8,468 matches
-
povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din viața care a trecut și care trece atât de repede și acuma.“ Ce să adaug? Ury Benador La începutul anilor ’60, a venit „de sus“ o indicație să se organizeze la Uniunea Scriitorilor cercuri de studiu ideologic, cu personalul de la reviste și cu altă lume din sistemul Uniunii, membri sau nemembri ai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și fără amuzament. Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după moartea lui Micle, aparent răvășită de durere [...] femeia cu ceva din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice: "... acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiei"", sau, la 18 februarie 1882, "știe să amenințe cu alintări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tensionat, cu răsturnări de rezultat, cu faze frumoase, cu un public frumos și suntem mândri că facem parte din această echipă. B.S.: A fost cel mai frumos meci de la revenirea Științei în prima ligă ? S.I.: E greu de spus, fiindcă acuma îmi vine în minte meciul pe care l-am avut cu elvețienii de la Bern Muri anul trecut aici la Bacău. Oricum, fiecare meci are istoria lui, iar cel de azi a fost frumos. B.S.: Din tribună, ai părut mai tensionat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
D.I.: Sincer, nu sunt la curent cu ceea ce-mi spuneți. Refuz, însă, să cred că se consuma alcool. Cât despre manele, eu nu le suport , nu le accept și din ce știu eu majoritatea antrenorilor loturilor nu acceptă manelele. Acuma, dacă plăcerea jucătorilor în timpul liber este de a asculta manele, asta e. Când sunt eu prezent, într-un cadru organizat, nu accept așa ceva sub nicio formă. Le-am interzis și le voi interzice întotdeauna. Pe de altă parte, ei iau
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în mass media. La un moment dat, se făcea un titlu de glorie din faptul că Torje are comenzi speciale și are manelele lui. La un anumit moment, Adrian Mutu avea comenzi și s-au creat manele pentru el, chiar dacă acuma Adrian nu mai vrea să audă de ele. În aceste condiții, tinerii jucători ce fac ? Își spun „dacă Mutu, dacă Torje promovează acest lucru, noi ce să facem?” Ei copiază, dar și noi greșim că prezentăm lucruri rele, fără să
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
foarte mulți tineri, dar dacă nu le oferi condiții, vedeți că ei iau numai exemplele proaste, așa încât la 17-18 ani întreabă „dar eu ce contract am?”. Nu mai există bucuria de a juca. Fotbalul era un sport al celor nevoiași, acuma sunt părinți care fac eforturi financiare extraordinare să și promoveze copiii. Acum, fotbalul a început să devină al celor bogați. Există aceste cluburi particulare care percep taxe ce nu sunt la îndemâna oamenilor simpli ci doar a celor înstăriți. Ei bine
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu mine am stârpit sămânța haiducilor, de puteai dormi cu pungi de bani în mijlocul drumului, nesupărat de nimene. Ei, acuma mi-au amorțit brațele stând de atâta vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea fusese lovită de cel întăi foc ce se auzise la începutul goanei. Într-una din zile, pe când eram epitrop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după mine: jur! Jur! Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi comis asemenea acte de violență într-o țară străină mai ales. Dar parcă poți să le faci toate cu socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi judecători. De-acuma ce-o fi, să fie, gândii în mine. Lucrul a fost făcut și nu se mai poate întoarce. Mâna jidanul, mâna de olac87, parcă nu erau caii și trăsura lui. Era vederat că el voia să ajungă cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se părea bună. Îndată ce am sfârșit-o, a început să-mi lipsească această încredere, iar acuma, când eram pe punctul de a o ceti unui cerc de oameni gata să o scarmene fără milă, mi se părea proastă, oribilă, și, dacă nu mi-ar fi fost rușine, aș fi rupt-o în bucăți și eu însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur, decât noi bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-a zămislit; Pun pecetea pe trecutu-mi și mă duc în astă-sară Să sărbătoresc a noastr-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu-i ca la câmp; locurile sunt tari și cu anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să dănțuiască, parcă năvălea asupra noastră un potop să înece lumea, așa clocoteau munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fii sigur că n-o să luăm tacâmurile cu noi. Măi mare păcat cu lăcustele aceste. Nu-i chip să înțăleagă de cuvânt. De ce nu mi-ați dat de știre din vreme și ați venit așa pe neașteptate, pe nepregătite. Acuma ce să vă fac? Cum să scot din pământ mâncare pentru voi, când focu-i stâns la bucătărie, bucătarul e dus cine știe unde, iar în camara mè de burlac nu gem șuncele, brânzeturile și cozonacii. Treaba ta, să ne dai ce ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
casei, căci purta în brâu un smoc de chei. Manolucă se apropie de dânsa, îi spuse câteva vorbe la o parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să-ți fie în cârd cu flămânzii!... Cu voia sau fără voia ta vom mânca cum știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi, bine că am scăpat teferi; de-acuma mână vârtos și ia sama să nu ne sprăveli 158. Oi!... Vei! Noroc de chini că a hămăit. Altfel nu prindeam de veste de tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh sfânt; ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noștri! răspunse țiganul cu o mișcare de bucurie, parc-ar fi vroit și el să-mi sară în gât. I se înseninase fața ca și când ar fi văzut pe frate-so. Eu sunt de la Moldova, adaose el, am venit cu drumul-dă-foc, ș-acuma stau pe plecare, fiindcă nu prea a fost alijveriș 195 aici. Mergi sănătos, măi țigane, și să spui la ai tăi că tot e mai bine acolo decât aici între străini. Să trăiești, domnișorule, mânca-ț-aș ochișorii! S-ajungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe un părete de stâncă aproape perpendicular în care sunt sapate mici trepte cât ai pune piciorul, deasupra unei prăpăstii de peste o mie de metri, în fundul căreia șerpuiește Arveyronul, mic ca o cordea 203. Pe vremea aceea nu aveai ca acuma la îndemână o balustradă de care să te poți sprijini, ci numai niște cuie bătute în părete din distanță în distanță de care te acațai cu mânele, exercițiu greu pentru oamenii nedeprinși cu asemene gimnastică. Din această cauză puțini aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima mea. Nu știu cum mi s-ar părea acuma, dacă mi s-ar înfățoșa așa cum era ea atunci, căci vârsta și timpul modifică judecata oamenilor. Atunci însă aș fi jurat că Venus n-a putut să fie mai frumoasă decât dânsa. Era, mă rog, blondă, cu un păr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i întunece aureola. Presupunând că dânsa mai este încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de admirație pentru noi, Domnul a scos din rucsac o palincă de caise, foarte bună și ne-a servit cu câte un păhărel, spunându-i soției sale că așa ar vrea să fie și el.... Dar anii au trecut și acuma nu mai pot să urc pe munți, doar dacă o să mă operez la genunchi, toate acestea mi se trag de la vara anului 2007 când am urcat pe Tărâța iar la coborâre am simțit că nu mai pot de durere la
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
vizita unei prietene cu suflet de aur, care mi-a adus o ramură de brad cu o lumânare, un glob colorat și trei bomboane, pe care a așezat-o fumos pe cuierul pentru halate al camerei de spital. Chiar și acuma, dupa mulți zeci de ani, îmi dau lacrimile când îmi amintesc de gingășia și semnificația profundă a acelui dar de Crăciun, primit în atmosfera grea de boală, de neliniște și de singurătate dintr-o cameră rece și întunecată de spital
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
popa și doctoru’ n-au la fel? Am dat și pe datorie, nu să-i cer buletinu’, mergem pe încredere. Mai fac mulți bancuri. Mi-a zis cineva am și io o garsonieră colo-n cimitir, să-mi faci sicriu acuma din vreme că-l țin în pod. Lasă, măi nene, vii și-ți iei unu’ proaspăt! Bine că n-a mai trecut pe la mine de-atunci. Înseamnă că n-a murit! 4. Foarfeca Cred că aveam patru ani sau chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după operație. La anul o să se ducă iar la serviciu. Mama lucrează pe calculator și face acte pentru firme. Mama a pus în curte o groază de flori. Și-ntr-o roabă a pus. Io nu știu cum le cheamă pe toate. Acuma s-au ofilit, dar vara e foarte frumos. Și cel mai frumos e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o minge care se plimbă pe deal. Io, când e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]