadrul limitelor existente”. Se pare că inițial au fost create Dacia Inferior din teritorii care aparțineau Moesiei Inferior: estul Olteniei și probabil sud-estul Transilvaniei, și Dacia Superior cuprinzănd Transilvania, Banatul și vestul Olteniei. Prima mențiune a Daciei Superior apare într-o diplomă militară din 29 iunie 120, ceea ce implică și existența Daciei Inferior. Este de presupus, totuși, că această organizare s-a realizat ceva mai devreme, probabil o dată cu înfrângerea iazigilor, deci în jurul anilor 118-119. După cum
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
la momentul încheierii păcii cu roxolanii. Cele mai mari probleme în privința reorganizării sunt puse de provincia Dacia Porolissensis. O diplomă militară din 10 august 123, descoperită la Gherla, este dată pentru trei unități auxiliare din această provincie. Aceasta este prima mențiune a Daciei Porolissensis. Părerile istoricilor sunt divergente. Ioan I. Russu consideră că desprinderea Daciei Porolissensis s-a făcut între anii 120-123, aceasta neputând exista înainte de anul 120 când, la 29 iunie, două diplome militare descoperite la Porolissum și Cășeiu vorbesc
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
la 62 km de Oradea, la poalele Munților Apuseni în Crișana. Beiușul se află pe unul din principalele culoare de circulație rutieră și de dezvoltare la nivel județean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79. Prima mențiune cunoscută a localității datează de la 1096 (conform autorului "Scoalele din Beius"), iar ca oraș a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbește de un district al Beiușului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241-1246. În documentele
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
s-au păstrat în Limba Româna doar în aceste doua toponime - Gorj și Dolj, ele rămânând însă de bază in Serbo-Croată. Descoperirile arheologice au relevat că teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă încă din era paleolitică. Cea dintâi mențiune documentară datează din 1444, sub denumirea de Județul de Baltă,așezat în Câmpia Dunării si se întindea de la Balta Blahnița, aflată azi pe teritoriul județului Mehedinți, pâna la actuala comună doljeană, Bistreț. Descoperiri de ultima oră (mai 2003) au relevat
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
delimită teritoriile provinciei Dacia de zonă rămasă neocupata, cea a dacilor liberi. Demne de remarcat sunt castrele române de la Buciumi, Romita (Certinae), Tihău, Sutoru (Optatiana) și de la Românași (Largina). Cronicile bizantine și cronică "Gesta Hungarorum" a lui Anonymus fac primele mențiuni despre românii din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu și Menumorut), precum și despre prima atestare documentara a localității Zalău (Ziloc). În epoca medievală, prin Sălaj treceau unele dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau centrul
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
Academiei de Științe de la Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea că: În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Invenția brevetată se numește "aeroplan automobil". La 4 august 1919 a fost inițiat, în
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
pentru a-și finanța și întări armata, și pentru a-i pedepsi pe sașii și pe românii care l-au sprijinit pe pretendentul său, Dan . A sprijinit comerțul, sursă de venit pentru visteria domnească. Din timpul domniei sale datează și prima mențiune documentară a Bucureștilor, ca reședință domnească, datată din 20 septembrie 1459. Între timp, Papa Pius al II-lea a cerut organizarea unei noi cruciade anti-otomane. Condițiile externe păreau prielnice. Vlad și Matei Corvin au încheiat o înțelegere prin căsătorie domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
care vor fi cunoscuți ulterior sub numele generic de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Andrei Muresanu, Karoly Torma. Lângă școală, între anii 1781 și 1787, a fost edificata biserică romano-catolică, după proiectul arhitectului Paul Schmidt, în stil baroc, după ce vechea biserică a căzut pradă incendiului din 18 aprilie 1758, alături de încă 132 clădiri. Prima mențiune a unei școli confesionale la Bistrița datează din anul 1388, aceasta câștigând în valoare prin șirul de dascăli, instruiți în universități de prestigiu ale vremii. După adoptarea Reformei școală a fost transformată în gimnaziu cu predare în limba latină, al
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid. Un grup etnic de o factură aparte așezat la Botoșani îl reprezintă țiganii. Originari din India, țiganii au ajuns în Moldova la începutul evului mediu. În Botoșani prima mențiune referitoare la o zona locuită de țigani apare în anul 1815. Ea se referea la "Țiganiile" din apropierea halelor de astăzi. Cătălin Mugurel Flutur - Primar al municipiului Botoșani din 2016 (PNL) Viceprimar - Cosmin Ionut Andrei (PSD) Viceprimar - Marian Murariu ( PSD) În ceea ce privește
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
de genovezi și numit după sfanțul protector al Genovei ("Sân Giorgio"). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, desi larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă . Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă . Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul ""Yergöğü"", el devenind
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
decembrie 1989, Ceaușescu a fost condamnat la moarte în cadrul unui proces în care acuzațiile împotriva sa au provenit, aproape cuvânt-cu-cuvânt, din "Red Horizons". A doua zi, noul ziar guvernamental "Adevărul", care înlocuise "Scânteia", a început să serializeze "Red Horizons" cu mențiunea că ea "a jucat un rol incontestabil in răsturnarea lui Ceaușescu" (potrivit textului de pe coperta celei de a doua ediții a cărții, apărută în 1990). Ulterior, "Red Horizons" a fost republicată în 27 de țări. În 1993, Pacepa a publicat
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
Trebuie reținut și faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice și experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general sașii - se foloseau de sensul de "diavol" al cuvântului "drac" pentru a umbri reputația
Contele Dracula () [Corola-website/Science/298226_a_299555]
-
în valoare de 35 de florini pe lună — dând meditații și lucrând în cancelaria unui avocat. În ultimul an a beneficiat și de o bursă a „Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român”. În 1987 și-a luat bacalaureatul cu mențiunea „eximio modo maturus”. Tot o bursă, din partea fundației Gojdu, în valoare de 200 de florini, i-a permis să urmeze Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din Cluj (in limba maghiară), unde și-a luat licența în 1891. A
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a "Universității din Munchen". În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie), în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
Est. Pierderile Uniunii Sovietice se ridică la peste 20 de milioane de oameni (unii autori consideră că aici se pot socoti și victimele atrocităților comise de către Stalin contra concetățenilor săi). Din păcate, atrocitățile comise împotriva civililor deveniseră lucruri obișnuite, o mențiune specială trebuind făcută pentru Holocaustul populației evreiești din zonele ocupate de germani. Alte douăzeci pănă la treizeci de milioane de oameni au murit din cauza bolilor, foametei sau a tratamentele medicale tardive sau incorecte. De asemenea, se poate conta ca atrocitate
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opee originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria tearului liric universal pe care a influențat-o într-un mod determinant. Urmează lista integrală a operelor și autorilor cu mențiunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa și la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță. Articole biografice
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]