10,749 matches
-
la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui sclav priceput, pentru realizarea efectului solemn pe care îl putem admira în statuile romane din epoca imperială. Până și aceste schimbări discrete li se păruseră exagerate tradiționaliștilor. Celebrul Terentius Varro - care, pe lângă faptul că luptase în numeroase războaie, găsise timp să scrie o Enciclopedie a științelor și multe altele, ajungând, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de marmură a ajuns la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lor; observ mai Întâi călcâiul, cât este de plat, de lătăreț, de tocit, dacă este șlefuit și are destulă rotunjime și suplețe. Astfel, uneori, mă opresc mai mult cu privirea asupra unui călcâi bine proporționat, apoi continui cu glezna; o admir cât e de Înaltă, cât e de fină. Se poate merge mai sus, Însă rareori ajung până la genunchi; termin repede cu clasificarea corpului feminin, Înainte de a ajunge la genunchi. Azi nu știu de ce, dar au ieșit pe stradă numai picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alea...?“ „Ia să vedem“, mă prefac că mă interesează. Începe să baleteze pe toace, Își fâțâie fundul la dreapta, la stânga, Înainte, Înapoi. „Bravo“, Îi spun, „bravo, ești de meserie!“ și mă prefac că mă opresc În loc, ca să pot s-o admir. Ochesc un colț apropiat ce taie strada la dreapta și o cotesc scurt, englezește. S-a Îndepărtat legănându-se fericită spre viitorul ei de... (joi) Mi se spune și Martin. Am povestit atât de pasionat, În prima zi de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu cea mai mare bucurie. Începe să-mi placă Sorin. Aliindu-mă cu el, Îl voi răzbuna pe Dinu și pe mine Însămi. Azi am luat un 8 la istorie, sunt fericită. Am fost la gheață, unde iar m-a admirat „tipul“. Deocamdată nu-i spun nimic lui Șerban. Vreau o convorbire mai lungă cu Sorin, În care să punem bazele planului de distrugere a lui Șerban. Ah, ce răzbunare cruntă te așteaptă, păpușă de lemn care poate fi aruncată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Radu... Dinu... eternă enigmă. Radu e mai aproape, e de ajuns doar să Întind mâna și găsesc ce caut, Dinu e acolo unde numai imaginația poate pătrunde. Ieri, când mergeam pe gheață, am văzut pe margine un băiat care mă admira. Avea o frumusețe ireală, ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu și-și permite să susțină lucruri contrarii, cu care nu că nu aș fi de acord, dar pe care nu aș avea curajul să le enunț altfel. E o dedublare față de care nu am nici o putere. De altfel, Îl admir pe acest alter ce mă vizitează și Îl aștept cu emoție. (duminică) Nu vreau să mă Îndrăgostesc de nimeni; mi se pare că sunt prea matur pentru acest gest atât de pur, atât de ingenuu. Te Îndrăgostești când te Întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că aș putea eu avea norocul de a mă iubi pe mine, un om de rând care n-am făcut nimic grozav până acum? Crezi că are Încredere În mine? Crezi că mă respectă? Crezi că are materie să mă admire? Mă voi Îmbrăca cu grijă, o să mă duc la coafor chiar mâine dimineață, poate-l văd după-amiază când noi avem liber. Am crezut că În lunile care au trecut de la acea neizbutită Întâlnire voi Încărunți colilie; n-am Încărunțit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi. Un boldur de foc străbate orizontul și se Înfige sfârâind În mare nu prea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare. L-am lăsat, Însă, ba l-am și Încurajat, cu toate că nu simțeam nimic. Rezultatul? E Înnebunit să ne vedem cât mai curând. Unde e bărbatul bine pe care Îl admiram acum un an? Ce gusturi puteam avea... merit compătimiri! A fost o seară banală. N-a fost Însă o seară pierdută. Am mai cunoscut un om, unul dintre cei mulți, unul la fel cu cei mulți... Totuși e un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
haine omenești: oamenilor li s-a părut străin și l-au ocolit. Am luat frumosul din mine și l-am Închis În cușca poetului, lăsându-l doar să iradieze lumină asupra oamenilor. Lor le-a fost cald și m-au admirat. Dar numai atunci când va pleca firesc În oameni, frumosul din mine Își va găsi Împlinirea. 24 decembrie 1964 Murdari. Cu toate clipele vlăguite atârnând pe ei. Animale; toți. Vor să mă lege și să mă târască după ei. Dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o „amintire“, ziceau ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a smuls-o, fără ca tu să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pe la 1900, în Manhattan erau peste 100.000 de cai și cum spațiul nu era tocmai la discreția oricui nici pe atunci, existau foarte multe clădiri prevăzute cu grajd unul din etajele superioare. O astfel de construcție poate fi încă admirată în Upper West Side: este faimoasa Academie de Călărie Hammerstead, a cărei structură a fost păstrată intactă încă de când a fost construită, adică din 1885. La primul etaj, este amplasat un grajd impresionant ca dimensiuni, putând adăposti câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-ți plăcea oricum în virtutea faptului că erai bărbat, și dacă aveai o echipă de redactori și producători care-ți pregăteau totul doar ca tu să citești? Dacă aveai relații sănătoase și solide cu familia, dar și cu prietenii care te admirau și te iubeau așa cum erai? Era destul să-ți vină greață sau măcar să te enerveze, lucru care, sincer vorbind, i se întâmpla destul de des lui Leigh. În seara asta a reușit doar s-o facă să-și dorească cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-și luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de securitate (1-2-3-4, normal) pe tastarura panoului de comandă de la garaj și îi făcu semn lui Russell s-o urmeze. O parte din ea era dezamăgită că mama ei nu ieșise grăbită afară să o ia de mână, să-i admire inelul de logodnă și să-și șteargă lacrimile în timp ce-și săruta unica fiică și viitorul ginere, dar se cunoștea suficient de bine ca să-și dea seama că ar enerva-o și ar deranja-o dacă maică-sa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în mâinile fermecate ale doctorului Kramer. Se uită în jos și-i mai strânse încă o dată pe fiecare în parte. Sunt atât de încântată că i-am remodelat când s-a legalizat siliconul. Arată mult mai naturali, nu crezi? Emmy admirase — drace! venerase — implanturile Adrianei din clipa în care s-a întors cu ele după vacanța de Crăciun din anul doi de facultate. Desigur, n-au mai părut așa perfecte când unul s-a spart patru luni mai târziu, iar Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prietenă foarte bună, se făcu Emmy supărată, dar în realitate era încântată. — Mda, și? O să mă omori? Amândouă o cunoaștem pe fata asta și știm foarte bine că nu va fi nevasta nimănui. Nici acum și probabil niciodată. E de admirat că se străduiește, dar personal nu cred că va reuși. — Cam așa e. Tu ce mai faci? Ce mai face Russell? Emmy observă că cei doi tipi își strânseră tablele și își urară noapte bună bătându-se bărbătește pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana. — Vai, dar văd că te pricepi la bijuterii, nu-i așa? Nu prea, spuse Adriana râzând, dar mă pricep la bijuteriile voastre. Era de mirare — nu, era de-a dreptul surprinzător — cum de Toby și-a amintit că ea admirase într-o revistă mai veche cerceii pe care Salma i-a purtat la premiile Oscar. Numai asta și era deja incredibil, dar faptul că el a păstrat fotografia și a găsit o pereche identică, două luni mai târziu, era aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sau, zău așa, l-ar păstra pe cel care îi era destinat. Dacă totul ar fi mers așa cum discutau ei întotdeauna, ea și Duncan ar fi planificat nunta lor chiar acum. — Toby și-a amintit cât de mult i-am admirat într-o fotografie mai veche cu Salma Hayek la decernarea premiilor Oscar. Ăștia sunt chiar ăia pe care i-a purtat ea. Emmy fluieră admirativ. — E un tip serios, Adi. Mi-e ciudă că Leigh îl cunoaște și eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat să te chem la masă, dar arătai atât de senină. Eu nu prea pot să dorm, așa că întotdeauna îmi place să mă uit la cineva care doarme. Poate e cam ciudat, dar sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bal. Oare Încercase să treacă arme prin punctul de control? Printre chinezi erau pretutindeni spioni ai Guomindangului și comuniști. Lui Jim Îi păru rău pentru țărancă, a cărei unică avere fusese, probabil, sacul de orez, dar În același timp Îi admira pe japonezi. Îi plăcea curajul și stoicismul lor, ca și tristețea lor, care Îi atingea o coardă sensibilă, el nefiind niciodată trist. Chinezii, pe care Jim Îi cunoștea bine, erau un popor rece și adesea crud, dar, În felul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puternic din punct de vedere fizic, dar Jim știa că forța aceasta se datora faptului că juca tenis. De data asta, Jim nu voia decît ca japonezii să-i vadă aeromodelul lui de lemn de plută; nu ca să i-l admire, ci doar ca să-i remarce existența. Acum, era mai mare și Îi plăcea să se considere copilotul Packard-ului. Pe JIm Îl interesaseră dintotdeauna avioanele, mai cu seamă bombardierele japoneze care, În 1937, devastaseră cartierele Shanghai-ului, Nantao și Hongkew. Stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era posibil să devină chiar și comunist. Comuniștii aveau o capacitate uimitoare de a neliniști pe toată lumea, o Însușire pe care Jim o respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte din Shanghai. Jim Încerca adesea să imite stilul arogant al domnului Maxted, dar constată curînd că a fi atît de relaxat era o treabă obositoare. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]