12,426 matches
-
transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sub influența filosofului din vila de la Herculanum. În consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată. Philodem investește, în ceea ce-l privește, în domenii noi, evitate de primii adepți ai lui Epicur: istoria filosofiei, muzica, poezia și retorica. De unde o abilitare a esteticii în geografia intelectuală epicuriană
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate fi conceput... Philodem îi vorbește lui Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. În mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. Înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate defini
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a sufletului omenesc surprins într-un asemenea moment, prea multă înțelepciune pentru un singur om. Deci Lucrețiu a trăit ciuma. Și încă un deci: a și murit de ciumă, în momentul în care scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai bună dintre lumile posibile, și cu atât mai puțin pentru cea mai rea. Ca să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. În ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. În mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-i mai adăuga ceva și a beneficia de o prelungire, Lucrețiu le răspunde dinainte afirmând că moartea este o necesitate, o evidență căreia nu i te poți sustrage. Este ridicol să vrei să te agăți de vreme ce toți trebuie să murim... Înțelepciunea constă în a face din necesitate o virtute, în a te integra în mersul natural al lucrurilor și a nu te răzvrăti împotriva unui fenomen asupra căruia nu ai nicio putere - stoicismul imperial va reține această lecție. Totul se naște
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și nenecesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. Înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și constituie în același timp o concluzie a existenței. Diogene din Oenoanda, bătrân, obosit, bogat, bolnav, dar înțelept grație doctrinei lui Epicur, suferă de dureri de stomac și verifică temeiul practicii filosofice: epicurismul ca terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întreprinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se încarnează, mai bine zis, într-un fragment în care Diogene din Oenoanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și Platon 53, 128 Apollodor din Cyzicos 80 Aristip din Cirene - și Antiphon 113; și banii 111-115; și bordelul 102, 115; corpus 148; și familia 116, 122-123; și femeile 114-115; hapaxul la Platon 146-147; hedonist 101, 104, 117-118, 304; și înțelepciunea 207; și kairos 116; și libertatea 112-115; și nihilismul epistemologic 207; și onorurile 111; parfumat 106-110; ca personaj conceptual 104; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică 204, 206; și plăcerea sufletului și a trupului 207-208; și politica critică 207
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bibliografie 305-306, 308-309; democratizarea științelor 85-86; dușmani ai lui Platon 84; platonizați 85; proasta lor reputație 83-84, 305-306; retribuirea lor 85, 87; terapeuți 88-90 Stoicism și dolorism 178; doxografie 102, 118; și durere 194, 200; contra epicurismului 241, 245; și înțelepciune 277-278; contra lui Lucrețiu 252, 257; pregătește creștinismul 27, 180; și trup 199-200, 179 Trup „Ce poate trupul?” 18-19; = suflet 60, 119, 134; în legătură intimă cu sufletul 187, 209-210; și arta 202; cinic 134-135; epicurian 173, 180, 200-201; filosofic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
66; și Diogene din Oenoanda 297-298; și Epicur 176, 195; și Lucrețiu 281; și Philodem 230, 240 familie 80, 94-95, 98, 136, 166-167, 211-212, 214 geniul vieții filosofice 16-17, 207, 210-212, 218, 222, 226, 228, 261, 293, 297, 303, 310 înțelepciune - Antiphon 95; Aristip 112, 148, 206-207; Democrit 57, 60; Epicur 174, 192, 204, 216, 230, 232-233, 235-236, 239-240; greacă primitivă 36; hedonistă 131-132, 285; Hipparh 72-73, 75-76; Lucrețiu 258-259, 274-275, 277, 285; păgână 239; Pyrrhon 80; sofistă 112; soteriologică 297-298
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
1) Istoriografia, o polemologie. 2) Minciuni fără autori. 3) Scriitura învingătorilor. 4) Istoria unei contraistorii. 5) Abolirea gândirii magice. 6) Principiul lui Alfeu. Introducere - Pe pulbere de stele 21 1) Arheologiile genealogice. 2) Jocul contextelor. 3) Logica învingătorilor. PARTEA I - ÎNȚELEPCIUNILE ANTICE Primul moment - Urme de atomi într-o rază de lumină: materialismul abderitan 33 I. Leucip și „bucuria autentică” 35 1) Apăruți din limburile timpului. 2) Ficțiune, femeie sau filosof? 3) Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care, precum Ulise... 8) Bunul-plac al lui Aristip. 9) Plăcerea trăită în mod conștient. 10) Cirenaicii există într-adevăr? Momentul al patrulea - Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinică 125 VII. Diogene și capacitatea de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
controlate amândouă de Arnolphe, îi scăpau din mână până la urmă, tot amândouă, unul după celălalt. Dacă Școala femeilor vorbește despre eșecul unei acțiuni pedagogice împotriva naturii, acest eșec este însoțit și de dezmembrarea tuturor dispozitivelor de supraveghere. Viața are o înțelepciune a ei, care sfârșește prin a învinge controlul și a descătușa ființele îndrăgostite de libertate: îngrădirea securitară, Molière știe asta, nu este decât o soluție vremelnică, fiind mult prea opusă fluidității vieții și surprizelor pe care ea le oferă, surprize
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută sub numele de docetism (de la grecescul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune și Cuvînt”36. Începînd cu Ignațiu din Antohia, Biserica oficială va combate atît cristologia „joasă”, care face din Isus Cristos o simplă ființă umană, cît și cristologia excesiv platonizantă, cunoscută sub numele de docetism (de la grecescul dokesis, „aparență”), care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumii, este divinitatea mînioasă a Vechiului Testament 92. O cosmologie În două faze presupune o antropologie În două faze: „Adam a fost creat cu două trupuri. Unul este trup de lumină, imagine desăvîrșită a formei omenești figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care vrea să aducă gnosticismul foarte aproape de noi. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
257 sq. 53. Iren. I.24.1-2. 54. Ps.-Tert., p. 214, 6-9; Fil.; 16, 2 sq.; Epiph. 87.248.1 sq. 55. Scintillam salvam esse, cetera hominus perire; Ps.-Tert., pp. 214, 12 sq. Capitolul III Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută 1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]