8,101 matches
-
Tatăl Ceresc. Iahwe nu împărțea cu nimeni puterea sa puturoasă. La 9,1-10 vedenistul rătăcit prin ceruri vorbește despre niște lăcuste trimise pe capul oamenilor care însă au forme și fețe de oameni iar împăratul ce le conducea era îngerul Adîncului, Abadon(aba: tată, părinte + don: a stăpîni, a ajuta, a străluci) pe evreiește și Apolion pe grecește, adică Zabelo, cum este scris pe tăblițele descoperite la Sinaia. Dar atît termenul evreiesc cît și cel grecesc definesc o divinitate a luminii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se în-chinau icoanei ei. 20,1 Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger care ținea în mînă cheia Adîncului și un lanț mare. 20,2 El a pus mîna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana și l-a legat pentru o mie de ani. 20,3 L-a aruncat în Adînc, l-a închis
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
intrării lui în lume. Ei l-au văzut ieșind din lespedea de piatră, avînd pe cap o bonetă frigiană(corect căciulă getică), înarmat cu un cuțit în trei muchii - dagă și dage la plural - și purtînd o torță ce lumina adîncurile întunecate de dedesupt. Plini de venerație, păstorii se apropie, oferind copilului divin primele produse ale turmei lor și recoltelor lor. El poate fi numit fără greș ,,fiul cerului sau al luminii” pentru că este o creație divină dar și ,,fiul Omului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
văzuseră cât era de util. Motivul: zero era periculos. Proprietățile de temut ale nimicului În vremurile de început a trăit Ymir: nu era nici mare, nici uscat, nici valuri sărate, nici pământ nu era, nici ceruri deasupra, ci un nimic adânc, și pe nicăieri nimic verde. EDDA VECHE Este greu să ne imaginăm ce înseamnă să îți fie teamă de un număr. Însă zero era în mod inevitabil relaționat cu neantul - cu nimicul. Exista o teamă primordială de neant și de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
motiv sigur al existenței tuturor lucrurilor create. GEORG CANTOR Infinitul nu mai avea legături cu misticismul; devenise un număr obișnuit. Era un specimen înfipt într-un ac, gata de studiu, și matematicienii s-au grăbit să-l analizeze. Însă în adâncurile infinitului - cuibărite în vastul șir neîntrerupt de numere -, zero continua să apară. Și, lucrul cel mai înfricoșător: însuși infinitul putea fi zero. În timpurile străvechi, înainte ca Riemann să înțeleagă că planul complex era de fapt o sferă, funcțiile de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
oamenii De fiecare dată când o veți lua pe drumul greșit, veți ajunge în locul greșit. Una dintre cele mai periculoase căi pe care o iau liderii este să încerce să înțeleagă ce îi motivează și îi inspiră pe oameni în adâncul sufletului lor. Trebuie să realizați că fiecare este diferit. Suntem indivizi unici, de la ADN până la ultimul fir de păr. Un profesor înțelept a spus cândva că nu vom înțelege niciodată oamenii decât la un nivel superficial. În afara situației în care
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
fi mutată de la un popor la altul, sau de la un secol la altul, fără ca să-și piardă din valoare. Fiecare are o valoare întrucât s-a produs în momentul istoric în care ea a fost așteptată"209. Creațiile, venind din "adâncul personalității popoarelor", constituie dovada și fundamentul continuității existențiale a unui popor. Originalitatea operelor culturale nu se poate afirma însă decât pe fondul unei vieți omenești "civilizate", deprinsă cu practici care depășesc condiționarea prin "instincte bestiale". Durabilitatea și, poate, universalitatea operelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ioana Pârvulescu, Iașii în publicistică, RL, 1994, 3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 146-148; Horea Poenar, Nichita Danilov sau Luciditatea adâncului, ST, 1995, 4-5; Adrian Dinu Rachieru, Nichita Danilov: un „psalmist expresionist”, LCF, 1995, 44; Liviu Leonte, Alegorii și parabole, CRC, 1996, 1-2; Gh. Grigurcu, Îngerul narcisiac, RL, 1996, 10; Mircea A. Diaconu, Apocalipsa după Nichita, LCF, 1996, 15; Octavian Soviany
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
ceea ce reprezintă el. Trebuie să lovească altfel, nimicitor. Vassili zace mort pe pat în casa părintească. Cineva bate la ușă, chiar o zgâlțâie. Tatăl Opanas deschide. E popa. Un preot bătrân cu chelie, barbă și plete colilii, venit parcă din adâncul veacurilor să țină slujba mortului. Mujicul Opanas îl privește lung, crunt și neguros, strângând în suflet energia pentru marele prag pe care îl va trece. Privirea lui, în prim-plan, devine greu de suportat pentru spectator. „Dumnezeu 1. Gh. Enescu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
eu singură !”, triumfă Aelita - femeia marțiană voise și puterea executivă. Los nu pare de acord, întrucât îi pune mâna în gât. Secvența amintește de Mașina timpului și prevestește Metropolis. Structura eloi, ființe de suprafață, „aristocratice”, rafinate, stăpânitoare, morloci, sclavi ai adâncului, primitivi și brutali, care îi atacă pe „nobilii” suprafeței, inaugurată de socialistul utopic H.G. Wells în romanul Mașina timpului (1898) o regăsim mai întâi în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz Lang. Inserarea cadrelor metaforice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
București, 2002) Filme cu conținut politic și propagandistic ale perioadei Fata Morgana, Șantaj, Croaziera, Dragostea mea călă‑ toare, Detașamentul Concordia, Punga cu libelule, Probleme personale, Fiul munților, Convoiul, Ana și „hoțul”, Întoarcere la dragostea dintâi (1981) ; Destine romantice, Liniștea din adâncuri, Semnul șarpelui, Întoarce‑te și mai privește o dată, Calculatorul mărturisește, Întâlnirea, Concurs, Rămân cu tine, Secvențe (1982) ; Faleze de nisip, Buletin de București, La capătul liniei, Întunericul alb, Pe malul stâng al Dunării albastre, Singur de cart, Dragostea și revoluția
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care le-ar fi putut suprainterpreta un public nervos și înfrigurat al acelei vremi. Liniile propagandistice ale deceniului 8 se păstrează în deceniul 9. Lupta comuniștilor ilegaliști dă naștere peliculelor Labirintul, Detașamentul Concordia, Punga cu libe‑ lule, Convoiul, Liniștea din adâncuri, Întâlnirea, Pe malul stâng al Dunării albastre, Să mori rănit din dragoste de viață, Emisia continuă, Ziua Z, A doua variantă, Pădurea de fagi. După august 1987 nu mai apare nici un film pe această temă. Notabilă este prezentarea mișcării legionare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Moara cu noroc (1957) 61, 81- 82, 92, 94, 103, 105 La nord prin nord‑vest (North by Northwest) (1959) 188 La patru pași de infinit (1964) 115 La vârsta dragostei (1963) 111, 113-114 Labirintul (1980) 192, 241 Liniștea din adâncuri (1982) 234, 241 Lumina de iulie (1963) 111-112 Lumini și umbre (1981-1982) 108 Lunca Bejinului (1937) 161 Lupeni ’29 (1962) 111, 115 M Maiorul și moartea (1967) 111 Mama (1979) 198 Manasse (1925) 280 Marele singuratic (1977) 192 Martorul (A
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul, el își construiește, cu efort, drumul înapoi spre adevărată regasire de sine, rupând cercul existenței terne, materiale și privind în adâncurile propriei ființe 35. În felul acesta: "Fiecare suflet se dovedește, cel putin "în parte, propriul lui Dumnezeu - propriul lui Creator" (each soul is, în part, its own God - its own Creator)36. Povară recuperării acestei realități primare revine artistului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
noștri, ajutați de memorie, ar decupa, din spațiu și ar fixă, în timp, tablouri inimitabile. Privirea noastră ar sesiza devenirea sculptata în marmură vie a corpului uman, fragmente de statuie la fel de frumoase că și statuile antice. Am auzi cântând în adâncurile sufletului nostru, o muzică, uneori veselă, alteori de jale, totdeauna originală, melodia neîntreruptă a vieții noastre interioare [s.n.]. Toate acestea sunt în jurul nostru, toate acestea sunt în noi și, totuși, nu percepem, în mod direct, nimic din toate acestea 6
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Margini de seară" - ne amintește că ne aflăm în spațiul memoriei, în clarobscurul ce-i este caracteristic, realitățile ce o compun abia lăsându-se întrezărite. Este aceeași mișcare ce dă viață celebrelor versuri ce deschid ciclul ermetic: Din ceas dedus adâncul acestei calme crește,/ Intrată, prin oglindă, în mântuit azur, / Tăind, pe înecare cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joci secund mai pur. // Nadir Latent! Poetul ridică însumare de harfe răsfirate / Ce-n zbor invers le pierzi / Și cântec istovește, ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Expunerea constantă la valori conflictuale poate conduce, în cele din urmă, la inabilitatea individului de a susține valori autentice. Întrebările care trebuiesc puse în abordarea conflictului de valori pentru analiza problemelor sociale sunt: * Care sunt valorile în conflict? * Cât de "adânc" este conflictul? * Ce segmente din societate susțin valorile competitoare? * Care valori sunt mai consistente comparativ cu alte valori mai largi, astfel ca democrația și libertatea? * Ce valori ar putea sacrifica soluțiile avute în vedere? * Sunt în prezent unele probleme insolubile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
interese exogene - politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic - iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și jocul vânătorii (pasiunea cinegetică este comună cu cea a naratorului boccaccesc), își cunoaște propriile sale reguli, și unde totul este făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu-i găsești ușor sub soare;/ Măcar că n-avu cine-i da povețe,/ Ea nu simțise-a cărnii-nfiorare;/ Arar din ploscă, pururi din izvoare/ Sorbea, și-n cumințenie deplină/ știa ce-i munca fără de hodină.// Deși atât de fragedă copilă,/ Adâncul feciorelnicului sân/ Un duh mintos purta și plin de milă;/ Ea îngrijea de bietul ei bătrân/ Cuviincioasă ca de un stăpân;/ Torcând mereu, păștea o turmă rară/ 781 Ibidem, p. 158. 782 „Povestirea Grizildei apare la Boccaccio; dar diacul din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scriitorului nostru în trecut a fost să pregătească și să deștepte o conștiință națională pentru înfăptuirea marelui vis românesc, rostul scriitorului de azi este de o tot așa de mare însemnătate. El trebuie să înțeleagă sensul vremei și să cunoască adâncul vremei în care trăiește. El trebuie să se ridice până la înălțimea vremurilor acestea luminate încă de razele sângerate ale epopeii, și, alături de soldatul care s-a jertfit, să așeze o țară în hotarele etnice. Datoria scriitorului este să ducă mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care am amintit. Hanrieta notează aceste sume cu grijă mare, dă chitanțe și intonează continuu aria mulțumirilor de felul acesta: „Domnul Pompiliu îmi scrie să vă trimet o chitanță de primirea banilor. Vă alăturez aici în scrisoare, mulțumindu-vă din adâncul inimei la toate Doamnele din Comitet pentru generoasa îngrijire ce-o aveți în nenorocirea ce se găsește iubitul meu frate...” (12 mai 1887), sau: „Nu găsesc cuvinte îndestul de a vă mulțumi de bunătatea D voastră..” (16 septembrie 1887), „Sărut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]